Translate

duminică, 5 august 2018

Viata ca un vin bun

La 50 de ani, viata poate arata ca un vin bun. Adica poti sa vezi jumatatea goala a paharului si sa iti spui ca ai trait deja o jumatate de secol sau poti sa vezi partea plina a paharului, aceea care te gadila pe limba, te mangaie, te inunda cu arome vioaie, galben parfumate ca o licoare de Odobesti.

Unii trec cu greu pragul oricarei varste implinite. Se framanta, devin deprimati, se studiaza in oglinda si par sa se ofileasca la fiecare decada adaugata vietii. Eu n-am avut timp de analize introspective pentru simplul motiv ca ziua mea de nastere s-a pierdut intotdeauna in tumultul unei sarbatori religioase de anvergura, Craciunul. Dap, am onoarea sa fiu ceausel si craciunel in aceeasi masura- ciudat paradox deoarece am trait vremuri in care regimul politic si religia nu faceau casa buna impreuna- adica taman ce am facut jumatatea de secol in anul ce-a trecut.
De-a lungul vietii am auzit si comentarii invidioase. Chipurile primeam cadouri de doua ori. Fals! Primeam un singur cadou, de Craciun si ziua mea, doi in unu, decat ca ai mei imi faceau o mica petrecere imediat dupa sfanta sarbatoare, la care invitam gasca de copii din bloc.

Cand am ajuns la casa mea, s-a dus si petrecerea...Apoi a venit copilul, centrul universului nostru familial, asa ca ziua de nastere/Craciunul am inceput s-o sarbatoresc prin munca, dereticand si gatind, ca orice gospodina dedicata. Intr-un fel a fost bine. Am trecut peste 40 de ani ca rapidul prin gara, iar "cincizeciul" nu mi-a dat insomnii nici cat negru sub unghie. Pur si simplu mi-am ignorat varsta, desi au fost multe schimbari pe plan personal, si mai bune, si mai rele.

Dar, la Craciunul trecut mi-am permis o mica retrospectiva obiectiva, n-am facut socoteli deoarece stiu din proprie experienta ca nu este bine sa-ti spui "ce-ar fi fost daca..." si nici sa-ti setezi teluri de atins, deoarece exista domnul Murphy care spune ca improbabilul este mai probabil sa se intample decat spun statisticile. Pur si simplu am cugetat la parcursul meu in viata si la cotiturile, uneori neplacute, care m-au adus astazi intr-un punct de echilibru. Sa nu credeti ca mi-am luat un pahar cu vinisor in mana, ca m-am asezat pe canapea si m-am gandit in liniste. Nop! Am gandit intre doua feluri de mancare, deoarece in a doua zi de Craciun ii aveam pe nasi la masa. Am gandit intre dat cu aspiratorul si frecat faianta din bucatarie, intre sters praful si cumparat cadouri pentru tot familionul. Am gandit in timp ce ii asteptam pe musafiri, evaluand aspectul mesei festive si am gandit chiar si in timp ce se ridicau paharele in cinstea mea si auzeam lamultiani-urile spuse pe mai multe voci.

La 50 de ani sunt un cumul de suisuri si coborasuri existentiale pe care le-am suportat mai mult sau mai putin bine. Am o perspectiva asupra vietii pe care nu o aveam in trecut si, ca orice persoana de varsta mea, imi zic cateodata: daca ar fi sa fiu iar tanara, as vrea sa am mintea de acum. De fapt, cred ca asta isi doresc toti, un trup proaspat cu o experienta bogata. Regretam prostiile pe care le faceam, conceptiile pe care le aveam, grijile stupide care ne-au mancat o mare parte din tinerete.

Uite ca exista un domeniu in care o jumatate de secol este standardul tineretii si al valorii, de vinificatie vorbesc. Iar daca iti respecti varsta, trebuie ca la implinirea a 50 de ani sa te cadorisesti cu o Galbena de Odobesti, numai asa, ca sa stii ca esti contemporan cu cel mai renumit brand romanesc de vinuri autentice. "Sars Izum" cum ii spuneau turcii, "galbena grasa" cum ii spuneau muntenii. Nu era gras, evident, numai ca soiul acesta celebru avea o culoare atat de plina, in contrast cu gustul sec, racoros, pe de-a-ntregul satisfacator.

Vincon Romania, infiintata in 1949, este o companie care a traversat epoci, iar astazi scoate o editie aniversara a celui mai cunoscut vin, caruia i-a restilizat eticheta si i-a dat o noua infatisare.

Alaturi de alte multe varietati, poate mai elegante, mai cu staif, Galbena de Odobesti ramane un simbol de admirat. Astazi mai este intalnita doar in patru centre viticole din sudul Vrancei, sa speram ca nu va veni o zi in care sa reprezinte doar un capitol in cartile de specialitate.
Pana atunci va mai curge insa mult vin proaspat din budanele stranse in chingi de metal, iar eu nadajduiesc sa ma cadorisesc cu o sticla si la Craciunul meu de 100 de ani.

2 comentarii:

  1. Apoi Craciunul de 100 de ani sa te tie tot cu o licoare buna! Cat destre Odobesti, o sa ii incerc cu prima ocazie!

    RăspundețiȘtergere
  2. chiar nu e rau daca esti bine sanatos :)

    RăspundețiȘtergere

Comentariile la acest articol sunt moderate, nu apar imediat pe pagina.