Translate

Despre mine

Imi place sa cred ca am ajuns la varsta (top secret) la care mi-am gasit un oarecare echilibru. Imi pare rau doar ca n-am invatat sa fac asta mai devreme. Chestia cu echilibrul adica. Am un umor sanatos care ma ajuta sa trec peste momentele sensibile din viata. Cateodata tind sa iau in gluma chestiile grave. Nu stiu daca este de rau, unii ar numi-o superficialitate. Eu o numesc "cunoasterea lumii". Nu cred ca au ramas multe lucruri care sa imi provoace mirari profunde. Nu dintre cele legate de firea omeneasca.
In timp am invatat ca sentimentele umane sunt supraapreciate, iar viata este mult mai normala si mai liniara decat vrea literatura sa ne faca sa credem. Si nu cred ca exista drame care nu pot fi vindecate odata cu trecerea anilor. Dar asta depinde de universul pe care ni-l construim fiecare in parte.
In rest, incerc sa-mi ocup trecerea prin viata cu lucruri care sa-mi aduca mici satisfactii. Blogul imi "mananca" din putinul timp liber de doi ani incoace, sticlele cam tot asa. As vrea sa spun ca citesc enorm, dar nu pot, pentru ca nu este adevarat. Citesc cand pot si cand apuc, in ultima vreme prefer un film bun. Dar niciodata nu refuz un documentar sau o carte despre paranormal, extraterestrii sau mistere ale civilizatiilor. In ciuda firii mele vesele, dezvolt gusturi tenebroase pentru latura intunecata a lumii (sau a lumilor!). Nevazutul si nestiutul ma fascineaza, poate chiar prea intens, dar asta's eu!
Sunt mama, sotie, functionar public, gospodina (de sila, de mila), in aparenta un om banal. Dar nimeni nu este atat de banal cat cred ceilalti.
Va astept pe blog, sa disecam impreuna nimicurile si fanteziile din viata de zi cu zi!

2 comentarii:

  1. Buna seara. Am dat din " greseala " peste blogul dumneavoastra (cautam informatii cu privire la bitterul suedez). Am citit 3 articole, inafara celui care ma interesase initial, si m-a uimit, sincer, sa mai aflu un om cu un simt al umorului si o scriere asa de zglobie intre atatea ... facebook-isme! Pe vremuri, cand mai citeam, imi placea umorul romanelor scrise de Rodica Ojog Brasoveanu. Aveti cam aceeasi ... dulceata umoristica precum aceasta din urma. O sa mai citesc postarile dumneavoastra; am, si nu vreau sa fiu indiscreta, o curiozitate: ce profesie aveti? Sau macar domeniul de activitate. Va intreb deoarece eu iubesc ENORM oamenii spiritiali, cu simtul umorului! Si gasesc atat de rar incat ajung uneori sa cred ca NU MAI EXISTA! Dumneavoastra mi-ati demonstrat contrariul! Poate imi veti raspunde, candva...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru aprecieri, dar umorul meu nu e singular, daca va uitati in blogroll-ul din stanga veti gasi si alti bloggeri cu acelasi stil. Probabil e adevarat ca cine se'aseamana se'aduna... La mine e mostenire de la tatal meu, iar ironia isi are radacini in Vlad Musatescu si Mark Twain. Cand reusesc sa fiu romantica, este din cauza lui Leonida Neamtu. Daca bat campii, e de la SF-uri. Cat despre profesie, sunt ecolog si lucrez ca functionar public pe arii protejate, intr-o agentie de protectie a mediului. Imi pare bine ca ati ajuns pe blog, sper sa gasiti si alte lucruri interesante si utile in articolele mele.

      Ștergere

Va rog sa va spuneti parerea, cu umor, cu bun-simt, constructiv. Comentariile sunt moderate, nu apar imediat pe pagina. Incerc sa le aprob cat pot de repede.