Perfectiunea poate fi uneori suparatoare si intimidanta. Exista persoane care nu se simt bine purtand un anumit tip de bijuterii, chiar daca au posibilitati financiare sa si le achizitioneze. Ne ascundem aceasta retinere spunand " nu este genul meu", "nu este pe gustul meu" sau "nu ma reprezinta". In realitate simtim ca bijuteriile de lux pot fi apasatoare, pretentioase, exclusiviste, parca ar incerca sa ne transforme in ceva strain personalitatii noastre. Este ca si cum ai incerca sa comunici cu cineva extrem de protocolar, pana la absurd.
Astfel de sentimente, dar si dorinta designerilor de a ajunge la inima unui mai larg segment de public, precum si trendul revigorarii artelor traditionale au condus la crearea unor modele de accesorii mai familiare, cu radacini mai adanci. Apar astfel pe piata bijuterii lucrate intr-un stil mai brut, amintind de piesele antice, mesterite cu tehnici si ustensile mai primitive. Metalul arata ca si cum ar fi fost batut cu ciocanul pe nicovala, simetria nu este tocmai un scop, liniile drepte si finisajele perfecte sunt date uitarii. Un look mai natural, mai organic si mai cald, acesta este rezultatul. Paradoxal, chiar si acest aspect ascunde o nebanuita detaliere, patina este creata cu multa arta, neglijenta este de fapt premeditata. Uneori metalul capata forme chinuite, contorsionate, fiind imblanzit doar de pietrele semipretiase.
Ei bine, acest curent are si un nume, "modernist brutalist", si nu e tocmai fresh, au existat designeri de acest gen si in anii '30, si in '70 si tot asa...Nu cred ca acest trend va disparea cu adevarat vreodata, pur si simplu pentru ca bijuteriile de acest fel sunt unicat sau vin in serie mica, sunt de regula artizanale, iar aceste lucruri vor fi intotdeauna apreciate.
Superbe bijuteriile ... si pline de personalitate ;)
RăspundețiȘtergere