vineri, 18 aprilie 2014

La un cocktail, intr-o seara...

Ma vad ieri pe la amiaza cascand gura (destul de larg!) prin mall-ul de langa blocul meu. "Mall" este oarecum elegant spus, magazinul in cauza este o adunatura de comercianti cu marfa de calitate medie. Uneori insa poti sa dai lovitura si sa gasesti cate ceva avantajos la pret si frumos. Am trecut ca o comeata printre standuri, in cautarea unui cadou pentru familie si m-am trezit, cum spuneam, admirand cateva rochite insirate pe umerase. Nu pentru ca erau firave si varatice, iar afara ploua de rupea, ci pentru ca aveau o linie ce imita croiala vintage a "cocktail dresses" de acum o jumatate de secol. Adica un corsaj feminin cu pense ce adunau materialul strans pe bust si o fusta larga, cutata.

Si roţile au suflet...



De câte ori trebuie sã vorbesc despre jucãriile copilãriei mele mã apucã o nostalgie...iremediabilã. Fiecare jucãrioarã a însemnat ceva, a marcat o etapã în viaţa mea, o vârstã sau pur şi simplu a fost o mare bucurie. Sunt puţine obiecte pe care sã nu mi le amintesc imediat, în ce condiţii le-am primit, cum au fost aduse de Moş Niculae, Moş Crãciun... Pe vremea mea jucãriile erau simple, iar noi foarte puţin pretenţioşi. Nici nu aveam termen de comparaţie! Cele mai sofisticate jucãrii erau acelea chinezeşti de tablã, frumos vopsite, cu mecanism cu arc şi cheiţã. Am avut câteva de-a lungul anilor şi m-am despãrţit cu greu de ele. Pe altele le-am demontat numai ca sã vãd cum funcţioneazã, aveam o curiozitate ciudatã pentru o fatã, dar şi gusturi ce înclinau mai degrabã spre maşinuţe decât spre pãpuşi. Fascinaţia pentru mecanisme nu a pierit nici astãzi, motiv pentru care l-am încurajat pe fiu-meu sã-şi mãreascã întruna colecţia de maşinuţe, mai ales dintre cele cu telecomandã sau cu baterii.

joi, 17 aprilie 2014

Rasfat oriental



Vechile civilizatii sunt intotdeauna fascinante, iar cea din Tibet nu face exceptie. Astfel de lumi reprezinta inceputurile noastre ca societate si sunt un exemplu de lupta si supravietuire dar, mai ales, de acumulare si de folosire a unor cunostinte. Nu este de mirare ca, peste timp, aceste civilizatii au devenit focare de educatie pentru acea parte a globului unde s-au dezvoltat. India, China, Nepalul si Mongolia au fost zonele de influenta pentru stiinta si intelepciunea tibetana. Arta si stiintele ridicate de-a lungul miilor de ani la un nivel greu de imaginat, sofisticat, detaliat, surprinzator, au caracterizat evolutia culturala a populatiei din Tibet. Gramatica, medicina, logica, arta, mestesuguri, filozofie, poezie, metrologie, astrologie sau teatru, toate deriva din aceeasi esenta a Budhismului tibetan.

marți, 15 aprilie 2014

Sexul tare şi slãbiciunile lui



Când vine vorba de îmbrăcăminte, în categoria “căpoşilor” intră o mare parte a sexului tare...bărbaţii sunt din naştere conservatori, greu de urnit, refractari la schimbări şi la tendinţe. Mai ales cele din modă. Dacă au apucat să copilărească într-o anumită perioadă, în epoca de piatră să zicem, vor continua să poarte toată viaţa chiloţi de blană şi maieu de piele chiar dacă între timp s-au inventat boxerii şi cămaşa de bumbac cu nasturi. Un exemplu!

duminică, 13 aprilie 2014

Cele douasprezece fete de imparat...


Aceasta era povestea mea preferata, la un moment dat, probabil pe la 5-6 ani, daca tinerea de minte nu-mi joaca vreo festa... De ce? Simplu! Pentru ca, in acele vremuri prea-fericite, visam sa fiu domnisoara si sa ma cotopenesc pe pantofii cu toc ai maica-mii, culmea elegantei in conceptia mea de copil. Povestea cred ca o stiti, este vorba despre un imparat pe care Dumnezeu l-a pricopsit cu nu mai putin douasprezece odrasle, toate de sex feminin. Numai atat si ar fi fost de-ajuns sa imi fac sepuku in locul lui...

Jurnal de weekend - Sa fie o zi cu flori...

Florilor, treceti la dans! Daca ziua a fost calma, seara e pentru petrecere... O runda de Lindy Hop si va inviorati imediat. La multi ani! Daca mai aveti vlaga, bineinteles...



sâmbătă, 12 aprilie 2014

Din perlele copilului

Mostra de laudarosenie nr.1...
Joaca Counter Strike pe un server.
"Mami, mami, sunt pe primul loc. Cu zero puncte. Dar si ailalti au tot zero puncte!"

Mostra de laudarosenie nr.2...
Prima zi.
"Ce-ai facut la concursul de la mate?"
"Am luat 58 de puncte din 60, am avut cel mai mare punctaj din clasa!"
A doua zi.
" Ei, de fapt am luat 57, ca am gresit vreo doua cifre. Numai eu si inca un baiat am luat atatea puncte."
Varianta pentru bunica.
"Am luat 59 de puncte..."
Varianta pentru fraieri.
"Sunt cel mai bun din clasa la mate!"
A patra zi. Fara cuvinte. De fapt tot nu stiu cat a luat la mate. Ar fi bine sa fi trecut de 50. Totusi!

Un Regal fara varsta

Sunt un Capricorn tipic, am toate defectele zodiei, sunt capoasa, suparacioasa, egoista cand am chef, sarcastica, ranchiunoasa si introvertita. Cand sunt intr-o zi proasta. Cand am o zi buna dau la iveala si unele calitati, cam firave ce e drept, dar autoironia este de asemenea ceva caracteristic. Mai compensez cu ascendentul in Balanta... Printre ipoteticele calitati capricor....niene...ar fi si o inclinatie spre visare pe care nu am reusit sa o inabus in totalitate, odata cu trecerea anilor, si inca imi da de furca. Noaptea nu ma deranjeaza, mai rau e pe timpul zilei, cand ar trebui sa fiu cu picioarele pe pamant si atentia treaza. Ca in acest moment cand se presupune ca stau in fata aragazului si gatesc pranzul familionului, ca bate un vant de primavara prin frigider.