Translate

duminică, 22 iunie 2014

Ceea ce NU stii poate fi esential...


Ca in cazul unor lucruri extrem de comune... Ne sunt atat de familiare, le utilizam atat de des, incat rareori vedem mai departe de ceea ce ne sare in ochi. Regula se aplica inclusiv alimentelor. Ma indoiesc ca cineva se uita la franzela cea de toate zilele si se intreaba cum a fost recoltat graul din care e framantata, daca a fost potopit de buruieni, unde a fost depozitat, ce varsta avea brutarul care a supravegheat procesul de fabricatie, daca firma e in pragul falimentului sau daca prospera, daca patronul mai are si alte afaceri, principii sanatoase, credit la banca sau ambitii nestiute. Cu alte cuvinte ne multumim sa constatam ca franzela e bine facuta, are ingrediente cat de cat acceptabile, se taie frumos pentru sandwich-uri si nu mucegaieste chiar a doua zi.
Ceea ce vreau sa spun este faptul ca intotdeauna produsele duc o istorie in spatele lor, o istorie care, daca am putea-o afla, ne-ar face sau nu placere. Nu toate companiile aleg sa se expuna publicului pentru ca intotdeauna exista si mici aspecte mai...intunecate. Atunci cand o fac insa inseamna ca povestea produsului chiar face cinste companiei in cauza, iar oamenii vor sa se mandreasca cu istoria lor.  

Despre iaurturile Danone, ca si despre franzela, nu mi-am pus multe intrebari deoarece sunt atat de ahtiata dupa diversele sortimente incat e greu de spus ce mi-ar putea atenua dependenta. Am constatat ca e mult mai sanatos sa-mi ostoiesc pofta de dulciuri alegand niste iaurturi cu fructe, ciocolata sau cereale decat sa-mi cumpar un produs de patiserie, o prajitura sau un baton de ciocolata. Nici n-are sens sa argumentez aici de ce este mai sanatos, sunt sigura ca nu ma puteti contrazice in privinta asta.


Ca Danone lucreaza la scara mare in Romania, producand in fabrica din Bucuresti un milion de iaurturi ce iau calea spre noua tari europene, dand de munca la 500 de angajati plus alte zeci de fermieri ce asigura buna "functionare" a celor 8000 de vacute furnizoare de materie prima, este o problema pe care o cunosteam in mare parte si pe care voi o puteti aprofunda studiind imaginea din stanga.
Ceea ce m-a interesat (surprins) cu adevarat a fost modul in care se asigura igiena procesului de fabricatie, conditiile de calitate pentru laptele procesat, conservarea produselor. Sunt acele mici aspecte pe care nu ai de unde sa le afli, nu sunt inscrise pe etichete, dar sunt esentiale pentru a mari increderea mea, ca si consumator inrait.
De pilda, nu stiam ca rigurozitatea in receptionarea materiei prime merge pana acolo incat laptele este testat inainte de a fi descarcat din cisterna, iar daca sunt depistate rezuduuri de antibiotice, toxine sau microorganisme laptele este refuzat. Mi-am adus aminte de tarancile care vand pe la noi laptele dulce in sticle de plastic refolosite la nesfarsit si iti spun la pranz, dupa ce a zacut in soare cateva ore, ca este proaspat muls. Si culmea este ca au clienti, clienti care refuza produsele din magazin in ideea ca acelea contin "chimicale" nesanatoase. Laptele folosit de Danone este pastrat la temperaturi de -6 grade C si ajunge la fabrica in cel mai scurt timp. Pe traseu este urmarita temperatura cu ajutorul GPS-ului! Va puteti imagina ce bacterii se dezvolta pe peretii acelor PET-uri tinute pe tarabe in piata, in conditiile in care ele ar trebui spalate cu apa clocotita si detergent? Ganditi-va numai cum trebuie dezinfectat prin fierbere sau in solutie chimica biberonul unui copil pentru a fi sigur pentru urmatoarea utilizare. Va bazati pe faptul ca fierbeti laptele? Ei bine, ma indoiesc ca cineva fierbe laptele mai mult de un sfert de ora, de fapt il dam in clocot de cateva ori, absolut insuficient pentru a scapa de toate microorganismele. Cunoasteti voi acea istorie din spatele laptelui cumparat din piata? Stiti in ce conditii traieste animalul, daca este vaccinat, daca are curat in grajd, daca taranul ii spala ugerul ca la carte, daca el se spala pe maini cand mulge, daca galeata in care mulge este perfect igienica si o foloseste numai pentru muls? Nu, nu stiti amanuntele, deci nu stiti ce este in laptele pe care il cumparati.
Cu Danone stii precis ce mananci. Fermentii destinati producerii iaurtului sunt bacteriile  benefice Lactobacillus bulgaricus si Streptococcus termophilus, produsi la randul lor in fabrici specializate, intr-un mediu riguros controlat. Bacterii sunt extrem de multe, la fel de multe sunt si cele neprietenoase. Alegerea celor benefice organismului este rezultatul a numeroase studii. In trecut, populatii intregi din Asia Centrala si Balcani isi datorau sanatatea si longevitatea consumului de iaurt. Nu stiam insa ca in primii ani ai secolului XX un cercetator, Elie Metchnikoff, director adjunct al Institutului Pasteur din Paris, a fost cel care a explicat beneficiile iaurtului, fiind laureat cu premiul Nobel pentru medicina, iar in 1919 Issac Carasso producea la Barcelona primele iaurturi Danone destinate mai ales ameliorarii tulburarilor intestinale la copii. Ca aceste prime iaurturi erau considerate medicament o dovedeste faptul ca ele erau vandute in farmacii si erau recomandate de Colegiul medicilor din Barcelona. Asadar, Danone a strabatut o cale tare lunga, fiind stramosul iaurturilor pe care le gasim astazi in magazine.
In plus fata de lapte si fermenti, pentru iaurturile "de rasfat", cum sunt numite, exista retete cu adaos de gem de fructe, fie sub forma de piure, fie bucati intregi de fructe. Iaurturile Danone sunt la fel de naturale ca si un iaurt facut in casa. Nu exista ingrediente "uitate" de pe eticheta. Retetele sunt simple si asigura transparenta. Ei bine, acest lucru nu-l stiam! Intotdeauna cand cumpar un produs din magazin am senzatia nedefinita ca dincolo de ceea ce citesc pe ambalaj mai este ceva... de obicei ceva dubios, neplacut, nesanatos. Citind despre Danone, despre istoria companiei si modul cum se lucreaza in fabrica, am capatat mai multa incredere. Desi va asigur ca nu prea aveam nevoie, ca sa consum in continuare, cu mare drag, cremoasele lor iaurturi.

P.S. Aaaa, am uitat sa va spun! Cum se asigura termenul de valabilitate fara conservanti? Simplu! Prin rigurozitatea igienei in toate procesele. In fabrica laptele nu vine in contact cu aerul sau mana omului, circula numai prin tevi de inox, echipamentele sunt perfect dezinfectate, paharele ambalajelor sunt de unica folosinta, sterilizate. Zero microorganisme rele=valabilitate mai mare fata de iaurtul preparat in casa.



4 comentarii:

  1. citisem undeva că cei de la danone au recunoscut că folosesc fecale în iaurt. de-atunci, parcă toată lumea mâncă sănătos și de fiecare dată când mânc danone se găsește cineva care să-mi zică nu mai mânca porcării

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am citit si eu multe, dar am invatat sa mai trec si prin filtrul gandirii ceea ce citesc. Bacteriile in cauza chiar vietuiesc in tractul digestiv, iar despre produsele extrem de populare intotdeauna se "fabrica" povesti care sa le mai coboare in preferintele publicului.

      Ștergere
  2. asa si eu...ca mai sus...eu mananc orice iaurt :)
    nu stau sa-i caut in coarne! numai cel cu fructe nu-mi place!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu nu mananc din cel simplu, decat Activia cu cereale in capac.

      Ștergere

Va rog sa va spuneti parerea, cu umor, cu bun-simt, constructiv. Comentariile sunt moderate, nu apar imediat pe pagina. Incerc sa le aprob cat pot de repede.