Jocul de-a “prinde porcul”…

Stau pe marginea patului şi–mi privesc odrasla care refuzã sã se trezeascã. Mã gândesc sã-l apuc de glezne şi sã-l gâdil niţel, dar rãbdarea mea este la limitã, nu mai am chef de drãgãlãşenii. S-a fãcut deja ora 10, dimineaţa este iremediabil pierdutã! De când este în vacanţã leneşul meu a întrecut orice mãsurã, refuzã orice program şi ne manipuleazã cum doreşte.

Acum stau lângã el şi simt cum creşte în mine un val de revoltã. Privirea mi se pierde pe fereastrã, conturul pereţilor pare sã se deformeze, sã se strângã, umbrele înghit lumina dimineţii. Clipesc puţin aiuritã de întunericul vãlurit ce a cotropit decorul familiar. Am senzaţia cã genunchii mei sunt mai aproape de piept decât de obicei şi bâjbâi în jur cu palmele. Da, nu mã înşel! Sunt aşezatã pe marginea incomodã a unui pat pliant, simt bara de aluminiu sub coapse. Mã foiesc cu oarecare nelinişte, nu prea înţeleg cum am ajuns AICI! AICI fiind unde?

Pe final de concediu...

In cele doua saptamani de concediu am reusit sa fac cate ceva din ce mi-am propus, dar bineinteles ca am ajuns astazi, pe ultima suta, cu unele neterminate, chestii de rutina de care mi-a fost foooarteee sila! Nici macar de blog nu m-am prea tinut, am ramas in urma cu postarile, nu ca as avea vreo norma, dar nici scuze nu am. Ba am! Am preferat sa trag tare pe sticle. Asa ma distreaza taiatul sticlelor, incat am facut la vaze pe banda, stimulata fiind si de faptul ca oamenilor le place aspectul brut al acestora si le cumpara.
In ultimele doua zile insa am descoperit o alta ocupatie relaxanta. Intr-o seara al meu copil a venit de la joaca, din parc, cu o bratara elastica, multicolora, la incheietura. Mi-a spus cu mare mandrie ca este "bratara prieteniei" si i-a daruit-o "iubita" (!) lui (o fetiscana iute si la fel de slabanoaga ca el) care a confectionat-o cu propriile manusite.

Sã te bucuri sau sã suferi? Alege sa te bucuri cu Climatico!

Sã te bucuri de varã sau sã suferi de cãldurã?

Zilele trecute mi-am rupt o unghiuţã încercând sã întind o sârmã pentru o perdea la geamul logiei dinspre bucãtãrie. Era singurul loc pe unde mai pãtrundea lumina orbitoare a dupã-amiezii. In restul casei am blocat ferestrele cu obloane şi diverse ţesãturi. Aratã ca refugiul lui Will Smith din “I am legend”, nu ştiu dacã aţi vãzut filmul… Personajul principal are un ceas setat sã sune în fiecare zi atunci când apune soarele, moment în care face un tur al casei şi baricadeazã toate ferestrele. Nu din cauza caniculei! La fel şi la mine. Fix la ora 14 când apare soarele de peste bloc, mã vezi trecând din camerã în camerã şi trãgând draperii sau lãsând jaluzelele alea exterioare. Huruie apocaliptic, cã sunt jaluzele grele de aluminiu şi zãu dacã vãd vreo diferenţã faţã de blockbuster-ul cu simpaticul actor.

Incepe sã mã agaseze experienţa asta estivalã.

Miercurea fara cuvinte

Iti plac imaginile care spun o mie de cuvinte, ai obosit de atatea vorbe si vrei sa taci un moment si sa asculti gandurile tale si pe ale altora? Participa la MIERCUREA FARA CUVINTE...Afiseaza pe blogul tau o fotografie sau mai multe prin care vrei sa spui ceva, apoi fa-i o vizita lui Carmen si lasa-ti propriul link in tabelul participantilor.

O calugarita a poposit pe pervazul meu. N-am reusit sa o pozez ca lumea din cauza plasei, nu stiu ce cauta la etajul 10! M-am speriat in primul moment, era foarte mare, vreo 8 cm lungime.

In rest, visez la inele victoriene, edwardiene, gothice, la belle epoque...

Si ma intreb de ce nu se mai poarta romanticele si atat de utilele umbrelute de soare?