Ehe, ce n-as da eu sa petrec un an in insorita Franta. Uite ca unii si-au implinit visul, cum au fost sotii Mayle, iar el a si scris o serie de carti despre aceasta experienta vazuta prin ochii lor de britanici seriosi.
Campuri de lavanda, vii nesfarsite si vinuri de legenda, casute strecurate intr-un peisaj mirific, oameni saritori, o vreme impecabila, vesnic calduta, mancaruri provensale nemaiauzite si sanatoase pe deasupra...Cam asta imi imaginez eu despre acea parte a Frantei. Cred ca tot asa s-au amagit si englezii nostri pana s-au hotarat sa se mute cu totul acolo. Ce a urmat este de poveste. Peter Mayle a scos mai multe carti pe tema asta si a reusit sa incante lumea cu umorul sau. Cartile lui Peter Mayle nu sunt neaparat niste carti de calatorie, sunt intamplarile pline de invataminte ale unor straini care incearca sa se integreze in cu totul alt tip de societate, una mai lenta, mai dezinvolta si mult mai plina de vitalitate decat oarecum inchistata societate britanica.
Pentru niste insulari, mersul lucrurilor in Provence poate fi o nesfarsita serie de surprize bune sau rele dar, in cele din urma, pitorescul regiunii si detasarea locuitorilor inving orice neplacere.
Un an in Provence este exact despre timpul petrecut de cei doi soti de la cumpararea casei pana la incheierea anului calendaristic, un soi de test pe care ei il trec cu brio din ianuarie pana in decembrie, incercand sa "deguste" toate evenimentele si experientele locului, de la cele agricole pana la cele legate de socializare. Au fost pagini la care am ras sanatos, inchipuindu-mi mirarea protagonistilor fata de obiceiurile oamenilor de acolo. Au fost randuri care m-au facut sa salivez abundent cu descrierea importantei pe care autohtonii o acorda hranei si orelor de masa. Au fost lucruri pe care nu le stiam cum ar fi iernile grele datorate unui vant impetuos cum este mistralul. Si au fost imaginile sugestive pe care le descrie autorul cu real talent de povestitor.
De cateva ori am avut senzatia ca Peter Mayle vorbeste despre taranul roman, nu cel francez, atat de asemanatoare par unele trasaturi de caracter. Nimic nu este urgent in acea parte a lumii, timpul pare sa incremeneasca printre randurile de vita de vie. Uneori, Peter Mayle mi-a reamintit stilul usor ironic al lui Vlad Musatescu prin finetea observatiilor.
Va recomand aceasta lectura, va veti delecta intr-o dupa amiaza insorita sau pe plaja, la mare. Este o carte micuta, de 250 de pagini, scrisa usor, cu multa naturalete. O gasiti acum pe libris.ro la pretul redus de 23 de lei.
Uau, daca ai zis Vlad Musatescu m-ai convins usor! :) sper sa tin minte titlul! ;)
RăspundețiȘtergereMulțumesc, este o recomandare excelentă, îmi place acest gen de cărți! Voi răspândi articolul tău.
RăspundețiȘtergere