Translate

vineri, 10 aprilie 2015

Potop de scriitori

Este greu de spus ce este in mintea celor care, neavand vreo tangenta cu literatura, vreo aplecare catre manuitul vorbelor sau vreo idee despre cum se "coace" un roman, se apuca totusi de scris o carte.
In ultima veme am vazut cu totii cum chiriasii de bon-ton ai inchisorilor noastre "scriu" pe ruptelea, manati de un oarece interes. Pe ei ii inteleg, probabil angajeaza pe cineva sa umple un top de pagini si apoi platesc tiparirea din buzunar. Am intalnit chiar si inainte de revolutie oameni care practicau acest stil. Nu pentru ca erau in inchisoare, ci pentru ca isi iubeau atat de mult "operele" incat doreau neaparat sa se vada tipariti, fie si pe spezele personale, numai ca sa poata imparti prietenilor dedicatii si autografe. Am avut ocazia si in ultimii ani sa tin in mana astfel de volumase, mai ales poezii. Poeziile nu erau suficient de proaste incat sa cada in extrema penibilului, dar probabil, daca s-ar fi mers pe calea selectiei editoriale, nimeni nu si-ar fi luat angajamentul sa vanda ceva falimentar din start.

Pe librariile online am intalnit de exemplu o carte scrisa de fratele Madonnei, nu stiu cum il cheama dar titlul se refera la viata lui cu sora-sa, asa ca era clara legatura de rudenie. Ei bine, nu ma intereseaza viata lui cu Madonna, de-abia o suport pe Madonna ca personaj, nu tin sa aflu si perspectiva altcuiva. Dar sunt sigura ca, mai ales in strainatate, cartea a prins teribil la o categorie de cititori fani ai cantaretei si avizi de amanunte mai putin ortodoxe. Astfel de carti pot avea un succes in ceea ce priveste castigurile financiare, indiferent cat de stupida ar fi tema aleasa.
Ceea ce ma uimeste este faptul ca, intre limitele granitelor noastre, cam toata lumea se imagineaza scriitor, indiferent ce a facut inainte. Probabil prietenii acestor oameni nu sunt suficient de sinceri incat sa-i sfatuiasca sa o lase balta. Faptul ca cineva citeste cu toptanul, fiind un consumator de literatura de la cea mai frageda varsta a copilariei, nu il transforma pe acel om intr-un scriitor, nu stralucit, dar macar abil in arta insiruirii de cuvinte alese. Acel om nu are masura propriei neputinte si isi urmeaza visul. Scriind. Din pacate, nici macar vederea paginilor tiparite nu ii potoleste aleanul, asa ca ambitia lui merge pana la a vinde ceea ce a produs. Cu alte cuvinte, desi mie imi iau ochii foc cand citesc un paragraf si am senzatia ca sunt in mijlocul unei comedii cu prosti, mi se cere sa scot bani din buzunar.
Booon... In aceasta faza incerc sa fac o analogie cu modul in care imi vand eu sticlele pe care le decorez. Este tot un act de creatie care trebuie sa placa celorlalti, nu mie, altminteri nu-mi recuperez banii si adio hobby. Fiti siguri ca am un numar de obiecte prin casa care nu au fost alese de clienti. Am asteptat, pana la urma unele si-au gasit stapani, dar cateva nu. Mi-am dat seama ca ceea ce imi place mie pur si simplu nu place si altora si am schimbat abordarea. Am inceput sa lucrez si alte stiluri chiar daca mie mi se pareau plicticoase, sterse, fara nerv. Un om care se apuca de scris si care nu are capacitatea de a realiza ceea ce greseste si anume ca nu este nascut pentru acest gen de ocupatie, ca nu are pregatirea tehnica (da, am zis "tehnica") necesara si, cel mai important, ca n-are strop de talent, va ramane cu porcoiul de carti tiparite in casa si va crede ca este un neinteles. Eu cred ca cea mai buna proba pe care o poate face cineva care scrie este sa-si compare stilul cu autorii consacrati. Daca nu vede diferentele, inseamna ca este si putin naiv, ca sa nu zic altfel, nu numai orb.
Dragii mei potentiali scriitori, as incheia cu un sfat din partea mea, in calitate de cititor avizat. Daca ati scris o pagina si la recitire constatati ca ati repetat acelasi cuvant de cateva ori, in acelasi paragraf, pentru ca nu ati fost in stare sa gasiti un sinonim, daca vedeti ca v-au "scapat" mai mult de trei dezacorduri intre subiect si predicat, ca nu stiti sa folositi corect genitivul si va incearca un cascat la ultimele randuri, lasati-o balta! Va irositi viata degeaba in loc sa faceti ceva cu adevarat util. Plus ca nu sunteti deloc ecologisti, cartile voastre au "omorat" cativa copaci care ne dadeau oxigen noua, celor care nu avem ambitii de scriitori.

4 comentarii:

  1. Ai dreptate!Neamul nostru s-a imbogatit cu cativa scriitori.Eu nu prea i-am luat inseama.Le cunosc valoarea si nu am fost curioasa.M-a amuzat Cartarescu,care solicita sa se duca la inchisoare,pentru ca nu mai are inspiratie.Se pare ca acolo e locul magic. Sarbatori fericite!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hm, aia scriu de nevoie dar ce te faci cu aia care scriu doar ca sa-si satisfaca o ambitie?

      Ștergere
  2. :) Acum, ce să spun? Dacă toţi ar scrie corect, o mulţime de editori, paginatori şi "corectori" şi-ar pierde slujbele!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asta o mai inteleg, dar e vorba despre o saracie a vocabularului si o lipsa de imaginatie care ar trebui sa te puna pe ganduri. Sunt fraze formulate mult mai prost decat o face copilul meu de aproape zece ani si atat de plate incat ti se ridica parul pe ceafa.

      Ștergere

Va rog sa va spuneti parerea, cu umor, cu bun-simt, constructiv. Comentariile sunt moderate, nu apar imediat pe pagina. Incerc sa le aprob cat pot de repede.