Razbunatorul: legenda lui Hugh Glass de Michael Punke

Cred ca ati vazut filmul The Revenant cu Leonardo DiCaprio in rolul principal. Minunat film, intensa drama, unul dintre acele filme despre Vestul Salbatic nord-american care zugraveste o realitate necosmetizata, neidealizata a cuceririi teritoriilor americane din secolul al XIX-lea. A fost dat si la tv in reluare de cateva ori, va sfatuiesc sa nu-l ocoliti.

Dar eu am descoperit cartea care a inspirat filmul si anume The Revenant: A Novel of Revenge de Michael Punke, tradusa la noi ca Razbunatorul: legenda lui Hugh Glass, aparuta la Editura Trei in anul 2016.

Acuma, sa spun drept, nu mi-aduc aminte sa mai fi citit vreo carte cu vanatori sau cowboys si indieni de la Winnetou incoace, adica de vreo 30 de ani. Dar cu Razbunatorul stiam ca nu va fi vorba de entertainment, vorba americanului, ci de o poveste pe cat de captivanta, pe atat de trista si de incrancenata. In plus, din film nu pricepusem ca subiectul se bazeaza pe o intamplare absolut reala. Am aflat din carte, din capitolul final dedicat de autor unor explicatii binevenite. Asadar, eroii cartii au fost personaje cat se poate de palpabile, iar intamplarile descrise sunt  sustinute in parte de documente, lacunele din cronologie fiind umplute de imaginatia scriitorului Michael Punke.

De ce as citi cartea daca am vazut filmul? ma veti intreba. Ei bine, surpriza cea mare este aceea ca, de dragul suspansului, filmul nu respecta chiar deloc cartea. Chestia asta m-a surprins teribil. Am mai vazut ecranizari care o iau pe aratura, dar nu in halul asta. Singurele puncte comune film-carte sunt cele care motiveaza actiunea, determinarea personajului principal in a-si face dreptate. Daca ati vazut filmul, stiti ca Hugh Glass era un vanator/pionier experimentat care se angajeaza in compania Rocky Mountain Fur, plecand cu un grup de alti vanatori intr-o misiune pe raul Missouri. Totul incepe in septembrie 1823. Grupul este urmarit de indieni, mai multe triburi nu tocmai prietenoase facandu-si veacul de-a lungul apelor din zona Muntilor Stancosi si Yellowstone.

Aflat in fata grupului, in cautare de hrana, Hugh Glass are ghinionul sa fie surprins de o ursoaica grizzly cu doi pui, asadar cu atat mai feroce. Omul nostru nu mai are timp sa fuga, asa ca ramane si lupta. Reuseste sa traga un foc mortal in pieptul ursoaicei, dar aceasta nu cade pe loc, ci are timp sa-l tavaleasca bine, ranindu-l infiorator pe spate, gat, cap, picioare. Tovarasii lui Hugh ajung rapid la fata locului si constata ca acesta este inconstient si respira cu greu. Din cauza indienilor aflati pe-aproape, capitanul trupei hotaraste sa lase in urma doi oameni ce vor fi platiti pentru asta, ca sa astepte moartea lui Hugh si sa-l ingroape, iar restul vanatorilor pornesc rapid spre baza lor din Yellowstone.

Ei, de-aici lucrurile o iau putin razna. Cei doi camarazi voluntari sunt Fitzgerald, un tip care il uraste pe Hugh Glass si n-are de gand sa-l doftoriceasca prea mult timp, si Bridger, un tanar novice, dar cu inima curata, care chiar crede in misiunea sa de a usura ultimele clipe ale celui ranit. Numai ca Fitzgerald este mai batran si mai parsiv, il manipuleaza si il terorizeaza pe Bridger si ii baga in cap ca indienii sunt gata sa ii descopere, asa ca fug amandoi, nu inainte de a-l jefui pe Hugh Glass de pusca, amnar, cutitul de vanatoare si alte obiecte esentiale pentru supravietuire.

Si cu asta s-a zis cu povestea din carte. In film e cu totul, dar cu totul altceva. Singurul fir comun este faptul ca Hugh Glass supravietuieste si are o asemenea dorinta monstruoasa de razbunare, incat din muribund ajunge sa se recupereze si porneste intr-o vanatoare de oameni ce il poarta sute de kilometri prin tinutul salbatic al Muntilor Stancosi, intr-un periplu plin de pericole, indienii inversunati impotriva invadatorilor albi si o iarna cumplita.

Michael Punke este un scriitor care pune pret pe actiune. Aventurile personajului sau principal sunt punctate ici si colo de fragmente ale biografiei acestuia, necesare pentru creionarea personalitatii sale. Oamenii acelor vremuri tulburi, violente, sunt modelati de zona de frontiera, de salbaticia nemiloasa in care traiesc. Principiul "intai trage si apoi intreaba" functioneaza perfect. Atunci cand dusmanii misuna peste tot, este tare greu sa discerni cine te poate ajuta sau cine este gata sa te impuste. Am apreciat modul cum este documentata cartea, amanuntele despre tehnicile de supravietuire ale epocii. Am savurat peisajele maiestuoase in care turmele de bizoni, lupii si ursii erau inca stapani. O lume care apartinea fiarelor si in care omul nu patrundea decat ca sa vaneze castorii, decimand aceste blande animale de pe toate raurile din zona. Nu este de mirare ca indienii incercau sa impiedice accesul vanatorilor in multe tinuturi, acestia distrugeau pur si simplu un echilibru milenar.

Va recomand si filmul, si cartea, pentru atmosfera, pentru dramatism si pentru faptul ca povestea chiar s-a petrecut candva si a impresionat atat de tare incat a devenit legenda, legenda lui Hugh Glass.