Cartile 2017- un top personal

In 2017 am reusit sa citesc  douazeci si cinci de carti, dintre care majoritatea au fost din genul SF, cateva fantasy, cateva politiste si insignifiante ca numar cele din alte genuri, inclusiv cele destinate tinerilor.
Bineinteles ca veti gasi pe net tot felul de topuri si recenzii facute pe blogurile de carte, dar, desi am lecturat cateva, n-am descoperit acolo nici macar unul dintre titlurile cumparate de mine. Ceea ce dovedeste cat de departe sunt gusturile mele de cele ale tinerelor din ziua de azi. Da, am zis bine "tinere" pentru ca fetele au mai degraba bloguri din aceasta nisa si citesc o gramada, dar nu ca mine. Asa ca n-am putut sa-mi compar aprecierile cu recomandarile sau dezamagirile altora, pur si simplu n-am gasit un punct comun cu alte persoane.
Oricum, as fi citit de doua ori mai mult daca timpul mi-ar fi permis, doua pe luna nu este rau, si-asa imi umplu vertiginos biblioteca, iar volumele stau acum pe cate doua randuri babane in rafturi. Pe de alta parte, una e sa citesti un SF destept si alta e sa lecturezi pe banda romane de dragoste. Adicatelea nu ma dau eu mai inteligenta, pur si simplu e vorba de cat timp zabovesti asupra unei pagini ca sa-i prinzi sensul.
Am descoperit atat de multe carti bune si super-bune in anul ce-a trecut, incat este tare greu sa aranjez un top propriu-zis, asa ca voi apela la "cel/cea mai..." ca sa fie totul mai clar.

Cea mai inteligenta carte - "Marte rosu" de Kim Stanley Robinson (cu mentiunea ca autorul este un desavarsit si extrem de talentat "peisagist")
Cea mai reusita imbinare de aventura si stiinta - Radioul lui Darwin de Greg Bear
Cel mai emotionant SF - Cartea judecatii de apoi de Connie Willis (jos palaria pentru stilul autoarei care este o povestitoare si documentarista neintrecuta)
Cea mai amuzant-usurica lectura - Jurnalele lui Carrie de Candace Bushnell
Cea mai dezamagitoare carte -  Jocul stapanirii de Scott McBain
Cea mai inedita idee de SF - Pamantul lung de  Terry Pratchett si Stephen Baxter
Cel mai claustrofob roman post-apocaliptic- Silozul-Inceputurile de Hugh Howey (dementiala povestea!-primul volum este Silozul pe care l-am citit in 2016)
Cel mai neasteptat final -  Shutter Island de Dennis Lehane
Cel mai socant subiect politist - Tratamentul de Mo Hayder
Cea mai captivanta serie - Wayward Pines de Blake Crouch (un autor care stie sa dozeze perfect informatiile si loviturile de teatru)
Cea mai frumoasa povestire - Novecento de Alessandro Baricco (cel mai talentat povestitor!)

As mentiona doar ca in prezent sunt la al treilea volum din seria Demon de Peter V. Brett, singura laudata si pomenita de toti, dar primele sunt lecturi din 2016, asa ca nu intra in aceasta recapitulare. Oricum, ar fi fost in categoria "cel mai reusit fantasy", desi e pe cale sa ajunga "cel mai lung" deoarece cartile sunt foarte groase. Sa nu dea sfantul sa decada la "cel mai plictisitor fantasy" deoarece imi pare mie ca autorul incepe sa o ia pe aratura cu tot felul de amanunte care intarzie deznodamantul. Si s-ar parea ca mai sunt doua volume, sper sa nu mi se aplece foarte tare pana apar traduse si la noi.

Pe scurt, a fost un an fructuos in materie de lecturi la superlativ. Nu-mi propun vreun target imposibil de atins in 2018, sper doar sa nu fiu prea obosita seara, singurul moment al zilei cand reusesc sa tin o carte in mana.