Jurnal de weekend-Lecturi care te intriga

In urma cu ceva timp, odata cu o comanda mai mare de pe Nemira.ro, am achizitionat si o carte numita "Iuda preaiubitul" de francezul Gerald Messadie. Amuzant este faptul ca opera este inclusa in categoria "Suspans" si este definita ca un "thriller biblic". Stati linistiti, e o carte...normala, n-are nimic groaznic in mersul actiunii, iar suspansul este dat de modul cum interpreteaza scriitorul faptele din Noul Testament.

 Autorul este jurnalist, istoric, eseist si romancier. In aceasta ordine. Daca veti avea curiozitatea sa cititi romanul sus-pomenit, veti constata o anumita "neindemanare" stilistica. As zice ca Gerald Messadie se foloseste de beletristica in scopul popularizarii propriilor cercetari, stiut fiind faptul ca o poveste ajunge mai repede la mintea si sufletul cititorului de rand decat un eseu sau un articol stiintific. Si nu greseste in privinta asta! Ganditi-va ce ravagii a facut Dan Brown cu "Codul lui DaVinci" si toata seria de opere pe teme religioase, avand la baza indoielile, semnele de intrebare, misterele reale din istoria biblica.
Asadar, in cazul in care sunteti stilul habotnic si nu suportati discutii pe marginea veridicitatii unor fapte istorice, nu e cazul sa cumparati aceasta carte. Daca va pasioneaza insa demontarea miturilor si aveti o minte avida de noutati, va puteti aventura si in lectura propusa de francez. In acest ultim caz, va sfatuiesc sa incepeti prin a citi Postfata, astfel va veti familiariza mai usor cu varianta si motivatiile propuse de autor. Acolo sunt descrise pe scurt cercetarile facute in domeniu si concluziile la care ajunge autorul, munca de detectiv pe care o duce oricine incearca sa explice firul evenimentelor derulate in timpul vietii lui Iisus, inadvertentele dintre Evangheliile cunoscute si, foarte important, aparitia Evangheliei dupa Iuda, o scriere ce a provocat multa vanzoleala in ultimii ani. De fapt, Gerald Messadie isi brodeaza fictiunea pe informatiile oferite de Evanghelia dupa Iuda, dar propune un final care nu va fi tocmai pe placul cititorului cu frica lui Dumnezeu, intelegeti voi la ce ma refer. Ba, as zice ca finalul e ca o tornada care matura toate faptele batute in cuie de crestinism. Ca nu trebuie sa fim mai catolici decat Papa o demonstreaza tocmai faptul ca Vaticanul a inceput sa-si reconsidere pozitia cu privire la unele date biblice, recunoscand astfel ca biserica a manipulat informatia, mai dihai ca serviciile secrete.
Trebuie sa spun ca a fost prima data cand am citit mai pe larg despre o idee pe care am intrezarit-o doar prin alte scrieri pe teme religioase. Gerald Messadie releva faptul ca in Legea lui Moise, in Deuteronom, se afirma ca Dumnezeul lui Iisus, adica Dumnezeul cel bun (Iahve) este diferit de Dumnezeul Creator, cel caruia i se inchina clericii din Ierusalim. De aici si aversiunea pe care au avut-o acestia fata de Iisus si invatamintele lui. Iahve este unul dintre fiii Dumnezeului creator si nu se confunda cu el. Dumnezeul creator, cel din Vechiul Testament, este razbunator, gelos si crud. Iahve este milostiv, iertator chiar cu cei care au pacatuit de moarte, dar se caiesc. Diferenta dintre cei doi este evidenta, imposibil de ignorat.
Un alt semn de intrebare, nefamiliar mie de aceasta data, este strigatul scos de Iisus pe cruce inainte de a muri, cuvintele care apar in Evangheliile dupa Matei si Marcu ca fiind: Eli, Eli, lama sabbachtani! Ei bine, de fapt nu e clar deloc ce anume a strigat Iisus, s-ar parea ca specialistii in limbi semitice nu sunt deloc convinsi, motiv pentru care autorul propune varianta " Elauia, elauia, limash baganta!", o formula utilizata in timpul unui ritual de eliberare spirituala.
In incheiere as spune ca, atata vreme cat Evangheliile sunt scrieri ce dezvaluie evenimente la aproape un secol de la momentul producerii acestora, este inevitabil ca cei care le-au consemnat sa nu fi dat propria interpretare cursului acestora. Si totusi aceste scrieri nasc fanatismul religios, intoleranta si violenta, chiar razboiul, adica exact ceea ce ne-a invatat Iisus ca trebuie sa evitam. Un paradox la care ar trebui sa meditam, mai ales in preajma sarbatorilor de iarna.