Translate

luni, 31 august 2015

Despre profesii, dorinte si joburi de viitor

Pe vremea mea existau doar cateva profesii considerate solide, potrivite sa iti asigure un viitor respectabil: medic, inginer, profesor... Restul erau amanunte, vorba lui fiu'meu. Asa ca spre finalul liceului, Marele Final, eu am zis ca vreau sa dau la biologie. Da, stiu, biologia nu era in lista mentionata, de fapt nu prea se stia ce faci cu biologia dupa ce o termini, in afara de a fi profesor, era evident ca mai bine alegi medicina, materiile erau tot pe-acolo.
Dar eu nu voiam medicina neam, eu voiam biologia, ca asa visasem eu cand eram copchil, ca vreau sa stiu despre natura, Mama Natura, nu despre becisnicul corp uman cu toata cohorta de belele. Mda, oamenii nu-mi inspirau atata pasiune. Ai mei parinti nu prea intelegeau de ce nu ma fac inginer ca toata lumea, mai ales ca facultate de ingineri aveam si in oras, nu trebuia sa bat drumul pana la Bucuresti. Totul era sa termini o inginerie oarecare ca pe urma te lipeai la o munca de birou si de-acolo puteai sa iesi linistit la pensie.

duminică, 30 august 2015

Ineptiile zilei-om bogat vs om sarac, dar cu principii ecologice

Intr-una dintre zilele trecute ma aflam pe o straduta din Ploiesti, in interes de serviciu. Cautam un anumit bloc care s-a dovedit a fi in CELALALT capat decat cel pe unde intrasem, fix ca in legile lui Murphy.
Si mergeam eu in pas semi-vioi, cu ochii dupa numere, constatand ca straduta este de fapt un stradoi cat o zi de post. Dar ma bucuram de aerul racoros al diminetii si de plimbare. Mai putin de imprejurimi deoarece ma aflam in partea "uvriera" a orasului, printre cladiri comuniste, anoste, jupuite, insirate ca niste cutii de chibrituri. Lume pe masura: pensionari cu privirile pierdute, iesiti pe banci, la soare, oameni mai tineri cu alura de someri, saracacios imbracati, cu sacose de cumparaturi sau taind frunze la caini in fata blocurilor.

sâmbătă, 29 august 2015

Metoda "no-poo"- Fara sampon!

Vad ca prin alte (blogo)sfere, adica alea straine, se vorbeste tot mai des de aceasta metoda de ingrijire a parului. Da, aveti dreptate, nu-mi ajung blogurile de beauty de pe la noi, le mai citesc si pe-alea de peste ocean cateodata, americancele sunt neintrecute in "stiinta" infrumusetarii personale.
Se pare ca metodele mai naturale lovesc fara mila si fac din ce in ce mai multe victime, un numar semnificativ de persoane fiind curioase sa lase la o parte chimicalele din clasicele produse de ingrijire a parului si preferand sa treaca la metodele bunicii.

vineri, 28 august 2015

Ratia zilnica de apa, mit sau realitate?

Eu, iarna, nu prea beau apa. Si nu, nu ma deshidratez. Pe canicula prefer sa trec pe pepene, maresc un pic portia de apa, dar nu exagerez. Dar vara mananc intr-adevar multe fructe. Daca totusi simt nevoia de apa, o combin cu un sirop, am cumparat dintre cele facute de Plafar, intai cu lamaie verde si scortisoara, apoi cu goji, sau mi-am facut eu lamaie cu miere. Am lasat-o mai moale cu apa minerala si am baut mai ales apa de masa imbuteliata, lucru pe care vi-l recomand si voua. Alternati eventual, toate mineralele acelea se pot depune in locuri nepotrivite daca nu aveti un organism care sa functioneze perfect.

joi, 27 august 2015

Ineptiile zilei-turnul de fildes

Am cumparat revista Unica de septembrie. Nu ca as avea vreo pasiune deosebita pentru revistele glossy, inainte cumparam Avantaje in mod regulat, dar Unica se vinde acum cu un alt produs Sun Renaissance si anume gelul pentru ochi din gama Herbal Skin Care. Dati fuguta, eu am vazut-o intr-un singur loc la bine-cunoscutul pret de 11 lei, asadar merita sa alergati un pic dupa ea.
In primul rand gelul pentru ochi este in tub de 50 gr., are ca ingrediente active aloe, extract de castravete, musetel si extract de spanac (super!) si apoi este tocmai pentru reducerea pungilor si cearcanelor ceea ce ne foloseste in fiecare zi.
Dar nu gelul pentru ochi este subiectul acestui articol. In primele pagini ale revistei, ca si la Avantaje, pot fi gasite concursurile. Una dintre temele din acest numar este sa trimiti la redactie o parere sincera si o critica constructiva despre revista. In primul moment am vrut sa particip, provocarea este draguta iar premiul consta in ceva cosmetice de firma. Tentant...

marți, 25 august 2015

Cutiute cu surprize personalizate

Pick N Dazzle ("we pick, you dazzle") a devenit destul de cunoscuta si pe la noi. Este echivalentul cutiutei cu cosmetice surpriza pe care o comanzi fara sa stii ce primesti inauntru.
Numai ca strainii au dus surpriza la alt nivel deoarece au inteles ca oi vrea tu sa fii surprinsa, dar nici sa platesti ceva ce nu ti se potriveste nu merge. Asa ca au inventat un chestionar pe care il completezi si obtii un profil de frumusete. Oamenii iti trimit numai produse care se potrivesc profilului tau ceea ce este mult mai acceptabil daca te uiti cam cat costa "dazzle-ul".
Desi primesti 4 produse full size de la firme cu nume, eventual si mostre cum zice in reclama de pe site, eu nu m-am aventurat ca tot nu-mi convine pretul. Nici macar cel mai mic pret nu mi-a convenit, acela de la cutia "sleek picks", adica 80 de lei/luna timp de 6 luni. Dar voi, daca sunteti mai ahtiati dupa cosmetice si va place sa faceti cumparaturi prin magazinele de profil, puteti sa va aventurati, am citit numai de bine pe blogurile fetelor care au trait experienta.
Acum exista si varianta in limba romana a site-ului, o gasiti aici 

Despre Anne Geddes si fotografia cu suflet de copil

V-am mai povestit eu cum in magazinul Leonardo din centrul Ploiesti au inceput sa fie aduse produse frantuzesti, un fel de talmes-balmes de solduri de import. Intre timp am aflat si eu ca firma romaneasca Leonardo a cam dat faliment si a fost reinfiintata sub alta palarie. Totusi magazinele pastreaza acest nume. Nu stiu ce profil are noua firma dar diversitatea de flecustete aduse din Franta este coplesitoare si aminteste de magazinele chinezesti.
Unul dintre sectoarele pe care le admir este cel de felicitari. Au cateva cutii cu cele mai diversificate carti postale si felicitari, extrem de frumoase, cumpar mereu cand ajung pe-acolo. Astazi m-am dus glont si am inceput sa le caut pe cele ce redau fotografii de-ale australiencei Annes Geddes. Am luat cateva dupa ce am rascolit atat cat am avut rabdare, adica vreo zece minute.


duminică, 23 august 2015

Rasul fetei si exfolierea

Cica barbatii care folosesc lama de ras (adica nu un aparat electric) arata mai tineri la varstele mijlocii, au tenul mai fin si mai curat deoarece isi exfoliaza zilnic pielea. Motiv pentru care unele domnite au decretat ca rasul pe fata poate fi utilizat cu succes si la femei pentru intretinerea unui ten catifelat.
Da, au si barbatii un truc de frumusete. E drept ca il folosesc inconstient, ca scopul lor este altul, dar ei l-au inventat asa ca trebuie sa le acordam credit pentru asta.
Pentru cele care nu au auzit de problema, este vorba de a imita ritualul barbatesc, adica folosesti un soi de lama speciala. Atentie insa, se recomanda sa faci asta pe tenul uscat, nu este nevoie de umezire sau de aplicarea unei spume de ras.


Frivolitati de la IKEA

Surpriza din aceasta saptamana a fost catalogul IKEA. Nu faptul ca l-am primit, ca vine cu regularitate (anuala) de ceasornic, ci preturile.
Ei da, cum am pus gheara pe el, l-am rasfoit cu o lacomie pe care numai cei care cunosc produsele IKEA o pot intelege. Am nevoie de o gramada de lucruri prin casa, mic mobilier, poate si ceva mai mare, covor si alte flecustete "indispensabile". M-am linistit. Cei de la IKEA s-au adaptat de-a lungul anilor la piata romaneasca, asa ca scumpesc incet dar sigur produsele chiar daca nu se justifica sau nu merita.

Clubul cinefililor-despre origini

Carmen are o noua initiativa... Clubul cinefililor este locul unde, pe parcursul unei saptamani, poti recomanda filmele care ti-au placut. Intra pe link, inscrie-te in tabel si, bineinteles, citeste sugestiile celorlalti participanti daca esti in cautarea unui film bun.

Am vazut aseara "I Origins" tradus la noi Originile. Deosebit film, deosebita poveste. Ceea ce parea a fi un film de dragoste amestecata cu putina stiinta devine un film cu conotatii religioase, paranormale si ceva teorie a conspiratiei. Remarcabil este faptul ca il vizionezi fara sa ai habar incotro te duce actiunea. Vorba consortului: "smecher film!".
I Origins este sud-african si a fost realizat in 2014, regizor fiind Mike Cahill. Este povestea unui doctor cercetator care studiaza ochii umani, evolutia acestora si manipularea genetica pentru a stimula formarea ochilor la animale. Cercetatorul realizeaza fotografii ale ochilor diverselor persoane si, intr-una din aceste ocazii, cunoaste o fata de care se va indragosti datorita culorii fantastice a irisului.
Trebuie sa spun ca prima parte a filmului poate parea o banala poveste de dragoste, poate chiar putin plictisitoare, dar subiectul cercetarilor despre ochi ne-a determinat pe noi sa nu schimbam canalul si bine am facut. Drama se accentueaza si dintr-o data explodeaza intr-un mister. Informatiile despre biometria irisului la om sunt extrem de interesante. Asa cum probabil ati auzit, configuratia irisului este unica la fiecare om, la fel ca si amprentele iar tendinta la nivel mondial este aceea de a scana irisul intregii populatii umane astfel incat, pe viitor, identificarea indivizilor sa se realizeze in acest fel. Acest proiect este o realitate, iar un miliard de oameni au fost deja inregistrati intr-o baza de date. Povestea din film foloseste insa aceste informatii in alt sens, unul neasteptat si va las sa il descoperiti singuri.

sâmbătă, 22 august 2015

Ineptiile zilei-despre instinctul de conservare

Vineri dupa-amiaza eram la spitalul de "contagioase". V-am spus ca pustiul meu a luat un pui de scarlatina, asa ca, vrand-nevrand, am batut drumul la acest spital, ca altminteri nimeni nu vrea sa te trateze in oras. Cu o saptamana inainte prinsesem seara, la "internari", o doamna doctor mai in varsta, tare amabila si vineri ne-am dus sa il vada din nou pe fiu-meu.
Din pacate, era o ora extrem de nepotrivita, de data aceasta am stat la coada. In curte batea un vant rece, asa ca ne inghesuiseram toti pe holul stramt ce ducea la cabinet. Venise si ambulanta cu trei pacienti, mama si doi copii cu gastroenterita facuta de la consumul de creier "proaspat", de-abia se tineau pe picioare. Aveti grija de unde cumparati organe!
Din tot sirul de pacienti, noi eram singurii "scarlatinosi", restul erau cu muscaturi de caini: o doamna in varsta si patru copii, doi din afara orasului. Cel mai mic copil, o fetita, de-abia mergea, cred ca avea pana in doi ani. Ceilalti erau cam la 8-9 ani.
Am intrat si am stat putin la doctorita, dar as fi fost curioasa sa o intreb cati muscati de caini ii vin intr-o tura si cati dintre acestia sunt copii. In ultimul timp am vazut din nou haite prin oras, nu stiu de unde rasar asa peste noapte.
Nu am instincte criminale si chiar imi plac cainii, dar popor mai inconstient (am vrut sa zic tampit) ca asta, care sa puna binele cainilor inaintea binelui propriilor copii, nu cred ca mai exista. De fapt, se vede din comentariile de pe fb, pe la clipuletele acelea stupide cu copii de cateva luni pe care ii linge pe fata cate un caine prietenos. Si se gaseste intotdeauna cate unul/una care sa aprecieze ca n-are ce sa ia copilul de la animal, ca asa am crescut si noi, de capul nostru si nu ne-am imbolnavit. Tin sa spun ca eu am avut o mama normala la cap care nu m-a pus sa dorm cu cainele cand inca nu stiam sa merg. Iar cei care fac astfel de comentarii pur si simplu jignesc inteligenta si dragostea celei care i-a crescut.
Dar asta dovedeste ceva: ca intotdeauna exista prosti care vor invinge buna-judecata si instinctul de conservare al celorlalti.

vineri, 21 august 2015

Sandalele Ivankai Trump

Ivanka Trump este fiica bine cunoscutului miliardar Donald Trump si probabil ati vazut-o la televizor daca ati urmarit reality-show-ul "The Apprentice"-Ucenicul.
Ei bine, cu ce se poate ocupa o fata bogata de 31 de ani? Fost model, Ivanka este in prezent om de afaceri si mama a doi copii. Afacerile sunt inevitabil axate si pe fashion. Daca aveti curiozitatea sa cautati fotografii pe net, veti vedea ca Ivanka are foarte mult bun gust, aparitiile ei la evenimentele mondene sunt condimentate de tinute frumoase, decente si sexy in acelasi timp, rochii deosebite si pantofi sau sandale cu tocuri foarte inalte. Dar ce pantofi! Ivanka stie sa poarte incaltamintea cu stil si nu a renuntat la tocurile subtiri nici macar in perioada sarcinii.

joi, 20 august 2015

Bijuterii contemporane-steampunk si gothic

"Steampunkul este science-fiction victorian" zice G.D.Falksen. Da, numele se refera la un gen de literatura dar, in timp, a aparut stilul steampunk care reprezinta un mod de a decora obiecte sau de a realiza accesorii in acest stil. Fiind vorba despre "steam", in traducere "abur" si despre "punk" in traducere  "revolutionar", este clar ca influenta in moda si arta vine din epoca in care a inceput utilizarea intensa a motorului cu aburi, adica cea victoriana, in a doua jumatate a secolului al XIX-lea.
In 1769 Watt perfectiona o masina cu abur mai rapida, iar in epoca victoriana locomotivele cu abur erau deja la moda, motoarele cu abur fiind folosite din plin si in industrie. Si uite asa s-a produs si Revolutia Industriala.
Ideea este ca lumea a fost atat de fascinata de aceasta industrializare rapida, precum si de masinariile implicate, incat aceste elemente au patruns si in viata de zi cu zi. Roti si rotite la vedere, piese metalice, aspect mecanic, parghii si suruburi, sarma si piele, acestea sunt caracteristicile steampunkului care continua sa atraga si sa stimuleze creatorii si designerii.

marți, 18 august 2015

Despre canicula, haine si economia resurselor

Daca n-ati suferit de cald in perioada asta, sunteti niste fericiti. Daca ati suferit crancen, ca si mine, cred ca v-ati dat seama ca felul hainelor pe care le purtam pe canicula influenteaza in mare parte starea de confort/disconfort pe care o resimtim. Daca va imaginati ca urmeaza un articol despre hainele din fibre naturale, va inselati. Daca aveti impresia ca voi scrie despre moda, ati luat plasa. Daca v-ati saturat de atatia "daca" si ma rugati frumos, poate trec si la subiect.

luni, 17 august 2015

Din perlele copilului-despre primarie

Este 8 dimineata si suntem in autobuz. Inghesuiala, dar reusim sa ne asezam. Din pacate pe partea gresita deoarece soarele care de-abia se ridica ne bate nemilos in ochi. Ne strambam si ne ferim cat putem de razele suparatoare, clipim nauci si deja curg apele pe noi. Nimeni nu a deschis vreun geam, in autobuz este sauna. La rastimpuri castanii de pe bulevard mai atenueaza lumina stralucitoare dar doar pentru cateva secunde.
Ajungem la statia din centru, autobuzul opreste. Soarele dispare brusc in spatele Casei Albe, cladirea inalta care este sediul edililor orasului si ai judetului.
Il aud pe pusti exclamand bucuros:
"Mami, mami, uite! Primaria ne salveaza...In sfarsit o cladire CU SENS!"
Mda, deocamdata este unicul sens al Primariei.

duminică, 16 august 2015

Dan Simmons, Olimp si alte oferte

Olimp este continuarea povestii SF Ilion de Dan Simmons. Puteti citi Ilion fara Olimp, dar nu puteti citi Olimp fara sa fi lecturat mai intai Ilion pentru simplul motiv ca actiunea este atat de complexa incat nu veti intelege nimic.
Parerea mea despre Ilion o puteti vedea AICI


Clubul cinefililor-despre tristete

Carmen are o noua initiativa... Clubul cinefililor este locul unde, pe parcursul unei saptamani, poti recomanda filmele care ti-au placut. Intra pe link, inscrie-te in tabel si, bineinteles, citeste sugestiile celorlalti participanti daca esti in cautarea unui film bun.

De parca nu era suficienta balta de tristete in care am calcat in ultimele zile, aseara mi-am cautat un sf si am dat peste cel mai deprimant film post-apocaliptic: "The Road"
Toate filmele de gen sunt deprimante deoarece infatiseaza viziuni extrem de probabile asupra viitorului omenirii, dar acesta bate recordul la tristetea psihologica. Filmul este din 2009 si nu-mi aminteam de el, dar m-a atras distributia cu Viggo Mortensen (unul dintre eroii sagai Stapanul Inelelor) in rolul principal si Charlize Theron intr-unul secundar. De fapt sunt foarte putine personaje...
Scenariul urmareste calatoria pe care un tata impreuna cu fiul sau incearca sa o faca pana la malul oceanului, dupa mai multi ani de la un eveniment catastrofal ce adusese distrugerea civilizatiei. Nu este prea sigur ce eveniment a condus la dezastru, pare sa fi fost unul nuclear, dar pe cuvant daca mai are importanta! Peisajul este pe alocuri aproape alb-negru, alteori cu multe nuante de gri. Tatal si fiul nu sunt singurii ramasi pe lume. Exista comunitati de supravietuitori care ori mor de foame, ori au trecut la canibalism. Cei doi trebuie sa se ascunda si sa se fereasca permanent. Din cine stie ce motive au senzatia ca pe malul oceanului vor gasi o salvare.
Am mai vazut filme post-apocaliptice cu canibali, sa nu aveti impresia ca acesta este ceva de prost gust. Vigo Mortenssen este un actor deosebit, iar rolul sau are multe, multe fatete, nu numai lupta pentru supravietuire. Filmul are si momente de suspans si horror, dar numai atat cat sa condimenteze povestea.

sâmbătă, 15 august 2015

Ineptiile zilei- D Day

Imi pare bine ca pe unii apocalipsa ii distreaza. In timp ce agricultorii plang cu lacrimi amare acum, iar noi astialalti, consumatorii, vom plange cu lacrimi amare ceva mai incolo, la iarna, macar copiii se balacesc in soare. Cum am vazut la polonezi, care le-au carat masinile cu gheata ca sa traga o bataie cu bulgari la aproape 40 de grade.
Ieri si copiii din Ploiesti se balaceau la fantana aia care tasneste direct din asfalt, i-am vazut tot la tv, bine ca au fantanile arteziene apa, ca amaratii de castani de pe bulevard sunt manati si se ofilesc vazand cu ochii. Probabil Ploiestiul ar trebui trecut in Guiness Book ca orasul care a reusit sa faca un sistem de irigare ingropat, cu picurare, pentru castani, dupa care a reusit sa-l si strice, nu se stie cum, nu mai functioneaza. Dar apa este pentru alte prostii. Cei de la domeniul public frecau intr-o dupa-amiaza gainatul de ciori de pe banci, iar cei de la Apa Nova dadeau pe sosea, cu furtunul, apa potabila timp de cateva ore, in timp ce spatiul verde de alaturi era iasca. Edilii nostri poarta povara deciziilor proaste, inca o data se vede ca nu stiu care sunt prioritatile.

joi, 13 august 2015

Sursa de inspiratie: lenjeriile de pat

Asta este ca la Radio Erevan: pot fi lenjeriile de pat o sursa de inspiratie pentru artisti? Nu ca as fi vreun artist, dar in ceea ce fac in mod sigur ma pot inspira din multe locuri si multe imagini, v-am aratat in acest articol.
Este clar ca am o dragoste profunda pentru modelele cu flori pe care nu prididesc sa le aplic pe obiectele pe care le decorez, orice as gandi sfarsesc prin alege florile. Si odata intrata pe site-ul celor de la lenjeriipat-outlet.ro am gasit nu numai lucruri utile pentru casa, dar si design-uri florale minunate, gandite de altii pentru a face din experienta somnului una memorabila.
Asemanarea cu unele dintre obiectele mele este evidenta, asa ca nu ma pot abtine sa vi le arat:

miercuri, 12 august 2015

Un MOMENT la momentul potrivit

Ma stiti, nu prea pot sa ratez un concurs bun, dar trebuie sa vi-l arat si voua, ca sunt sanse mari sa castigati ceva. Cumparati produse MOMENT de minim 50 de lei si inscrieti bonul pe www.lipesteorice.ro

Puteti castiga unul dintre cele 6300 de pranzuri la McDonald's, 500 de lei saptamanal sau MARELE PREMIU DE 1000 de Euro! 

 Daca nu va dumiriti ce sunt produsele MOMENT, cititi povestea mea mai jos...

Prin anul 2012 cand am aflat eu despre produsele MOMENT, deja se adunasera cateva "dureri de cap" la mine in casa. Durerile erau ale mele dar imi erau provocate de diverse probleme a caror rezolvare o tot amanam. In general probleme de interior: chestii uzate, chestii dezlipite, chestii in curs de uzare sau de dezlipire, chestii care dadeau sa pice si chestii care picasera deja dar nu le baga nimeni in seama. 

Tequilla fun bottles

Iti plac imaginile care spun o mie de cuvinte, ai obosit de atatea vorbe si vrei sa taci un moment si sa asculti gandurile tale si pe ale altora? Participa la MIERCUREA FARA CUVINTE...Afiseaza pe blogul tau o fotografie sau mai multe prin care vrei sa spui ceva, apoi fa-i o vizita lui Carmen si lasa-ti propriul link in tabelul participantilor.

Tequilla inseamna distractie chiar si dupa ce s-a golit sticla. Fiind o bautura de legenda, ambalajele trebuie sa tina pasul cu celebritatea. Iata mai jos "modele" de sticle, trebuie sa recunoasteti ca sunt extrem de diversificate.

Joan Israel este o doamna care se distreaza decorand sticle de tequilla.

Si alte stiluri de a crea ambalaje de tequilla... Cele de dedesubt sunt o serie "ilustrata" de diversi artisti.



marți, 11 august 2015

Bijuterii contemporane-micromozaic, pietra dura, sticla de Murano

Micromozaicul este exact ce ii spune numele, adica o lucrare de decor de dimensiuni mai reduse la care au fost folosite bucatele de mozaic nu atat de mari ca cele realizate in constructii. Ca urmare, micromozaicul poate imbodobi atat bijuterii, cat si rame de ochelari, icoane, cutii, rame de fotografii sau ce va mai trece prin cap.
In schimb, sticla de Murano este traditionala, iar utilizarea ei in bijuterii a fost doar o chestiune de timp. Sa vedem!

Meloman pentru o zi

Iulisa ne provoaca la "muzici" alese, fa-i o vizita si inscrie-te daca ai un feeling. Mai ales in zilele de marti!

Nume mari si cateva melodii nemuritoare...

luni, 10 august 2015

Despre tripane, tamplarie si nopti mai linistite

In jurul muntelui numit Gioconda se invartosesc masele amenintatoare de nori cu ocazia fiecarui cod de ploi si furtuni, dar vastele mele apartamente sunt situate deasupra plafonului, parca as fi in avion. Imi place sa afirm ca la mine ploua cand vreau eu. Glumesc. Ultima oara m-am enervat teribil cand am vazut ca ceea ce parea un potop acompaniat de o tornada a depasit blocul prin dreapta, lasand Gioconda nestropita si tot seaca si zbarcita de la caldura nemiloasa.
Sunt deja doua luni de cand primesc in plin razele soarelui de dupa-amiaza, au fost seri in care ne-am culcat la 30 de grade in camera. Greu de inghitit asemenea zaduf. Ventilatorul din sufragerie invarte lenes un aer fierbinte, dand iluzia ca il racoreste un pic, dar numai pret de cateva secunde daca opresti aparatul. Nu-mi vorbiti de aer conditionat! Nu l-am considerat niciodata o optiune de luat in seama. Nmai de la asta nu ma imbolnaveam! In disperare de cauza am dormit cu geamurile rabatate, macar noaptea sa respiram aerul imbacsit de petrol al Ploiestiului. Da, benzenul si sulfatii au ajuns sa ne racoreasca.

duminică, 9 august 2015

Jurnal de weekend-ultima zi de concediu

Este ultima zi din prima transa de concediu, urmeaza inca una si asta imi mai domoleste sila pentru ziua de maine.
Am scris mai mult pe blog, m-am apucat din nou de decorat sticle si am citit mai mult, am facut shopping, eu care nu bantui prin magazine decat daca imi trebuie ceva. Am mancat in mall-uri si am cheltuit bani aiurea, nici nu stiu pe ce si chiar nu-mi pasa.
Printre alte prostioare de vacanta, am schimbat "look-ul" blogului. Am avut timp sa sondez sabloanele de pe blogger, nici nu stiu cum n-am vazut pana acum cate sunt, dar fundalul acela colorat este o imagine gasita pe net. De fapt am cautat mantre/mandale si cea aleasa mi s-a parut colorata, vesela si plina de optimism. Sper sa va inspire si sa va atraga pe blog, dar nu cred ca face multi purici, am de gand sa schimb mai des infatisarea blogului. Fie vorba intre noi, cea mai eficienta mantra a fost crucea nazista- este o mantra negativa daca nu stiati, mantra pozitiva este cu bratele crucii rotindu-se invers-dar ma indoiesc ca ar avea cineva cojones sa o refoloseasca. Si cred ca, legal, nici nu este permis!

Clubul cinefililor-lectia de instrainare

Carmen are o noua initiativa... Clubul cinefililor este locul unde, pe parcursul unei saptamani, poti recomanda filmele care ti-au placut. Intra pe link, inscrie-te in tabel si, bineinteles, citeste sugestiile celorlalti participanti daca esti in cautarea unui film bun.

 Nu stiu cum am dat peste "The Last Will and Testament of Rosalind Leigh". Bineinteles ca i-am dat drumul intr-o doara, ca era din 2012, deci oarecum proaspat.
He, he! Stiti cum e treaba? Poti sa vezi un horror care abunda in efecte speciale, personaje, carnagii, monstri etc.si totusi sa te lase rece. Dar cele mai teribile filme sunt acelea fara trucaje, in care grozaviile sunt sugerate prin modalitati extrem de subtile. Alea te sperie cu adevarat. Filmul de mai sus este din aceasta categorie. In cele 80 de minute ale povestii scrise si regizate de Rodrigo Gudino apare un singur personaj, interpretat de Aaron Poole, un actor pe care eu nu-l cunosteam. Bineinteles ca exista si alte aparitii, indirecte, iar vocea din fundal apartine Vanessei Redgrave.
Pe scurt este vorba despre un tip (Aaron Poole) care afla ca mama lui (Vanessa Redgrave), pe care nu o mai vazuse de multi ani, a murit, iar el este chemat sa hotarasca ce se va intampla cu mostenirea, casa copilariei sale si celelalte lucruri. Tipul este nevoit sa inventarieze tot ce mai era in casa, o resedinta destul de mare, deoarece mama sa era colectionara, asa ca isi petrece noaptea in acel loc. Dar ce loc! Casa este stranie, plina de obiecte amestecate, decorul are ceva intunecat, dar si atractiv, sugereaza opulenta, bun-gust si preocupari tenebroase in acelasi timp. Ceea ce sustine cel mai bine suspansul in film este muzica, un fundal sonor exceptional, care iti ridica parul pe ceafa datorita sonoritatilor joase. O simti direct in piept! Tipul afla ca maica-sa facuse parte dintr-un cult misterios, gaseste niste inregistrari, descopera camarute prin casa, va dati seama, frica se insinueaza gradat. Peste actiune se suprapune vocea Vanessei Redgrave intr-un fel de confesiune adresata fiului care se indepartase de ea, parasind-o, condamnand-o la singuratate.
Dupa ce am terminat vizionarea, mi-am dat seama ca, facand abstractie de sperietura pe care o trage spectatorul, filmul in sine este o alegorie. Nu numai somnul ratiunii naste monstri, dar si singuratatea poate avea acelasi efect. Un om singur este expus si vulnerabil, mintea lui poate crea cele mai terifiante viziuni.

sâmbătă, 8 august 2015

Alaptarea si controlul populatiei

Saptamana aceasta, adica de pe 1 pana pe 7 august a fost aniversata Saptamana Alaptarii, coordonata fiind de organizatia numita WABA (World Alliance for Breastfeeding Action). V-ati prins ca se refera la alaptarea copiilor din specia umana, nu la alaptare in general, hi, hi! WABA este sustinuta de UNICEF, World Health Organization si alte structuri de nivel international.


vineri, 7 august 2015

Ineptiile zilei-despre minciunele si baloane

Acum vreo cateva saptamani nimeresc peste un concurs. Nu pentru bloggeri, unul de-ala pentru "persoane fizice". Nu mai stiu site-ul, am vaga impresie ca era cumva al magazinului Mega Image dar n-as baga mana in foc. Bineinteles ca m-am inscris, nu ma pot abtine, mai ales ca premiul era in mai multe exemplare de pachete de diverse chestii comestibile sanatoase, bune pentru copii.
Trebuia sa raspund la o intrebare, ceva de genul: ce faceti in vacanta ca sa feriti copilul de mancarea nesanatoasa?...sau cam asa ceva...

joi, 6 august 2015

Sticle vintage

Doar stiti cat imi plac sticlele!
Incerc sa ma inspir din creatiile altor amatori de decoratiuni, nu reusesc intotdeauna sa inteleg tehnicile folosite, nu sunt neaparat legate de decoupage cum este cea utilizata de mine, dar rezultatele sunt incantatoare. Orice ar fi, cel mai mult imi place stilul vintage. In vremurile de altadata, in alcovul doamnelor tronau la loc de cinste sticlutele de parfum, adevarate opere de arta. Erau obiecte utile, dar si de decor deoarece nu erau aruncate dupa golire ca in ziua de astazi. Parfumul se cumpara varsat si se punea in aceste recipiente. Sau chiar fabricantii de parfumuri isi comercializau produsele in aceste ambalaje deosebite, unele dintre ele concepute de mari artisti, designeri ai epocii.
De aceea va prezint cateva frumuseti gasite pe net, am scris dedesubt sursa, uneori sunt realizate de oameni talentati care incearca sa reinvie stilul altor epoci.

Sursa/realizata de http://artfullymusing.blogspot.co.nz

miercuri, 5 august 2015

Cauze ale aparitiei cosurilor

Acest articol mi-a fost inspirat de modul cum se comporta oamenii in spatiile publice. Nu stiu cum este prin cele strainataturi, dar pe la noi observ o lipsa...fabuloasa de grija pentru igiena personala si bunastarea propriului corp.
Una dintre regulile de aur ale pastrarii unui ten curat este sa nu iti atingi fata decat daca este absolut necesar. Mai ales cand te afli in afara propriului camin si nu te poti spala pe maini cat de des ar fi necesar.
Circul atat de mult cu autobuzul incat incepe sa mi se acreasca nu neaparat de aglomeratie, cat de promiscuitatea pe care o constat in respectarea unor reguli elementare de igiena. Indiferent cat de prost sau de bine imbracati ar fi oamenii, cat de inteligenti sau de educati ar parea, cand circula cu autobuzul parca ar merge cu masina salvarii, iar toate barele si suprafetele ar fi curatate si dezinfectate ca in spital. Nu cred ca realizati ce persoane se suie in mijloacele de transport in comun, ce boli pot fi transmise sau cat de nesimtiti pot fi unii.

Specimenul-o altfel de parere

"Specimenul" este o carte scrisa de Andrei Trifanescu si aparuta anul trecut la Editura Herg Benet. Exceptional este faptul ca autorul avea doar 19 ani la momentul aparitiei romanului sau. Roman din genul SF, fara urma de indoiala!
Dupa publicarea cartii a existat asa un curent de opinie de mare efuziune in randul bloggerilor, un entuziasm in recenzii care m-a facut sa-mi doresc cartea, si din patriotism nu numai din curiozitate. Recenzia oficiala, aceea pe care o gasesti in textul de prezentare de pe magazinele online, iti da de inteles ca povestea este deosebita, dar nu iti poti da seama cum anume este scrisa. Am avut asa, un feeling, deoarece autorii romani sunt plini de surprize, ba debordeaza de subtilitate si scriu atat de alambicat incat iti doresti sa nu fi deschis cartea niciodata, ba sunt atat de abstracti incat te intrebi cu ce le-or fi gresit cititorii, ba sunt deprimanti, ba sunt prea complecsi, ba sunt prea naivi, rareori dai peste unul care sa mentina un sanatos echilibru.

Culinare cu Jamie Oliver-sparanghelul

Eu si bucataria, baba si reactorul...
Nu ma uit la emisiunile culinare din doua motive rezonabile: ma plictisesc infiorator si imi fac o pofta de mancare turbata. Dar, din cand in cand, dau peste Jamie Oliver si la asta ma opresc deoarece are obiceiul sa prezinte retete rapide. Ma rog, rapid este el ca are experienta. Oricum, cateodata nu pare prea zdravan la cap, dar recunosc sincer ca isi merita pe deplin celebritatea. Tin minte ca intr-o emisiune avea copilul, mai mic de un an, varat intr-un scaun cu masuta, langa blatul bucatariei, si ne arata cum sa gatesti ceva sanatos pentru odrasla, astfel incat sa ii diversifici hrana. Asa ca a luat o tigaie, a incins-o, a jumulit tot felul de zarzavaturi, le-a aruncat in recipient si le-a calit 10 minute. Dupa care a infipt furculita intr-un smoc de buruieni de-alea si i-a indesat copilului in gura. Ala mic incerca sa mestece, iar zurliul de bucatar incerca sa ne faca sa credem ca plantele alea fierte pe jumatate sunt potrivite pentru un copil de varsta aceea. Dar sa revenim!

marți, 4 august 2015

Meloman pentru o zi- zeii de altadata

Iulisa ne provoaca la "muzici" alese, fa-i o vizita si inscrie-te daca ai un feeling. Mai ales in zilele de marti!

Un duet interesant Tom Jones-Jerry Lee Lewis intr-o emisiune din 1969. Ce mai artisti!


Traveling Wilburys cu End of the Line in memoria lui Roy Orbison...


Drood-sindromul Dickens

Mi-a trebuit ceva timp sa termin Drood de Dan Simmons. Dar ce experienta a fost! Stilul acestui autor si abilitatea sa de a ingloba date istorice reale in intrigile sale ma uimeste in continuare. Este un om care se documenteaza profund, cu o seriozitate extrema, inainte de a purcede in demersul scriitoricesc.
Drood are aproape 1000 de pagini, eu am cumparat-o in varianta hardcover, intr-un singur volum si singurul lucru pe care am sa-l reprosez Editurii Nemira este acest format-mastodont care mi-a rupt degetele, ca sa zic asa, deoarece foarte greu gaseam o pozitie de lectura mai confortabila. As zice ca e o carte care iti face muschi la propriu, nu numai din punct de vedere intelectual.
Nu stiu cum sa cataloghez altfel aceasta opera decat ca fiind...naucitoare.


Din perlele copilului-recenzie

In lista de lecturi de vacanta a odraslei mele exista multe, dar mi s-a parut mai interesant sa-i fac rost de "Legendele Tarii lui Vam" de Vladimir Colin, un autor roman de carti pentru copii, dar si de SF. Cam prin genul fantasy pentru copii se inscrie si titlul mentionat si am crezut ca pustiul va fi atras de aventuri. Asi!
De la inceputul vacantei, lenesul meu se straduie sa ajunga macar la jumatatea cartii. Aseara, observand ca incepe sa caste de cum ia cartea in mana, iar pe la pagina a treia deja motaie cu nerusinare, il chestionez:
" Trece si luna august si tu nu reusesti sa termini cartea. Macar ai retinut ceva din ce ai citit pana acum?"
"Mda." Pauza.
"Adica despre ce este vorba?" ma enervez eu.
Isi da ochii peste cap a lehamite si se gandeste.
"Pai, este unul, Vam, care ajunge pe niste insule, Nartazuba si Mastazuba, si acolo era stapan zeul Ormag si traiau nartii nemuritori."
PAUZA.
"Si?!!!" exclam eu exasperata.
"Restul sunt amanunte."
Scurta recenzie!

duminică, 2 august 2015

Bijuterii contemporane-lemn, steampunk si alte fantezii

Layla Amber este un designer englez ce prefera lemnul si modelele inspirate din natura, dar si culorile vii. Chiar ea declara ca petrece foarte mult timp adunand desene felurite cu flori sau animale, in incercarea de a gasi combinatiile potrivite. Lucrarile ei transmit voie buna si daca porti asa ceva cu siguranta ai o fire optimista, nonsalanta.




Clubul cinefililor - Din raiul meu

Carmen are o noua initiativa... Clubul cinefililor este locul unde, pe parcursul unei saptamani, poti recomanda filmele care ti-au placut. Intra pe link, inscrie-te in tabel si, bineinteles, citeste sugestiile celorlalti participanti daca esti in cautarea unui film bun.

 Am vazut "The lovely bones" tradus la noi cu titlul "Din raiul meu" acum cativa ani. Am plans incontrolabil cam pe tot parcursul filmului. Dar zilele trecute, crezand ca atunci eram intr-o pasa proasta, l-am revazut pe un post tv. Guess what? Am bocit din nou cu lacrimi amare, dovada ca filmul transmite o emotie atat de intensa incat este greu sa ai taria sa-i rezisti. Si l-am urat feroce pentru toata nedreptatea povestii.
La prima vedere este un film american despre un criminal in serie, cu state grele in spate, care continua sa faca victime de multi, prea multi ani. Numai ca povestea este spusa din punctul de vedere al ultimei fete ucise si va rog sa ma credeti ca este o poveste care trece dincolo de moarte si prezinta drama nu numai a celor ramasi, dar si a celor plecati, prinsi intre doua lumi. Este un film politist? Nici vorba. Este paranormal? Asi! Este o poezie trista, atat cat poate fi poetica o drama atat de profunda.

sâmbătă, 1 august 2015

Do it yourself! Daca se poate in chinuri...

Cand ma chinuie talentul si inspiratia artistica este foarte greu sa le rezist. Probabil am si unele tendinte masochiste altfel nu-mi explic ce m-a apucat pe la ora 18. Mi s-a nazarit dintr-o data ca trebuie sa FAC masa din bucatarie. Sper ca n-ati inteles vreo prostie din cuvantul scris cu majuscule desi, pana la urma, chiar asta intentionam, la figurat bineinteles.
Masa mea de bucatarie este o masa banala care a vazut multe la viata ei. Spun asta deoarece mi-a lasat-o fosta proprietareasa a apartamentului, iar eu n-am schimbat-o deoarece este extensibila si foarte practica. In stare normala este patrata si extrem de alba. Cand am mostenit-o avea tras pe ea un autocolant cu un model oarecare asortat cu faianta. Modelul s-a dus in timp, autocolantul s-a jupuit pe alocuri si pe mine m-au apucat nabadaile. Adica am racait-o in vara trecuta, am facut-o luna, cu gand sa-i dau o noua fata (viata!). Dar a trecut anul, imi imaginam cum trebuie sa-mi decorez masa, aveam modelele, dar mi-era cam tarsa. Tarsa pentru ca mi-ar fi luat cateva ore, ori trebuia sa pandesc un interval de timp cand eram singura si sa actionez foarte repede. Masa ne este absolut necesara, asa ca nu poate sta pe tusa mult timp.

Ernest Goh si gainile sale

Imi plac gainile. Si alte animale, dar mor dupa gaini, reminiscente din copilaria petrecuta la tara. Daca mi-as putea lua unele sa le tin in apartament, as prefera o pereche dintr'alea pitice, ei sunt demential de tantosi, sau una de matase japoneza. Altminteri, daca as sta la curte, as prefera din acelea mari cat curcanii, Brahma le zice. Ultima expozitie de rase de gaini a fost in Ploiesti acum mai multi ani si m-am distrat pe cinste zgandarind cocosii cu "bretonul in ochi". Ele sunt mai placide, dar cocosii se enerveaza din te miri ce!
Ernest Goh este un fotograf singaporez care isi realizeaza mare parte din lucrarile fotografice in Asia de Sud-Est. Prin 2012 era in Malaysia si, asistand la o expozitie de gaini, i-a venit ideea de a scoate o carte cu fotografiile mandrelor galinacee. Mai mult de 70 de portrete de gaini dramatice si uimitoare fac deliciul acestui demers inedit.