Translate

duminică, 5 februarie 2012

Sunt lucruri mai grave decat moartea...sa uiti ca ai fost copil

Copilaria mea a fost unica, irepetabila si memorabila, asa cum suntem noi toti, fiecare cu amintirile lui. Am avut marea sansa sa-mi petrec primii ani din viata in doua lumi diferite, dualism ce m-a marcat mult timp, pana tarziu, spre maturitate. M-am nascut si am crescut intr-un sat de munte, la bunici, intr-un loc definit pentru mine printr-un singur cuvant...LIBERTATE ! Eram liberi ca pasarile cerului caci oamenii locului munceau din greu si nu aveau timp de ifosele odraslelor. Verile mi le-am petrecut desculta, alaturi de copiii vecinilor, nomazi de dimineata pana seara, cu talpi batatorite in care nu mai simteam durerea, motiv de mare mandrie intre cei de-o seama cu noi. Prin sat trecea o garla si acolo, in albia batuta de soare era parcul nostru de distractii.
Munceam cateva ore, carand lespezi, bolovani si crengi si construiam cu grija inginereasca un baraj pe firul apei. Ne faceam astfel un « baldahoi » (nu ma intrebati de unde vine cuvantul !) pentru scaldat, un ochi de apa suficient de adanc pentru a ne scufunda. Ne intreceam care poate sa-si tina mai mult respiratia, prindeam cutitoaice, niste pestisori cu aripioare taioase, faceam plaja sau scormoneam dupa pietricele frumos colorate. Seara, cand foamea ne mana spre casa, aveam pielea incretita de atata stat in apa. Prin septembrie, cand vremea se racea, bunica-mea hotara ca a trecut vremea scaldatului deoarece « s-a usurat cerbul in apa » si ne umplem de bube daca mai continuam cu balaceala. Atunci treceam la alte feluri de a ne pierde timpul. Cautam cauciucuri mari de tractor, le strangeam cu o curea veche pe mijloc pana luau forma cifrei 8, ne faceam vasle din bucati de scandura si ne avantam pe apele repezi ale garlei, visand la aventuri nemaipomenite.  Cand am inceput scoala si am venit la oras, am aflat alti prieteni, mai multi, o generatie intreaga de « decretei », copiii cu cheia de gat, cea mai numeroasa si galagioasa gasca ce a existat vreodata, generatia care si-a inventat propria copilarie pentru ca vremurile nu ofereau prea multe jucarii, carti, dulciuri, desene animate ce fac deliciul pustanilor din orice timp. Ce tin minte din acea perioada ? Ca eram o adunatura pestrita cu idei nastrusnice. Ca alergam intruna pana ajungeam lac de apa... ne bateam, ne pupam si ne ofticam cand pierdeam la jocuri. Ca mestecam toti, cu randul, aceeasi guma-tigareta chinezeasca pe care o coloram cu creionul chimic ca sa para guma adusa de prin strainataturi. Ca iarna ne uscam ciorapii si manusile pe caloriferul din holul blocului si sugeam turturii mizerabili scursi de pe acoperisul garajelor. Ca vara faceam plaja pe bloc, exasperand vecinii de la etajul 4 ori de cate ori huruiam trapa grea ca sa iesim pe acoperis. Ca in rarele momente de liniste, cand oboseam, scoteam la iveala comori adunate in cutii vechi de bomboane. Eram mari colectionari de servetele de masa, felicitari, ambalaje de guma de mestecat sau ciocolata si faceam schimb cu piesele din dotare. N-am sa uit niciodata rundele de negociere la sange si cu ce truda obtineam ceea ce doream. Atunci am invatat ca lucrurile pe care le doresti se dobandesc cu efort si nu vin de-a gata ! Daca regret ceva ? Nu regret nici macar o secunda din copilaria mea... 
De cate ori copiii vostri fac vreo pozna, amintiti-va cum ati fost voi la varsta lor si nu ii certati prea tare...poznele acestea si dojenile voastre le vor tine minte toata viata, se vor amuza de ele si le vor povesti copiilor si nepotilor lor...pana cand vor intra in legenda familiei voastre. 
Noi nu aveam jucariile din ziua de astazi, trebuia sa improvizam. Jucariile au rolul lor in crestere si educatie.Va recomand sa cumparati o jucarie pentru copii care sa conteze pentru cel mic, sa o iubeasca si sa o pretuiasca. Chiar daca aveti copii mai mari, nu trebuie sa renunte definitiv la joaca, cumparati jocuri pentru 12 ani de exemplu, nu va grabiti sa va vedeti copilul maturizat.

Un comentariu:

  1. Si jocurile: flori fete filme sau baieti, ratele si vanatorii, tara tara vrem ostasi.. :)...

    RăspundețiȘtergere

Va rog sa va spuneti parerea, cu umor, cu bun-simt, constructiv. Comentariile sunt moderate, nu apar imediat pe pagina. Incerc sa le aprob cat pot de repede.