Translate

duminică, 5 februarie 2012

In sfarsit ninge...pustiu pe strada !


Pentru mine, ca adult, ninsoarea e o pacoste, ma uit pe geam si imi vine sa ma urc pe pereti...intretinere mai mare, zloata si chinul de a ajunge la serviciu dimineata, intr-un troleu inghetat bocna. Deocamdata e inca week-end asa ca stau in casa la caldurica si...ma uit pe geam cum am spus. Totusi ceva lipseste din peisajul de iarna adevarata si nu e vorba de masini, ninge des si zgomotele sunt atenuate, e mai degraba liniste. V-ati prins ? Lipsesc...COPIII !!! Desi zapada e pufoasa si numai buna de jucat in ea, desi temperatura e rezonabila, nu e tipenie de copil pe strada, toti stau la caldurica la fel ca mine...nici o sanie, nici un om de zapada, nici o cazemata batucita cu inversunare, nici o bataie cu bulgari reci, nu tu chiote, tipete, oracaieli, oare ce se intampla cu copiii din ziua de azi ?
Eu m-am născut în controversata generaţie a « ceauşeilor » şi pot spune cu mâna pe inimă că nu regret niciodată că mi-am petrecut copilăria în acea perioadă, din mai multe motive… Am crescut la bloc, având o groază de prieteni cam de aceeaşi vârstă, făcându-ne veacul pe nelipsita alee, speriind comunitatea din zonă cu gălăgia şi şotiile noastre. Daca as putea da timpul inapoi, i-as darui copilului meu o ora din copilaria mea, asa cum am trait-o eu, la intensitate maxima, intr-una din iernile de poveste ale acelor ani.
Eram o gasca nebuna de zurbagii care isi petrecea orele de dupa-amiaza ale zilelor de iarna, oricat de inghetate ar fi fost, tragandu-ne cu sania, facand bulgari imensi de zapada, scuturandu-ne reciproc in cap ramurile incarcate de zapada (ce gluma buna !), mancand turturii soiosi scursi de la streasina garajelor, aruncand apa pe alei ca sa facem piste de gheata spre disperarea vecinilor. Din cand in cand frigul si udatura din cizme ne infrangeau rezistenta si ne retrageam in holul blocului. Ne scoteam manusile si ciorapii reci si le puneam la uscat pe calorifere, trageam o baba-oarba galagioasa pana se uscau, ne imbracam la loc si o luam de la capat cu joaca. Cand ajungeam in casa eram franti de oboseala, dar fericiti ! A doua zi aceeasi distractie...
Oare ce s-a schimbat in toti acesti ani ?
Nu e nimeni pe strada....
Ma uit la copilul meu, se joaca linistit pe covor, nu vrea afara pentru ca e frig si...ninge ! Intr-o zi ca asta prefera desenele animate, robotii, masinile si calculatorul. Oare am reusit sa insuflam copiilor nostri lehamitea noastra fata de acest anotimp, temerile si greutatile noastre au reusit sa starpeasca si bucuria lor de a se juca in zapada ? Chiar trebuie sa batem drumul pana intr-o statiune de munte pentru a folosi sania ? Cateodata ma intreb daca nu mi-am cocolosit copilul de nu vrea sa iasa afara in frig....apoi incerc sa judec la rece si gasesc alte explicatii. Ganditi-va ! Generatiile de astazi cresc intr-o clima mai calda, cu veri caniculare si ierni tarzii, toamna si primavara devin amintire, de la cizme sarim direct in sandale iar sarbatorile de iarna devin .... « californiene », atat sunt de uscate si calde. In fond cred ca noi suntem cei ce ne adaptam mai greu, nu copiii nostri. Cred ca vremurile ne depasesc si ar trebui sa facem un efort mai mare pentru a primi schimbarile, nostalgia e buna dar nu tine de foame. Ma uitam la TV cum au navalit toti sa isi faca provizii din supermarketurile golite instantaneu. Faptul ca tirurile cu marfa nu mai ajung la destinatie e o chestie foarte serioasa ! Ca sa fac haz de necaz va spun ca de vreo saptamana nu am gasit sa mai cumpar hartia igienica preferata (toata lumea are asa ceva, asa ca nu va amuzati prea tare !)...e o problema minora, dar imaginati-va aceasta problema extinsa la alimentele de baza ! Daca nu se face aprovizionare vreo luna ? Bineinteles ca e putin probabil sa se intample asa catastrofa...ceea ce vreau sa spun este faptul ca nu suntem pregatiti pentru situatii dramatice. Inca avem impresia ca noua nu ni se poate intampla nimic rau.
Va doresc un sfarsit de weekend mirific si...spor la cumparaturi !
P.S. Daca mai e vreo oferta la drujbe anuntati-ma si pe mine...pe ultima am ratat-o, nu ca mi-ar trebui neaparat, dar as putea taia turturii de la intrarea in bloc, chiar ma intrebam de ce s-a batut lumea pe drujbe...dovada ca mie chiar imi lipseste instinctul de conservare !  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Va rog sa va spuneti parerea, cu umor, cu bun-simt, constructiv. Comentariile sunt moderate, nu apar imediat pe pagina. Incerc sa le aprob cat pot de repede.