Un colţişor din Pandora

Pentru împãtimiţii filmului Avatar, ai lumii fantastice numitã Pandora, iatã o ştire http://www.descopera.org/pando-gigantul-tremurator/  care confirmã cã nu tot ce s-a povestit în film este imaginar sau imposibil. Dacã aţi vãzut filmul, aţi reţinut probabil cã atributul de bazã al planetei Pandora unde se desfãşoarã acţiunea era legãtura subtilã, ştiinţificã şi în acelaşi timp supranaturalã, ce exista între toate fiinţele ce vieţuiau acolo şi planeta-mamã. Totul funcţiona ca un organism uriaş, fiecare eveniment în parte, pozitiv sau negativ, era perceput de toate componentele acestui organism.

Ei bine, pentru cei care au îndoieli cã aşa ceva poate exista în realitate sau cã planeta noastrã cea vie şi adevãratã reprezintã un tot ce trãieşte prin intermediul nostru, vã invit sã citiţi articolul din linkul de mai sus şi sã meditaţi puţin. Este vorba despre o pãdure de plop tremurãtor formatã din copaci proveniţi din aceeaşi rãdãcinã, având cel puţin 80000 de ani şi întinzându-se pe 43 de hectare în statul Utah din SUA! Oricine cunoaşte cã plantele simt frica, le place muzica, sunt triste sau se simt bine la fel ca şi noi numai cã nu pot sã arate decât în micã mãsurã aceste trãiri. Nu este nevoie de un creier pentru asta, totul se deruleazã la nivel de câmp electro-magnetic, un mod mult mai subtil de a percepe schimbãrile din jur. Pãdurea de plop are un nume, Pando (observaţi asemãnarea cu Pandora) şi este consideratã cel mai mare organism de pe Pãmânt...Credeţi cã dacã vreun fraier ar încerca sã taie un arbore din aceastã pãdure, aceasta ar simţi cã cineva o agreseazã? Eu sunt sigurã cã da!

Unii dintre noi par picaţi din... plop de câte ori vine vorba despre schimbãrile pe care le trãim de la un an la altul şi încã nu au priceput cã fiecare acţiune pe care o întreprindem se reflectã în modul cum reacţioneazã natura din jurul nostru. Vãd o grãmadã de oameni, mulţi bãtrâni, care se minuneazã cum am ajuns sã avem veri cu 40 de grade, secete prelungite, inundaţii şi furtuni nãprasnice. Se minuneazã şi nu fac nici o legãturã între modul nostru de viaţã şi fenomenele naturale din ce în ce mai violente. Planeta ne avorteazã de-a dreptul...şi tot noi suntem victime. Un pic de umilinţã nu ne-ar strica din când în când. Dacã stau în faţa unui copac de o mie de ani ar trebui sã-l privesc ca pe o zeitate, nu sã mã gândesc cum sã fac o şosea peste el.

Lipsa de respect ne va fi fatalã în cele din urmã.