La inceputul anului am facut un top pentru 2017, asa ca e bine sa continui pe aceasta linie.
Asadar, in acest an am citit 23 de titluri. Spun titluri deoarece unele au fost serii cu mai multe volume, per ansamblu rezultand ca am citit un pic mai mult decat anul trecut. Orice as face, nu pot sa depasesc doua carti pe luna si pace! Nu am timpul necesar, oricat mi-as dori asta. Of, daca as fi fost platita la cat citesc, m-as fi putut imbogati, nu? De imbogatire spirituala am parte, insa, din plin.
In acest an am avut o frumoasa colaborare cu Editura Univers, care m-a facut sa ies din zona de confort a SF-urilor si sa redescopar autori romani contemporani, dar si cativa straini surprinzator de atractivi, lucru pentru care sunt profund recunoscatoare.
Nu voi respecta rubricile din articolul de data trecuta, ca sa nu devina plictisitor, asa ca iata descoperirile mele din acest an:
joi, 27 decembrie 2018
Retrospectiva in cosmetice
Stati linistiti ca nu ma apuc sa insir toate produsele folosite in anul ce aproape a trecut, nu pot sa fac atatea poze si nici nu mai am ambalajele. Ma voi referi la produse pe care nu le-am prezentat in alte articole, unele le folosesc in prezent, asa ca sunt achizitii mai proaspete.
Acest articol nu reprezinta vreun reper in ingrijirea personala, in sensul ca ceea ce mi se potriveste mie s-ar putea sa nu se potriveasca deloc altora, iar experientele negative pentru mine sa fie de fapt foarte ok pentru altii. Fiecare dintre noi avem anumite caracteristici ale pielii, parului, unghiilor, ideea este ca descoperim produsele incercandu-le, nu doar citind despre ele. Dar, in aceasta mare de oferte care vin sa ne copleseasca, e greu sa alegi ceea ce vrei sa incerci. Eu am fost intotdeauna adepta schimbarilor, adica sunt genul care testeaza, nu se cantoneaza in anumite game de produse. Sunt loiala unor chestii care mi-au facut bine, dar prefer sa le alternez cu noi descoperiri. In primul rand ca e bine sa diversifici, ca sa nu se obisnuiasca pielea cu anumite ingrediente, si in al doilea rand nu se stie niciodata de unde "sare" produsul minune, acela care ti se potriveste perfect. Ca sa nu mai zic de curiozitate in sine...
Acest articol nu reprezinta vreun reper in ingrijirea personala, in sensul ca ceea ce mi se potriveste mie s-ar putea sa nu se potriveasca deloc altora, iar experientele negative pentru mine sa fie de fapt foarte ok pentru altii. Fiecare dintre noi avem anumite caracteristici ale pielii, parului, unghiilor, ideea este ca descoperim produsele incercandu-le, nu doar citind despre ele. Dar, in aceasta mare de oferte care vin sa ne copleseasca, e greu sa alegi ceea ce vrei sa incerci. Eu am fost intotdeauna adepta schimbarilor, adica sunt genul care testeaza, nu se cantoneaza in anumite game de produse. Sunt loiala unor chestii care mi-au facut bine, dar prefer sa le alternez cu noi descoperiri. In primul rand ca e bine sa diversifici, ca sa nu se obisnuiasca pielea cu anumite ingrediente, si in al doilea rand nu se stie niciodata de unde "sare" produsul minune, acela care ti se potriveste perfect. Ca sa nu mai zic de curiozitate in sine...
marți, 25 decembrie 2018
O iarna de poveste cu Robert Duncan
Cum era si firesc, schimb fundalul blogului cu unul de sezon. Asadar, l-am descoperit pe Robert Duncan, un pictor american care a surprins iarna grea, magica, adevarata, aceea din amintirile noastre.
Robert Duncan s-a nascut in 1952 in Salt Lake City (SUA), a crescut intr-o familie cu zece copii (!) si si-a petrecut anii tineretii ajutandu-si parintii la munca dintr-o ferma de vite pe care o detineau in Wyoming. A inceput sa deseneze de la varsta de 5 ani, iar la 11 ani a primit primul set de culori de la bunica sa, care i-a platit si cateva lectii de pictura in ulei.
A studiat artele la Universitatea din Utah si a fost mai intai un artist comercial. Mai tarziu si-a dedicat operele zonelor salbatice din Vestul american. Si-a petrecut mai mult de 5 ani alaturi de organizatia The Cowboy Artists of America, dupa care a decis sa se implice mai putin in acest gen de arta si sa zugraveasca mai mult viata de zi cu zi, familia si prietenii, peisajele de tara din locurile unde traieste. A creat compania Robert Duncan Studios unde are posibilitatea sa multiplice si sa distribuie operele sale imprimate pe postere, felicitari sau calendare.
Robert Duncan este un artist iubit pentru modul cald si nostalgic in care reuseste sa surprinda farmecul scenelor de familie, iar peisajele sale de iarna sunt atat de bogate si de sugestive, incat parca te absorb intr-o alta realitate, una cu adevarat magica!
Robert Duncan s-a nascut in 1952 in Salt Lake City (SUA), a crescut intr-o familie cu zece copii (!) si si-a petrecut anii tineretii ajutandu-si parintii la munca dintr-o ferma de vite pe care o detineau in Wyoming. A inceput sa deseneze de la varsta de 5 ani, iar la 11 ani a primit primul set de culori de la bunica sa, care i-a platit si cateva lectii de pictura in ulei.
A studiat artele la Universitatea din Utah si a fost mai intai un artist comercial. Mai tarziu si-a dedicat operele zonelor salbatice din Vestul american. Si-a petrecut mai mult de 5 ani alaturi de organizatia The Cowboy Artists of America, dupa care a decis sa se implice mai putin in acest gen de arta si sa zugraveasca mai mult viata de zi cu zi, familia si prietenii, peisajele de tara din locurile unde traieste. A creat compania Robert Duncan Studios unde are posibilitatea sa multiplice si sa distribuie operele sale imprimate pe postere, felicitari sau calendare.
Robert Duncan este un artist iubit pentru modul cald si nostalgic in care reuseste sa surprinda farmecul scenelor de familie, iar peisajele sale de iarna sunt atat de bogate si de sugestive, incat parca te absorb intr-o alta realitate, una cu adevarat magica!
sâmbătă, 22 decembrie 2018
Tinuturi in flacari de Bernard Cornwell
Inainte de a face o a doua incercare de vizionare a horrorului The Nun, am zis sa scriu ceva despre volumele 4 si 5 din seria Ultimul regat de Bernard Cornwell. Daca va intrebati cum de ma tin de chestii de-astea frivole in loc sa smotruiesc prin casa, va spun ca eu am o filozofie mai relaxata in ceea ce priveste petrecerea sarbatorilor de tot felul. Adicatalea nu dau in branci pe niciun plan, nici cu curatenia, nici cu mancarea, pur si simplu preferam, in familie, sa ne odihnim si sa ne ocupam timpul liber cu ceea ce ne place. E drept ca pana acum vreo cativa ani eram in extrema cealalta, dar intre timp am priceput ceva ce as fi vrut sa inteleg mult mai devreme si anume ca munca de-a-n-boulea NU inseamna totul pe lumea asta.
Booon...Fiind eu singura, deoarece barbatii sunt imprastiati, unul la film si celalalt la serviciu, am zis sa continui cu The Nun. La prima tentativa n-am rezistat, nu pentru ca mi s-a parut ingrozitor, ci pentru ca mi s-a parut infiorator de prost! E drept ca e greu sa scoti azi ceva inedit in genul horror, dar nu mi-au placut nici actorii, nici modul cum interpreteaza si nici macar efectele speciale. De ce l-or fi laudat toti, nu stiu! Dar am zis sa fac un efort, sa-l duc pana la capat.
Booon...Fiind eu singura, deoarece barbatii sunt imprastiati, unul la film si celalalt la serviciu, am zis sa continui cu The Nun. La prima tentativa n-am rezistat, nu pentru ca mi s-a parut ingrozitor, ci pentru ca mi s-a parut infiorator de prost! E drept ca e greu sa scoti azi ceva inedit in genul horror, dar nu mi-au placut nici actorii, nici modul cum interpreteaza si nici macar efectele speciale. De ce l-or fi laudat toti, nu stiu! Dar am zis sa fac un efort, sa-l duc pana la capat.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)