Translate

vineri, 26 februarie 2016

Cica baietii sunt rai, dar si ele...

Azi dimineata, din troleu, in timp ce stateam la un semafor, vad o cucoana bine mergand probabil spre serviciu. Citea ceva de pe un cartonas sau poate o reclama cat o jumatate de foaie A4 dupa care, brusc, probabil neinteresata de fituica, o vad cum lasa mana jos si da drumul hartiei pe trotuar. Pentru moment n-am stiut ce sa cred. Doamna era chiar eleganta, parea serioasa, nu prea tanara. Cosuri de gunoi cat cuprinde pe bulevardul nostru si chiar daca nu era unul fix in drumul ei, normal ar fi fost sa vare hartia in poseta si sa o arunce cand gasea unul sau la birou...sau acasa. Si mai normal ar fi fost sa o vare intr-unul din clopotele de reciclare...anything! Dar nu sa se dispenseze de ea cu atata nonsalanta, in apropierea bulevardului unde era clar ca o vad o gramada de oameni. Asta spune ceva despre gradul de nesimtire al persoanei in cauza. Diferenta dintre cum arata femeia si obiceiurile ei m-a lovit in credinta mea ca pot judeca un om (cat de cat) la prima vedere.

Am facut acest preambul din cauza ca vine 1 Martie. Ca in fiecare an, pustiul meu strange gramada de martisoare si ii face placere sa le imparta colegelor de clasa. Tot ca in fiecare an asteapta (in secret) sa fie pupat pe obraz atunci cand inmaneaza micile simboluri. Si tot ca in fiecare an, nu capata nici un gest de afectiune, ba, dupa cum povesteste el, cateodata nici macar un cuvant de multumire. Ca si in cazul de mai sus, asta demonstreaza ca nu ne invatam copiii, viitori adulti, sa se poarte in public. Anul trecut de exemplu, al meu nu a vrut sa mai dea martisoare decat anumitor fete, dar eu am insistat ca nu este frumos, amagindu-l ca, de aceasta data, va fi mai apreciat efortul lui. N-a fost!
Daca fetele nu stiu sa fie dragute, atunci ei de ce le-ar respecta? Pana la o anumita varsta, relatiile dintre ei sunt cu nabadai, ajung sa se bata destul de des si asta era si pe vremea mea, si pe vremea generatiilor dinainte. Al meu stie ca trebuie sa incaseze bobarnace, imbranceli si palme de la fete fara sa riposteze pentru ca sunt slabe si nu trebuie sa-si puna mintea cu ele. Dar colegele lui au depasit demult stadiul de sex slab si unele sunt adevarate uragane. In foarte putini ani, la adolescenta, deja raporturile de forta vor fi rasturnate. Daca ele nu sunt destul de abile acum si nu sunt educate sa se comporte potrivit sexului, adica mai retinut, mai delicat, sa fie mai atente cu baietii, care va fi modul in care vor fi tratate mai tarziu? Nu este de mirare ca baietii mari de astazi le considera pe fete egalele lor in limbaj si gesturi si ca ii auzim injurand oribil de fata cu colegele. Acelasi lucru il fac si ele, iar mai tarziu se vaita ca barbatii nu le respecta.
De unde ar trebui sa invete fetele lectiile acestea despre viata? De la Sfantul Duh banuiesc deoarece mamele par sa nu se considere raspunzatoare.
Cateodata am senzatia ca baiatul meu creste prea repede, eu nu mai pot tine pasul si parca ma apuca nostalgia cand mi-aduc aminte de primul an al lui, acela in care a stat linistit in carucior si era asa de cumintel! Motiv pentru care m-am blindat cu fotografiile lui Anne Geddes. Ma uit la mogaldetele acelea nevinovate si ma intreb ce vor ajunge toti copii aceia atat de plini de iubire in prima parte a vietii. Azi am completat colectia de carti postale, iat-o mai jos:



Un comentariu:

  1. Stii...doare sa zic asta, dar nu peste tot in lume se intampla ce e acasa....nici nu cred ca mai are rost sa completez ceva..Cei care trebuie sa schimbe oricum nu citesc bloguri...

    RăspundețiȘtergere

Va rog sa va spuneti parerea, cu umor, cu bun-simt, constructiv. Comentariile sunt moderate, nu apar imediat pe pagina. Incerc sa le aprob cat pot de repede.