Un film pentru care am facut o mica pasiune acum vreo doi ani, cand facusem rost de Netflix, ca sa zic asa. Nu ai Netflix, nu vezi filmul! Care intre timp se transforma intr-o miniserie, avand in vedere succesul primei parti...
Mare bestseller cartea! Vanduta in n-spe milioane de exemplare in toata lumea. Autoarea, Julia Quinn, s-a prins ca lumea este ahtiata nu numai dupa povestile de dragoste, dar si dupa cele petrecute in epoci mai vechi, mai ales daca aceste povesti sunt mai vesele, mai usurele si neaparat cu happyend.
Bineinteles ca si cei din industria filmului pandesc la cotitura povestile care au prins la public, asa ca nu au ratat realizarea unor ecranizari, se pare cu acelasi succes.
Pana aici toate bune.M-am uitat la cele doua filme aparute pana acum de nu stiu cate ori. Fermecatoare atmosfera, actorii, intriga, decorurile, o gramada de personaje bine conturate, nici macar alea negative nu par suficient de...negative, traiasca Netflix si ai lui scenaristi!
Nu citisem cartile.
Anul trecut am avut prima tentativa sa cumpar macar primul volum. Zgarcenia insa m-a tras inapoi. 50 de lei pentru 250 de pagini, pe care le citesc in 3 zile, mi s-a parut chiar exagerat.
Anul acesta au inceput sa fie la oferta, am luat-o doar pe prima din sase si ce inspiratie am avut!
In timp m-am obisnuit sa vad filmele si apoi sa citesc cartile dupa care au fost facute, nu am avut pareri de rau, chiar si atunci cand ecranizarea o lua pe aratura cu subiectul si devia substantial de la traseul povestii scrise. Ei bine, cartea Bridgerton a fost o lovitura. O mare dezamagire, un cumul de lacune atat de izbitor, incat, sincer, nu inteleg de unde acest succes.
Si m-am dumirit cat de geniali au fost scenaristii de la Netflix. Au luat firul povestii Juliei Quinn, care este extrem de liniar, sarac in detalii si anost si au inceput sa adauge ingrediente: intrigi pe mai multe planuri, personaje, decoruri de epoca, adica tot ce lipseste din scriere.
Cum sa ma exprim? Cartea este un dialog nesfarsit, neintrerupt de vreo descriere a contextului, a decorului, a personajelor, nimic, nimicutza, nada!!! Daca nu as fi vazut filmul inainte, nici nu mi-as fi dat seama in ce moment istoric se petrece actiunea, putea fi oricand in ultimele doua sute de ani. Noroc ca sunt pomenite titlurile de viconte, duce si altele, ca nu as fi inteles prin ce timpuri haladuiesc personajele. Cel mai suparator e faptul ca lipsesc cam jumatate din personaje, in afara de familia Bridgerton si Simon si vreo doua aparitii pasagere ale altora, restul nu sunt pomeniti deloc. Lipseste toata povestea legata de regina, incercarea de a rezolva misterul identitatii autoarei de scandal Whistledown, aventurile amoroase ale fratilor Bridgerton etc.
Dar sa zicem ca sunt eu carcotasa si sa presupunem ca nu as fi vazut filmele. Chiar si asa, repet, cartea are niste lacune mari. Dialogul dus la extrem, fara sa fie intrerupt de descrieri, este obositor. Nu ii lipseste umorul, autoarea are aceasta indemanare, dar la un moment dat, iti vine sa arunci cat colo cartea. Cat pot sa discute niste oameni? Frate, mai si taci. Si personajele tac, evident, pentru ca mai sunt si scene erotice pe-acolo. Banuiesc ca astea au contribuit substantial la succesul povestii.
Una peste alta, cu seria scrisa am terminat-o, cu filmele, nu! Filmele sunt tare reusite. Inca o data bravo scenaristilor, ar trebui sa rescrie ei toate volumele!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile la acest articol sunt moderate, nu apar imediat pe pagina.