Translate

duminică, 25 martie 2012

Talentul n-are varsta!


Citeam deunazi intr-o fituica de ziar, nu mai stiu care, ca, in urma unui savant sondaj realizat printre femeile ajunse la minunata varsta de 50 de ani, de la noi din tara, s-a tras concluzia ca romancele din aceasta categorie sunt dezamagite de viata, lipsite de perspectiva, deprimate si coplesite de probleme. Asta evident in comparatie cu femeile din alte tari care zburda ca niste caprioare si se gandesc numai la sex ! Sa fie la ele acolo ! Ceea ce citesc sau vad prin mass-media noastra nu ma mai mira de mult, este asa o foame de stiri si senzational incat orice poate fi asternut pe hartie.
De fapt, pentru noi toate, pragul de 50 ar trebui sa fie un inceput...asa cum e pragul de 30, cel de 40 si tot asa. Poti sa iti fixezi cateva teluri, cateva lucruri de atins, de indeplinit sau de incercat. La 50 de ani esti din nou cvasi-libera, copiii au crescut, au viata (aproape) aranjata, nu iti mai cer (aproape) nimic, nu mai ai program si ore fixe la care sa speli, sa faci mancare, sa iei odraslele de la scoala...nimic nu te mai tine sa faci ceea ce ti-ai dorit o viata. E adevarat ca in Romania exista prea putine variante sa iti ocupi timpul cu ceva placut, sa ai hobby-uri, sa ai posibilitati sa-ti implinesti dorintele, macar pe cele mai modeste. Dar, asa cum spune o veche reclama, daca vrei cu adevarat, poti !
Una dintre doamnele ce baleteaza in jurul varstei de 50 de ani, cu gratie si cu inima inca tanara, si care imi este colega de servici, priveste etapa prin care trece tocmai ca pe o oportunitate formidabila de face ceva nou cu timpul pe care il are acum la dispozitie. A constatat ca i-ar placea sa mestereasca lucrusoare decorative sau mici bijuterii, a simtit ca are unele apucaturi artistice si...s-a pus pe treaba. A cautat pe internet, a invatat singura, si-a cumparat diverse materiale, a incercat, a gresit si iar a incercat pana a reusit.
Iata o parte dintre minunatiile pe care le face de doar cateva luni, cu migala si pasiune :

 
Frumoasele cutii de bijuterii sunt facute cu tehnica servetelului pe care a invatat-o singura (si sa stiti ca nu e usoara deloc !). Sunt deosebite pentru ca sunt antichizate si amintesc de cutiile delicate ce impodobeau masutele de toaleta ale domnitelor din secolul al XVIII-lea. Colierele si bratarile sunt migalite din sarma argintata, organza si margele iar brosele, numai bune de prins pe un rever elegant, sunt din piele, catifea, nasturi decorativi, panglica si perlute. Dupa cum vedeti nu-ti trebuie decat un dram de bun-gust pentru a da viata unor materiale obisnuite.
Colega mea si-a numit colectia Marcelle 2012, un nume romantic la fel ca si bijuteriile ce ii ies din mana. Eu personal o admir, este una dintre femeile care n-au vrut sa intre in tiparele sondajului de care va vorbeam la inceput. Eu nu cred ca ea este o exceptie si ca romancele la 50 de ani sunt dezamagite de viata si deprimate asa cum le prezinta unii...cu suspect de multa satisfactie...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Va rog sa va spuneti parerea, cu umor, cu bun-simt, constructiv. Comentariile sunt moderate, nu apar imediat pe pagina. Incerc sa le aprob cat pot de repede.