Translate

marți, 30 septembrie 2014

Meloman pentru o zi

SoriN ne provoaca la "muzici" alese, fa-i o vizita si inscrie-te daca ai un feeling. Mai ales in zilele de marti!

Imi place teribil sa ma uit pe Youtube la selectiile de voci din concursurile gen X Factor si "altii" au talent. Uneori rasare cate o personalitate exceptionala care merita toate laudele. Bineinteles ca oamenii astia incearca sa interpreteze in stil propriu piese celebre. Domnisoara din clipul de mai jos se numeste Rachel Potter si a participat la X Factor-ul din SUA, editia 2013, cu "Somebody to love" a celor de la Queen. Pe mine m-a lasat speechless, m-a emotionat. De ce nu este femeia asta deja consacrata? Este fantastica! Si barmanita pe deasupra...


luni, 29 septembrie 2014

Despre o provocare si iPhone6

Mda...
In timp ce privesc nedumerita firul de apa ce tasneste (?) PRIN robinetul de la chiuveta, ma gandesc ca numai mie mi se poate intampla sa se gaureasca teava. E drept ca robinetul are "matusalemica" varsta de vreo 3 ani, dar cel de la baie are opt si nu prezinta asemenea simptome. Ma gandesc sa il peticesc cu niste adeziv teapan, de-ala de mobila. Hm, ma pricep la tehnica, nu gluma! Daca se defecteaza ceva aparatura, singura mea solutie este sa-i dau vreo doi pumni. Daca nu porneste instant, e buna de reciclat. Femeile nu tin la device-urile casnice, mai degraba adora sa-si cumpere direct unele noi. Dar nu toate femeile sunt asa, unora chiar le place sa fie la curent cu noutatile de pe piata. Am o colega de serviciu care obisnuieste sa ma informeze despre tot ce apare proaspat prin magazine, in ciuda faptului ca i-am repetat de cateva ori ca urasc touch-screen-ul si, ca urmare, orice functioneaza in acest fel, reprezinta dusmanul meu personal din start. Ei, cu tableta m-am obisnuit pana la urma, dar am refuzat categoric sa-mi updatez telefonul mobil, pe principiul ca butoanele sunt de mare nadejde.

duminică, 28 septembrie 2014

Articolul zilei

Vorbesc din punctul meu de vedere, adica al unui profan intr-ale cercetarii lingvistice si istorice. Nu stiu mai nimic despre controversele dintre specialisti cu privire la provenienta sau modul de formare a unor cuvinte din limba romana. Dar am citit un studiu extrem de interesant publicat de Dan Alexe, il gasiti AICI si se numeste "Despre legaturile romanei cu albaneza".

sâmbătă, 27 septembrie 2014

Experiente, experimente, politica

Deunazi am primit un newsletter de pe site-ul Vichy, ca pot sa ma duc in Sensiblu, farmaciile selectionate, si sa cer kitul "experimental" de cremute Vichy pentru a experimenta, evident, calitatea acestora.

vineri, 26 septembrie 2014

Despre mistere si alte miracole-mic tratat de crestere a hamsterilor



OMG, OMG! Am trait un miracol! Mai tineti minte ca v-am povestit despre cei doi hamsteri baieti pe care mi i-am cumparat acum mai bine de o luna? Ei bine, unul dintre ei a fatat!!! 6 pui. Si doar i-am spus consortului sa nu le mai dea cascavalul acela plin de chimicale... Se pare ca poluarea cu produse petroliere din Ploiesti si alimentatia proasta au condus la unele mutatii in bietele animalute, asa ca unul dintre ei a fost capabil sa dea nastere unor pui.
Acum, serios vorbind, cred ca domnisoara de la magazinul zoo a sughitat incontinuu, numai cate i-am urat de bine, ca eu am vrut doi hamsteri de ACELASI sex, tocmai ca sa evit problema cu puii.

miercuri, 24 septembrie 2014

Dupa ce saptamana trecuta era sa ma inec de ras la auzul noii variante oficiale a intemeierii Romei, avand in minte bineinteles si statuia de pomina de pe treptele Muzeului National de Istorie, am ajuns la concluzia ca trecutul glorios poate fi extrem de vesel, depinde prin ochii cui il vezi, fie el ministru sau sculptor. Daca acceptam faptul ca exista posibilitatea ca si cei care au scris sau au sculptat cu mii de ani in urma basoreliefurile de pe Columna sa nu fi fost tocmai in regula la mansarda, reiese ca ceea ce invatam in scoli prezinta un mare grad de relativitate. Corect ar fi sa ni se prezinte toate variantele si sa judecam singuri care ne convine. De pilda...

O istorie de pomina

Dupa ce saptamana trecuta era sa ma inec de ras la auzul noii variante oficiale a intemeierii Romei, avand in minte bineinteles si statuia de pomina de pe treptele Muzeului National de Istorie, am ajuns la concluzia ca trecutul glorios poate fi extrem de vesel, depinde prin ochii cui il vezi, fie el ministru sau sculptor. Daca acceptam faptul ca exista posibilitatea ca si cei care au scris sau au sculptat cu mii de ani in urma basoreliefurile de pe Columna sa nu fi fost tocmai in regula la mansarda, reiese ca ceea ce invatam in scoli prezinta un mare grad de relativitate. Corect ar fi sa ni se prezinte toate variantele si sa judecam singuri care ne convine. De pilda...

duminică, 21 septembrie 2014

Jurnal de...zilele trecute

Saptamana mea a fost marcata la inceput de stirea cu manastirea din varful Muntilor Bucegi. Dat fiind faptul ca am fost prin "preajma" intamplarilor, am avut la ce medita. Preafericitul aspira sa fie si Prea-inaltul, la propriu, plantand un schit de mare altitudine pe platoul unora dintre cei mai frumosi munti din aceasta tarisoara. Deoarece zona in cauza este si asa cam prea populata de turistul de weekend plus infrastructura aferenta, exact un schit mai lipsea din peisaj. Dar exact din acest motiv isi doreste si Patriarhul un "obiectiv" pe traseul turistic...mai vinde ceva, ii mai aduce pe plimbareti pe calea cea dreapta cu o lumanare, o iconita, calendare, tamaie si alte fleacuri crestine.

vineri, 19 septembrie 2014

Un plus pentru mame si copii



A inceput scoala... Azi dimineata, in timp ce il conduceam pe fiu-meu, cu rucsacul balanganindu-mi-se greoi in spinare, si oftam amandoi de mama focului, am avut asa, in sinea mea, o mica retrospectiva nostalgica. Oare cand au trecut toti acesti ani? Clipele cand pustiul inca era mic si neajutorat imi sunt vii in minte de parca ar fi fost ieri. Atunci aveam alte griji, nevoi, dar nu apreciam deloc faptul ca odrasla mea statea cumintica, la orizontala, in timp ce impingeam caruciorul pe bulevard. Astazi ma uit in crestetul lui cum da sa imi ajunga la umar si il aud zicand ceva despre vacanta, Sfantul Andrei, Mos Nicolae si Mos Craciun. Imi spune ca de-abia asteapta iarna cu toate cadourile de sarbatori si ca si-ar dori o sticla de sampanie cu Piratii din Caraibe...ca sa se imbete cui (!). Il intreb unde a vazut el sampanie cu pirati.

marți, 16 septembrie 2014

Amintiri, amintiri pe o husa Photofancy

Intr-una din zilele trecute m-am distrat pe cinste! Prelucrand o poza... Nu sunt vreun profesionist intr-ale fotografiei, dar distractia s-a datorat celor de la www.photofancy.ro , un site al firmei Photofancy Romania, cu sediul in Timisoara si "nava-mama" in Germania.
Ce servicii ofera firma? Pai, este simplu! Ai pe site un program de editare foto plus efecte speciale si o lista de produse ce pot fi personalizate: cani, tricouri, huse de telefon, genti, calendare, ochelari, sticle. Alegi obiectul pe care il doresti, incarci propria fotografie, te juci cu efectele de tot felul, apoi faci comanda. Totul decurge foarte usor, mai greu este sa te hotarasti cum modifici fotografia deoarece ai la dispozitie o groaza de optiuni si toate sunt atractive.

duminică, 14 septembrie 2014

Timp marca DETOMASO

Ce credeti ca este mai important la un ceas? Precizia, rezistenta in timp, fiabilitatea, pretul... Ei bine, eu am ales intotdeauna un ceas dupa felul cum arata. Nu am facut niciodata diferenta intre un ceas si o bijuterie. Culori, forme, unghiuri, curbe, surse de inspiratie... Trebuie sa imi ofere aceeasi placere in a-l purta, trebuie sa se potriveasca stilului meu de a combina hainele, de a potrivi nuantele, cu alte cuvinte de a fi. Pentru mine ceasul nu a fost niciodata un mecanism utilitar si atat. Poate si pentru faptul ca am un respect deosebit pentru timp si pentru cei care reusesc sa-l stapaneasca.

sâmbătă, 13 septembrie 2014

La oferta

Ieri dimineata, in autobuz... Eu, ametita cum imi sta in fire la ora aceea matinala, reusesc sa prind un loc "pe centru", dintre cele rezervate pentru invalizi. M-am intrebat intotdeauna cine a realizat inscriptionarile din autobuzele noastre, astea mai moderne. Cum urci, langa scara, e un locsor liber in spatele primului scaun si este o placuta fixata pe jos. "Caini insautatori" scrie. Unu la mana, cine s-o fi straduit sa scrie "insotitori" in romaneste si nu i-a iesit? Doi la mana, in autobuz n-ai voie cu animale, mai ales caini mari, cum sunt cei pentru orbi, asa ca nu prea vad rostul placutei. Trei la mana, chestia cu invalizii nu se refera la cei in scaunul cu rotile, ca autobuzul n-are platforma pentru cei dezavantajati.

vineri, 12 septembrie 2014

Silmarillion

Ok, din punctul meu de vedere "Silmarillion" este o carte care se adreseaza unui public extrem de specific. Acela care rezista unei lecturi de peste 400 de pagini fara neam de dialog, in stil biblic sau "din legendele popoarelor".
J.R.R.Tolkien este autorul "Stapanului inelelor" si al "Hobbit"-ului, dar daca va imaginati ca povestea este simpla si sprintena ca in filme, va inselati amarnic. Acum, dupa ce am citit stramosul celor doua carti mentionate, am capatat un profund respect nu numai fata de scriitor, dar si fata de scenaristii filmelor care au reusit sa extraga esenta din uriasa cantitate de povestiri pe care au avut-o la dispozitie.

joi, 11 septembrie 2014

Cand ai indoieli, cumpara flori!

Intr-o dimineata ca oricare alta...
EL se uitã nerãbdãtor la ceas…Avea programul bine stabilit şi o agendã foarte strânsã. Intâlniri de afaceri, discuţii, prezentãri…De-abia avea timp sã înghitã ceva la prânz. Spre searã îşi promisese sã ajungã acasã la EA. Câteodatã simţea cã viaţa personalã îi scapã de sub control. Un sentiment de vinovãţie îl copleşi brusc. Chipul EI i se conturã vag în minte, ca un abur parfumat, ameţitor. Ii era aproape tot timpul dor de EA, de liniştea clipelor petrecute împreunã. Privi nehotãrât spre birou. Ecranul laptopului pâlpâia în grafice complexe, telefonul mobil aştepta cuminte într-o parte, n-avea decât sã întindã mâna şi sã scrie un mesaj la repezealã. Vorbele virtuale ar fi ajuns la EA instant. Se gândi un moment, apoi zâmbi. Educaţia de gentlemen şi instinctul îi spuneau cã mijloacele clasice sunt cele mai sigure.

miercuri, 10 septembrie 2014

Herbagetica-puterea vine din naturã



In urma cu ceva timp o persoanã foarte apropiatã mie a fost diagnosticatã cu o formã de cancer mamar.  Nu realizezi cât de vulnerabil eşti la boli grave decât în momentul în care cineva drag se confruntã cu aceastã problemã.
Uneori îţi spui cã nu ai avut cazuri în familie şi nu trebuie sã te alarmezi. Ei bine, mie viaţa mi-a dovedit cã nu este aşa, iar predispoziţia geneticã doar completeazã efectele unui stil nesãnãtos de viaţã, ale stresului şi mediului poluat în care trãim.

Outfit de Imperator


Bărbaţii sunt din naştere conservatori, greu de urnit, refractari la schimbări. Mai ales la cele din modă! Al meu consort s-a maturizat înainte de revoluţie şi, ca urmare, cam tot ce a apărut după i se pare suspect. Pentru el nu există decât piesele de îmbrăcăminte care păstrează liniile cuminţi şi decente ale acelor ani. Ii place stilul casual, urban , cât mai comod, dar are şi unele fixatii legat de faptul cum trebuie să se îmbrace in anumite situatii mai protocolare. Pantalonii de stofă şi cămaşa, eventual sacoul pe deasupra, sunt must-have, chiar şi la 35 de grade, oricât am încercat eu să-l conving că acest gen de outfit îl îmbătrâneşte.

marți, 9 septembrie 2014

Meloman pentru o zi

SoriN ne provoaca la "muzici" alese, fa-i o vizita si inscrie-te daca ai un feeling. Mai ales in zilele de marti!

Ca tot vorbim de rusi, trebuie sa recunosc ca mi-au placut dintotdeauna acele coruri barbatesti in care domnii de la rasarit sunt maestrii. Rusii sunt un popor care se exprima frumos prin cantec. Corul Armatei Rosii (stati, nu sariti de pe scaun!) are o indelungata traditie. Si nimeni nu canta Kalinka cum o canta ei! La Eurovisionul din 2009, acela gazduit in Rusia, a fost prezentat un moment artistic al acestui cor, combinat cu ceva dansuri, lejer modernizat.  Kalinka, Katiusa si alte melodii traditionale de referinta. In celalalt clip baietii din fortele speciale se dau in stamba pe ritmurile celor de la Queen. Ar fi fost interesant de auzit ce scandeaza in ruseste. Poate le-a scapat urmatorul target de pe lista lui Putin.
PS: Nu uitati ca am o fire vesela, asa ca nu interpretati alegerile mele ca pe o demonstratie de simpatie.

 

duminică, 7 septembrie 2014

Despre "abisele" gandirii...

Acest articol este inspirat de o imagine postata de Rol.ro pe fb, preluata de la femina.ro care cine stie de pe unde a mai distribuit-o. Imaginea arata asa:


La momentul in care am vazut-o eu avea peste 14000 de like-uri si peste 300 de comentarii, majoritatea simple: Amin

vineri, 5 septembrie 2014

Francofonia cotropeste Romania

In vremurile de altadata se zicea ca tara noastra este francofona. Tinerii din familiile cu stare plecau sa studieze la Paris, apoi reveneau in tara si vorbeau franceza in societate. Ma rog, nu stiu daca eram chiar francofoni, ca vorbeau franceza aia din clasele de sus, nu tot poporul, dar se vorbea mai pe larg decat in zilele noastre. Astazi, nu stiu cat se mai face franceza in scoala, eu am facut inca dintr-a doua si am avut o doamna profesoara care ne-a varat-o in cap cu metode tiranice. Eram smirna. Cand am trecut la liceu am lasat-o mai moale, engleza a castigat teren si in anii ce au venit o parte din franceza mea, altadata destul de avansata, s-a pierdut printre ganduri exprimate intr-o limba de circulatie mai larga. La serviciu avem vreo doi colegi care se ambitioneaza sa exerseze limba lui Napoleon, pe noi ne distreaza, sa spun drept, si ii numim "francofagi". Eu ii admir pentru ca isi mentin vocabularul si accentul.

Memoriile orasului

Despre blogul lui Costin, tanar arhitect si talentat fotograf v-am vorbit AICI. Intre timp Costin a inceput un alt proiect in care imbina meseria cu hobby-ul si a deschis un alt blog, The Now, dedicat unui scop cu totul special.
Cu totii am trait in locuri care ni s-au intiparit in memorie si care ne sunt dragi asa cum aratau pe vremea copilariei sau tineretii noastre. Cei care ne-am petrecut prima jumatate a vietii inainte de Revolutie avem nostalgia localitatilor pe care le-am vazut deposedate de cladiri si cartiere istorice in  tavalugul asa-zisei urbanizarii fortate. Infatisarea oraselor noastre a suferit o a doua lovitura, dupa revolutie, cand mafia imobiliara a finalizat ce incepuse Ceausescu. Cel mai bine se vede acest lucru in aspectul capitalei noastre, o capitala haotica, nefunctionala, neunitara arhitectural.
Ce a facut Costin? A scormonit dupa fotografii vechi si le-a alaturat unora din prezent, intr-o incercare fotografica de a da o lectie de "asa NU !". Va invit sa intrati pe blog, sa deschideti pe rand imaginile si sa plimbati (fara a da vreun click) cursorul pe fotografie. Veti observa cum trecutul face loc prezentului, de multe ori un prezent secatuit de orice viata.

joi, 4 septembrie 2014

Fotografia ca o poezie

Deoarece imi plac foarte, foarte mult caii, inca de cand eram copil, ba chiar dezvoltasem o oarecare fixatie pe vremea aceea, era imposibil sa nu-mi sara in ochi pe fb fotografiile unui artist deosebit, Tamara Gooch. De fapt am dat like pe fb unui numar de conturi legate de cresterea cailor, ca sa ma pot delecta in fiecare zi cu noi imagini ale splendidelor animale.
Tamara Gooch este cu totul si cu totul speciala. Surprinde caii in posturi minunate, in lucrari uneori alb-negru, uneori amuzante, dar intotdeauna poetice. Unele imagini sunt doar parti ale corpului acestor animale, amanunte pe care nu ai cum sa le vezi intr-o fotografie obisnuita, de ansamblu. Site-ul artistei il gasiti AICI , veti vedea ca subiecte in fotografiile sale sunt si cowboys, si peisaje din Vestul american, si indieni, si cai salbatici. Ma gandesc cateodata cat efort implica surprinderea unui cadru atat de frumos. Cred ca nici nu ne dam seama. Oamenii acestia nu numai ca stapanesc o arta, dar depun un efort fizic constant. Sunt profesionisti, deci pleaca in cautarea subiectelor, nu pozeaza la nimereala, in timpul unei excursii de duminica. Se deplaseaza pe distante lungi, pierd zile intregi in cautarea subiectelor. Totul ca sa obtina un strop de poezie!


miercuri, 3 septembrie 2014

Unde dai si ce mai crapa!

Zilele trecute luasem cu mine la serviciu un pachet de servetele umede din acelea demachiante. Le avusesem prin vacanta, inutil deoarece nu demachiasem nimic, in cel mai bun caz nisipul din ochi. Si cum nu voiam sa se usuce in pachet si sa le arunc, m-am gandit sa mai sterg biroul de petele de cafea. Zis si facut. Intr-o dimineata m-am pus pe treaba. Si vazand eu ce eficiente sunt servetelele pe mobila, mi-a venit ideea sa incerc si pe monitor si pe tastatura calculatorului. Vaaaiiii, a fost cea mai stralucita inspiratie pe care am avut-o in ultimul timp. Va jur ca am albit calculiciul, asa cum nu cred ca mai fusese de ani de zile. Arata ca nou! Am scos jegul de pe tastatura, jeg care nu iesise cu nici un fel de solutie si nici cu spirt, si am curatat luna spatiul dintre taste, acela care este foarte greu de curatat.

marți, 2 septembrie 2014

Gone in...59sec

Cred ca stiti filmul "Gone in sixty seconds" cu Nicholas Cage in rolul unui hot cu un talent magistral, obligat sa fure 50 de super-masini intr-o singura noapte... Ei bine, atat numele filmului, cat si rapiditatea cu care opereaza eroul principal, m-au facut sa-l asociez cu numele unei...aplicatii! Va lamuresc imediat despre ce este vorba, nu inainte de a rememora o alta experienta de-a mea.
Acum doi ani, cand institutia in care lucrez s-a implicat in depunerea unui proiect pe fonduri europene, in faza scrierii cererii de finantare in care am fost implicata indeaproape, ni s-a solicitat sa avem la dosarul de finantare si un numar de oferte preluate de la operatori economici, astfel incat sa justificam sumele din buget. Va dau ca exemplu materialele promotionale si informative - sepci, tricouri, calendare, pixuri, brosuri etc. - pentru care trebuia sa gasim pe cineva care sa le macheteze, dar si sa le tipareasca.

luni, 1 septembrie 2014

Incepe SuperBlogul!

Vaaai, cred ca sunt dependenta de competitiile de genul acesta! In ciuda faptului ca la fiecare editie am bombanit, am scapat si vorbe de duh, am facut miopie holbandu-ma la ore mici in discutiile de grup de pe fb, am asteptat cu nervi notele si apoi le-am jelit nemultumita, trebuie sa recunosc ca SuperBlogul pompeaza multa adrenalina in circuitele mele obosite. Adrenalina creeaza dependenta...
Asadar, desi sunt departe de a fi fresh, indraznesc sa ma inscriu a treia oara in competitie. Nu stiu cum voi face sa impac multiplele preocupari de peste zi cu inspiratia si vremea consumata pentru a scrie articolele din concurs. Poate voi participa doar la anumite etape, nu m-am hotarat inca. Dar stiu sigur ca imi var din nou capul in jug.
Daca sunteti curiosi sa gustati atmosfera SuperBlogului, va invit pe site sa va inscrieti. Intai cititi cu atentie regulamentul, are cateva chichite. Daca o faceti, sa nu ma boscoroditi apoi ca v-am indemnat!
Succes!