Translate

vineri, 19 septembrie 2014

Un plus pentru mame si copii



A inceput scoala... Azi dimineata, in timp ce il conduceam pe fiu-meu, cu rucsacul balanganindu-mi-se greoi in spinare, si oftam amandoi de mama focului, am avut asa, in sinea mea, o mica retrospectiva nostalgica. Oare cand au trecut toti acesti ani? Clipele cand pustiul inca era mic si neajutorat imi sunt vii in minte de parca ar fi fost ieri. Atunci aveam alte griji, nevoi, dar nu apreciam deloc faptul ca odrasla mea statea cumintica, la orizontala, in timp ce impingeam caruciorul pe bulevard. Astazi ma uit in crestetul lui cum da sa imi ajunga la umar si il aud zicand ceva despre vacanta, Sfantul Andrei, Mos Nicolae si Mos Craciun. Imi spune ca de-abia asteapta iarna cu toate cadourile de sarbatori si ca si-ar dori o sticla de sampanie cu Piratii din Caraibe...ca sa se imbete cui (!). Il intreb unde a vazut el sampanie cu pirati.

“La Carrefour...27 de lei” vine prompt raspunsul.
“Nu dau atatia bani pe o sampanie de copii” mormai eu cu obida.
“Lasa ca da Nana, ca are destui, e PENSIOASA!”.
“Poate pensionara...”
“Nu, e pensioasa, ca are pensie mai mare!”
Are o parere gresita despre veniturile bunica-sii. In anii din urma a invatat foarte multe lucruri, unele nu tocmai ortodoxe. Dar asta face parte din cresterea si dezvoltarea copiilor, nu o putem evita. Nu ne convin adevarurile pe care ei le invata, unele sunt dure, poate incercam din rasputeri sa-i ferim de ele, dar tot acolo ajungem mai devreme sau mai tarziu.
Si iar amintirile zilelor de inceput par sa ma copleseasca. Ce linistita eram de fapt! Mi se parea ca fiecare iesire la plimbare era in sine o aventura. Plecam cu bagaje ca intr-o scurta vacanta. Un copil micut are multe necesitati, trebuie sa fii pregatit pentru orice si sa ai la tine o groaza de fleacuri: pampers, sticluta cu apa, sticluta cu ceai, hainute de schimb, servetele simple, servetele umede, jucarioare, in carucior cearsaf mic, pernuta, paturica... Incercam sa valorific spatiul din amaratul de carucior ca sa pot avea mainile libere. Si credeti-ma ca era chinuitor, carucioarele din acea perioada erau departe de modelele avangardiste, ergonomice, din ziua de astazi. 

Ma uit dupa exemplarele ce populeaza astazi bulevardul si le invidiez sincer pe mamici. Au de ales dintr-o vasta oferta de carucioare care mai de care mai haioase. Nu numai ca sunt extrem de functionale, dar raspund unui anumit interes estetic din punct de vedere al formelor si culorilor. Sunt modulare, sunt versatile, pot fi folosite in mai multe feluri, sunt realizate din materiale performante, mai usoare, cum este aluminiul.
Vechiul meu carucior era o monstruozitate bleumarin, ca o caruta cu coviltir, pe care ma straduiam sa il inghesui in lift si sa il cobor pe scarile de la intrarea in bloc. Cu copilul inauntru, bineinteles! Traversatul strazii era o necunoscuta, ca si bordurile trotuarelor. Salteluta din interior nu era tocmai plata si cu timpul se formasera unele galme pe care le mascam cu o paturica. Rotile ajunsesera sa scartaie ca franele unui tren in gara. Incercam sa infasor breteaua gentii pe dupa maner deoarece singurul loc de pus bagajele era situat prea jos, intre roti, fara nici o protectie, si riscam sa pierd toate acareturile la cea mai mica denivelare a asfaltului.
Ehe, ce vremuri! Palpitante, nu gluma!  

Carucioarele de astazi par sa intuiasca si sa raspunda tuturor nevoilor mamei si copilului. Un carucior pentru bebei se poate transforma ulterior in carucior sport pentru copii mai mari deoarece piesele componente sunt reglabile sau rabatabile. Modalitatile de a proteja copilul pe canicula sau pe timp friguros sunt mai diverse, exista copertina detasabila, saculet pentru picioare, iar captuseala este groasa si moale. Nu mai spun de partea tehnica, bare de protectie, frane sau centuri de siguranta. Carucioarele sunt construite mai inalt si mai compact, astfel incat copilul sa fie mai aproape de privirea mamei, iar aceasta sa nu fie nevoita sa se aplece tot timpul si sa fie ferita astfel de durerile de spate. Pentru bunicile mai intepenite de sale sunt adevarata mana cereasca.

Cele mai complete oferte de carucioare asigura si accesorii cum ar fi gentile pentru scutece, scoicile auto, landourile pentru bebelusi, cosurile pentru bagaje. Daca puneti pe hartie cat costa aceste obiecte cumparate separat veti vedea ca tot acolo ajungeti cu banii, asa ca profitati de oferta la pachet si scutiti alergatura.
Toate aceste imbunatatiri nu sunt nici pe departe mofturi. Ganditi-va cat timp petrece un copil in carucior si ce important este ca acesta sa fie bine gandit pentru a asigura plimbari sanatoase atat pentru cel mic, cat si pentru cel care il insoteste.
N-am avut caruciorul ideal, dar ma bucur ca lucrurile au evoluat atat de mult in acesti ani. La vremea cand voi avea nepoti, daca totul se schimba in acest ritm, ii voi putea ingriji cu cea mai mare usurinta. Plimbarile pe bulevard, la “volanul” unui carucior, vor reveni candva in programul meu, asa ca nu voi inceta sa urmaresc progresele din acest domeniu.

Stiati ca?
Primul carucior a fost creat de arhitectul William Kent, in secolul al XVIII-lea (anul 1733), la cererea Ducelui de Devonshire? Mijlocul de transport era in forma de scoica, era tras de o capra sau un ponei si era bogat ornamentat. Prin 1830 incepeau sa se vanda primele carucioare in America. Acestea erau facute din lemn sau impletitura ca de cos si de-abia prin 1889 aveau sa fie inversate, astfel incat copilul sa stea asezat cu fata spre cel care impingea caruciorul.

9 comentarii:

  1. :) Pe ai mei îi plimbam într-un fel de rucsac pe care îl putea pune ori în faţă ori în spate. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hai ca m-ai facut sa rad! Mi-aduci aminte de un documentar cu o populatie ce traieste prin tinuturile de langa cercul polar de nord, am uitat cum le zice... Cand se deplaseaza isi vara copiii in cosuri pe care le poarta magarusii, pline cu rumegus care tine loc de pampers. Iar plozii sunt in fundul gol! La temperaturi in jur de zero grade!!!

      Ștergere
    2. Evident, fosta soţie avea tot ce era mai bun în materie de cărucioare. Dar aşa îmi plăcea să-i plimb. Se pare că şi lor pentru că îşi aduc aminte.
      Au 14 şi 19 ani acum.
      Dacă îmi spui zona îţi dau şi numele populaţiei la care făceai referire. Fără să caut pe net. Jur pe roşu! :)

      Ștergere
    3. In orice caz, cu rucsacul faceai miscare, aveai conditie fizica. Cred ca populatia era mai degraba in Siberia decat in America...in orice caz erau crescatori de reni, nomazi, nu traiau de pe urma focilor.

      Ștergere
  2. Trece timpul atat de repede cu copii, nu ne dam seama cand ei cresc si noi imbatranim!!Frumos articolul tau!

    RăspundețiȘtergere
  3. Îi duci voinicosului, doritor de șampanie, rucsacul? De- mirarea!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. L-ar duce si singur, dar ne-ar trebui timp dublu sa ajungem la scoala. Rucsacul-ghiozdan atarna atat de tare ca ma da gata si pe mine...

      Ștergere
  4. De cate ori te citesc ma binedispun, parca ma vad si eu peste cativa ani, ducandu-mi baietelul la scoala. Of, cat de repede trece timpul :(

    RăspundețiȘtergere

Va rog sa va spuneti parerea, cu umor, cu bun-simt, constructiv. Comentariile sunt moderate, nu apar imediat pe pagina. Incerc sa le aprob cat pot de repede.