Translate

duminică, 29 martie 2020

Despre cristale, pietre si o pasiune mai veche


Ceea ce vã voi povesti mai jos poate aduce un pic a obsesie, dar pentru mine este una frumoasã şi, în mod sigur, cândva, îi voi dedica mai mult timp.

Povestea începe în copilãrie, pe malul gârlei din satul bunicilor, unde petreceam ore în şir bãlãcindu-mã în apa rãcoroasã sau alergând printre bolovanii cu spinarea lustruitã de ape. Nu cred cã existã copil care sã nu fie atras de strãlucirea coloratã a pietricelelor de tot soiul. De obicei cele opalescente, în culori vii, frumos rotunjite de curenţii repezi, stârneau bucuria mea cea mai profundã. Visam cã sunt diamante şi safire, rubine şi topaze, exact ca în basmele cu prinţi şi domniţe bogat înveşmântate.
Dupã Revoluţie totul a început sã capete un contur. Informaţiile au nãvãlit peste noi cu o furie care încerca sã suplineascã golul din toţi anii trãiţi înainte. Aş fi putut urma o facultate în care sã valorific interesul meu pentru roci şi minerale, dar nu latura ştiinţificã mã interesa pe mine neapãrat. Altceva mã atrãgea, partea esteticã, pietrele preţioase şi, mai ales, legãturile esoterice dintre fiinţele vii şi energia cristalelor. Dap, cine zice cã o piatrã e doar o piatrã, un obiect mort, inert, fãrã influenţã asupra viului, se înşealã amarnic.

Ca adult, ca femeie adultã am cãutat un mod de a purta pietricelele asupra mea în fiecare zi. Si, vã daţi seama, acesta a fost un argument excelent sã-mi cumpãr bijuterii de tot soiul, mai ales cu pietre semipreţioase.

Foto personala, de la stanga la dreapta: chilimbar, onix alb, ametist, malachit si citrin, chilimbar baltic, cuart fumuriu
Foto din arhiva personala
  
Foto din arhiva personala
Concluzia: dacã şi acum, ca om “maturat” bine, continui sã dezvolt obsesia pentru pietre, e clar cã nu a fost ceva trecãtor, este ceva ce mã defineşte ca persoanã.

luni, 23 martie 2020

La vremuri grele chiar e nevoie de un ghid al cumparatorului responsabil

Distribuise cineva pe Facebook un clipulet, cred ca de la turci era, cu un magazinas de cartier, in care catateni respectabili, de toate varstele, se luptau pentru niste baxuri de hartie igienica. Atat: hartie igienica! Proprietarul striga disperat: unul de persoana, va rog!, dar lumea turbase. Scena depasea lejer in intensitate bataliile date la noi pe tigai sau drujbe la oferta. Era similara atmosferei de Black Friday american. Ca oamenii se imbranceau pentru CEVA mi se parea oarecum de inteles, dar obiectul acestei disperari m-a lasat cu gura cascata. HARTIE IGIENICA? Asta este drama noastra in prezent? Ca e posibil sa ramanem fara hartie igienica?! Dar cu ce Dumnezeului s-au sters (scuzati expresia) in partea dorsala bunicii nostri? Cu ziare si hartie veche mototolite, frunze late, coceni...

#AsteaAsaSeFac

Si atunci mi-am adus aminte ca, oricat de inteligenti ar fi, oamenii nu au reusit inca sa se desprinda de mentalitatea de turma. Socializarea si comunicarea, intrajutorarea, acestea au fost trasaturile care au facut din specia noastra una de succes. Din pacate, comunicarea asta ne joaca feste uneori. Panica se transmite cu viteza fulgerului ( nu radeti, dar mai vedem chestia asta la cirezile de vite cand se sperie si scapa de sub control) si e tare greu sa-ti pastrezi logica si spiritul analitic in mijlocul unei mase de indivizi care o ia razna.

Cam asa au stat lucrurile de cum a inceput criza asta cu pandemia de Corona. In paranteza fie zis, cred ca la nebunie au contribuit substantial si filmele lansate de-a lungul timpului pe tema asta, in care prima faza este tocmai isteria, urmata de prabusirea ordinii publice si devalizarea magazinelor. Fereasca Sfantu', inca nu suntem chiar acolo, dar oricat de rationali ne-am crede, mintea noastra este influentata si de scenariile vazute candva. Pai, judecati si singuri. Aseara, pe un post era "Ziua Z:Apocalipsa", iar pe altul "I am legend". Le-am vazut de nu stiu cate ori, imi plac rau de tot, dar parca nu era momentul, zau asa.

Dar sa revenim la apucaturile cetatenilor in vremuri de criza.
Cam acum doua saptamani, cand au inceput oamenii sa-si indese congelatoarele, eu stateam ca o floricica si radeam de situatie. Asta pana cand am inceput sa gasesc rafturile goale cand veneam de la serviciu. La ora aia trecuse deja taifunul (de pensionari, no ofense) peste cele trei supermarketuri din vecinatatea blocului meu. In primul weekend intrasem deja in vrie, asa ca l-am lansat pe consort dupa alimentele de baza si conservaraie. Cand am vazut ca nu gaseste faina in cartier (eu doream o punga doar ca sa fac niste clatite), mi-am dat seama ca, n-om fi noi adeptii stocurilor, dar s-ar putea ca vecinii sa ne lase nemancati! Rezultatul: al meu sot si-a extins drumurile spre marketurile mari din afara orasului si engross-uri si a inceput sa care...Si nu ne-am lasat pana n-am bucsit frigiderul si logia cu de toate.

In urmatoarea faza am inceput sa consumam ce adunasem ca harciogii. Asta e o chestie demna de analizat... Logic vorbind, conservele de tot soiul, avand termen lung de garantie, au fost create tocmai ca sa le poti pastra si folosi in vremuri cand nu mai ai de niciunele. Ar fi trebuit sa le depozitez la rece si sa uit temporar ca exista. Dar n-a fost asa! Cand m-am vazut in carne si legume, muraturi, compoturi, am dat iama in ele imediat! S-a trezit la viata bucatareasa din mine (moarta de mult in papusoi) si da-i la gulasuri, tarte si musacale...Curata nebunie, mai ales ca acum ne plictisim crunt, consemnati la domiciliu de spectrul Corona. Daca scapam de Corona, o sa fim mai dolofani cu muuuulte kilograme.


Initiativa #AsteaAsaSeFac
Nu e de mirare ca cineva a facut efortul sa creeze un  "Ghidul cumpărătorului în vremurile Corona” si acesta este fondatorul BlogalInitiative.ro, Cristian China-Birta. Iar concluziile arata cam asa:
  1. Evită transportul public pe distanțe mari și fă-ți cumpărăturile de la magazinul de pe lângă casă.
  2. Nu ieși în public decât dacă chiar trebuie!
  3. Sunt mulți oameni în magazinul ăla din vecini? Așteaptă liniștit afară, pana se mai golește, la cel puțin 1 metru distanță față de ceilalți;
  4. Când îți alegi produse neambalate, pune-ți neapărat mănușile alea din plastic de la magazin, pe care să nu uiți să le arunci la coș imediat ce termini treaba; așa te ferești de neplăceri și pe tine, și pe alții;
  5. Cumpără doar strictul necesar, magazinele au destulă marfă în depozit și se aprovizionează întruna;
  6. Dacă poți, evită plata cu bani cash; cardul te expune mai puțin la viruși;
  7. Și când pleci, și când revii acasă, spală-te pe mâini cu apă și săpun, câte cel puțin 20 de secunde.
  8. Curăță-ți des telefonul, dar nu cu spirt sau clor care ți se poate strecura printre taste și te lasă fără jucărie, ci cu un șervețel antibacterian.
Acum parca s-au mai reglat lucrurile. Lumea sta acasa si vede ca magazinele sunt aprovizionate. Ca dupa-amiaza mai dispare din carnea proaspata de pe rafturi, e inevitabil. In mod normal era momentul sa strangem cureaua, nu sa mai dam drumul la trei gauri. Adica trebuia sa reducem consumul. Dar probabil ca preturile care cresc vor pune capac si alergaturii dupa provizii.

Cum spuneam mai sus, eu am trei supermarketuri foarte aproape de mine, sunt o norocoasa. Sunt altii care stau la kilometri de cel mai apropiat magazin mai maricel si nici nu au masina personala. Aia da, sunt chinuiti!

La sfaturile de mai sus, eu as mai adauga unul: spalati toate produsele ambalate pe care le cumparati inainte de a le depozita in frigider sau in camara. Nu se stie niciodata, nu? Respect pentru toate masurile de precautie luate de comercianti, dar tot din filme am invatat ca viata este o insiruire de evenimente care par extrem de improbabile. Sa nu provocam divinitatea, zic.
In rest, sa ne vedem cu bine dincolo, adica la capatul crizei, nu va ganditi la prostii. Si fiti responsabili!

vineri, 13 martie 2020

O femeie modernã are nevoie de accesorii moderne

Nu sunt genul de femeie care stã lipitã de bucãtãrie. N-am fost niciodatã.

Tinereţea mea s-a consumat într-o vreme când gãtitul ocupa mult timp liber, nu existau semipreparate şi nici accesoriile de tot soiul care sã-ţi uşureze cât de cât munca. Cartea de bucate era ca o Biblie familialã, iar singurele ajutoare erau cana gradatã, telul, fãcãleţul, rãzãtoarea şi o tavã cumsecade pentru preparatele ce trebuiau coapte. Aşa mi-am petrecut copilãria, pe lângã bunica, aşa am pomenit-o şi pe mama, pierzând ore în şir în faţa aragazului. Iar când pregãteam câte o masa festivã, douã zile nu erau de-ajuns!

Nu ştiu dacã mã gândeam vreodatã ce voi face atunci când voi avea propria mea familie. Dar undeva, în subconştient, se înfiripa deja ideea cã gãtitul nu trebuie sã fie o activitate atât de copleşitoare, care sã devinã o corvoadã şi sã nu-mi lase timp şi pentru altfel de plãceri. Si iatã cã trãiesc într-o epocã în care femeile au reuşit sã se elibereze de astfel de griji gospodãreşti, nu numai datoritã diversificãrii tipurilor de hranã, dar şi datoritã evoluţiei formidabile a mijloacelor destinate preparãrii acesteia.

O femeie modernã ştie sã obţinã rapid o mâncare delicioasã şi sãnãtoasã pentru familia sa şi îi mai rãmâne suficient timp liber pentru hobby-urile sau activitãţile distractive de tot soiul. Ah, de-ar pricepe chestia asta şi rudele care te cadorisesc cu diverse seturi de tacâmuri, aparate şi ustensile de gãtit, mai ales în momentul în care te cãsãtoreşti. Cred cã ştim cu toţii cã “zestrea” de dotãri ori vine din generaţiile anterioare, ori se face la nuntã, prin bunãvoinţa invitaţilor. Si mai ştim cu toţii câte lucruri inutile adunãm în casã, cele mai multe de o calitate îndoielnicã. Dacã mã întrebaţi pe mine, am ustensile cât sã mai fericesc o familie şi, din toate obiectele colecţionate sau primite cadou, nu cred cã folosesc mai mult de un sfert.

vineri, 6 martie 2020

Metro 2033 de Dmitri Gluhovski

Da, n-am mai pus de multicel o recenzie, am facut o mica pauza de citit, nu de placere, evident. Dar acum am reluat lecturile de seara pentru ca am achizitionat cateva carti noi.
La Metro 2033 m-am infipt, efectiv, o urmaream de ceva timp si era epuizata peste tot! In sfarsit, cei de la Editura Paladin s-au indurat de sufletul meu si au retiparit-o. Intre timp, mi-am pus gheara in gat si am citit Metro 2034, am scris pe blog despre aceasta.