Aceasta este cea mai recenta carte pe care am citit-o. Extrem de atipica pentru gusturile mele, orientate preponderent spre SF, aventuri, horror si altele de genul... Dar m-au batut la cap, ingrozitor, ceva personaje feminine din anturajul meu, care au lecturat-o pe rand. Dupa care am facut un soi de club, in care am discutat pro si contra. Surpriza a fost ca, intr-o forma sau alta, parerile noastre au fost relativ aceleasi. Cu mici exceptii, concluziile au coincis. Cartea ne-a placut, subiectul, care se pretinde inspirat din caz real, nu ne-a convins.
Iubirea la imperfect este un roman scris de un psihoterapeut, Oana Nicolau, care ia povestea unui personaj real, pacientul domniei sale, schimba numele (evident!) si ce mai trebuie, pentru a proteja intimitatea tuturor, imbraca totul in emotia de rigoare si ii da drumul spre cititor. Originalitatea cartii consta in faptul ca se bazeaza pe experienta specialistului in psihoterapie si prezinta sedintele realizate cu personajul masculin principal, dar la modul in care, chiar noi, cititorii, putem invata cate ceva din asta.
Cartea a fost foarte laudata de toata lumea. A aparut la Editura Bookzone, o gasiti si in prezent pe site-ul editurii. Mai mult, desi pare o carte de specialitate, nu este. Toata stiinta si toata teoria din psihoterapie au un invelis extrem de placut, pe intelesul tuturor, ceea ce explica succesul de public. Oana Nicolau este cu adevarat talentata intr-ale scrisului, lucru destul de uimitor la cineva care are o cu totul alta profesie.
Pe scurt, domnul Marc, eroul povestii, un barbat de succes, rafinat, cu multe cuceriri la activ, incepe sedintele de psihoterapie deoarece constientizeaza, ca sa zic asa, greselile pe care le face in relatiile cu sexul opus. Are o amanta proaspata si nu prea stie incotro se misca vietile lor. El se chinuie, ea si mai abitir, dar traumele sunt mai adanci de fiecare parte.
Psihoterapeutul face ce stie, adica analizeaza si incearca sa dea de punctul zero, acela de unde au plecat toate tarele psiho ale domnului Marc.
Am sa va spun concluziile clubului nostru de lectura. Cartea e foarte, foarte citibila, pentru femei in special, fermecatoare as zice, extraordinar de instructiva, pentru ca te poti raporta la explicatiile si analiza specialistului, incepi sa intelegi chestii vis-a-vis de propria ta viata.
Ce nu ne-a placut. Exista aspecte care sunt un pic prea exacerbate, cum ar fi implicarea emotionala a psihoterapeutului, observabila de la o posta. Ori am vazut noi prea multe filme americane, ca la psihoterapeut nu am fost niciuna. Pe de alta parte, cum bine spunea una dintre noi, domnul Marc poate fi etichetat din prima ca un veritabil narcisist, ceea ce face un pic inutila intinderea sedintelor pe nu stiu ce interval de timp. Cu alte cuvinte, psihoterapeutul pare sa fie, la randul ei, o victima colaterala a pacientului si nu persoana impartiala, care ar trebui sa il aduca la lumina. Dar asta este romanul, nu? O poveste altfel, cu radacini in realitate, dar si imbogatit de imaginatia autorului.
Una peste alta, va recomand aceasta carte. Este siropoasa, buna de pus la rana, destul de lacrimogena si, categoric, pe sufletul unei femei. Chiar sunt curioasa, cu cine ati tine, cu el sau cu ea? Ca, intotdeauna, exista mai multe perspective.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile la acest articol sunt moderate, nu apar imediat pe pagina.