Despre diferente-episodul 2

Buun, aseara am intrerupt acest post pentru ca rezumatul filmului in cauza se lungise deja foarte, foarte mult. Spuneam ca, in anii '80, australienii, desi nu prea le plac cainii Dingo, au preferat sa-i considere nevinovati de moartea unui bebelus. A fost un exemplu de judecata extrema, in care publicul a fost manipulat. Ei bine, corespondentul din zilele noastre ar fi tragicul caz al baietelului ucis in Bucuresti de cainii vagabonzi. Aoleu, ce s-au mai cautat vinovati printre oameni si atunci, orice numai sa nu se spuna ca o haita de caini a sfasiat un copil. Unde mai pui ca era vorba de caini domestici, nu salbatici ca Dingo! Fereasca sfantul sa fie patata imaginea celui mai bun prieten al omului!

Ideea este ca, in timp ca animalele din jurul nostru, suscita sentimente din cele mai diverse, de la indiferenta, placere, interes, dragoste, obsesie, celalalt regn al lumii vii, plantele adica, pare sa-i deranjeze profund pe unii dintre conationalii nostri. Sentiment restrans la spatiul carpato-dunarean din cate imi dau seama. Cu totii vedem imaginile acelea superbe, cu arborii seculari de pe strazi sau din parcuri de aiurea, arbori care au o semnificatie istorica, au crescut odata cu orasul, fac parte din peisajul urban, chiar daca par sa ocupe prea mult spatiu pe trotuare sau sunt prea aproape de case sau ating retelele aeriene de utilitati... Unii dintre ei sunt ingrijiti cu multa dragoste, au ramurile groase sprijinite cu proptele, lumea isi petrece timpul la umbra lor, par sa fie punctul de atractie al spatiilor publice.
Ei bine, la noi lumea URASTE arborii si credeti-ma ca stiu ce vorbesc. Cu cat sunt mai batrani, mai mari, mai maiestuosi, cu atat par sa provoace pagube, daune incomensurabile, sunt un pericol pentru societate si bunuri. De cand cu furtunile din ultimii ani, orice arbore peste medie este inamicul public nr.1. Bineinteles ca a parca masina sub un arbore este o adevarata aventura in conceptia unora, desi trotuarele nu sunt locuri de parcare si masinile nu au ce cauta sub copacii din aliniamente.
Credeti-ma ca cele mai multe solicitari de doborare a arborilor maturi sau batrani vin din partea cetatenilor simpli si nu sunt decat rareori din initiativa administratorului domeniului public. Cel putin in orasul meu! Asa ca, in categoria "de rasu'plansu", va prezint un top ten al motivelor pentru care unii fac cerere de doborare a unor arbori sanatosi de pe, atentie!, spatiul verde public. Tin sa precizez ca in fiecare caz este vorba de arbori cu varste mari care existau deja de multi ani intr-un loc si nu incomodasera pe nimeni pana atunci. In majoritatea cazurilor totul se poate rezolva usor prin taierea unor ramuri, nu este nevoie sa scapi de tot copacul !
1. Ii ecraneaza "ligheanul" de antena montat pe balcon;
2. Clientii nu vad sigla bancii/firma restaurantului, nu se vede reclama de pe panoul publicitar;
3. Pare periculos, daca se prabuseste peste masina?
3. E dud si dudele deranjeaza locatarii sau e plop si puful deranjeaza cetatenii sau e cires si ii pica ciresele pe copertina blocului;
4. Are cateva ramurele care stau pe acoperis;
5. Aliniamentul de tei a saltat trotuarul si se impiedica batranii in radacini;
6. Produce pene de curent in cartier (!!!);
7. A saltat bordura de la lucrarea funerara;
8. Se inclina cand bate vantul si ramurile ating geamul de la balcon;
9. E specie de padure, nu are ce cauta in oras;
10. Isi fac ciorile cuib in copac.

ETC. 

Stimati concetateni, ca regula generala, atunci cand compuneti o cerere prin care solicitati ceva, straduiti-va sa inventati motive care sa nu insulte inteligenta celui care o citeste.
In ceea ce priveste locuitorii orasului meu, este interesant ca aceiasi oameni care vor sa scape de arbori sunt si printre cei care se plang de poluare. Intre cele doua probleme exista o legatura, sa stiti! Cei care au strigat ca n-au unde sa parcheze masina si au fost fericiti ca li s-a construit o parcare (ecologica) pe spatiul verde sunt de asemenea nemultumiti de poluare. Apropo, sa nu aveti impresia ca smocurile de iarba uscata dintre dalele unei parcari asa-zis ecologice suplinesc rolul unui arbore in purificarea aerului.
Exista o parte importanta a acestor cereri care apartine pensionarilor. Lipsa de activitate pare sa-i impulsioneze sa numere dudele care cad si pateaza trotuarul. Majoritatea dintre ei au venit in tinerete de la tara, dar au uitat cu totul cum e sa iubesti verdeata din jurul casei.
Ma opresc aici, sunt foarte multe de spus pe aceasta tema si n-as vrea sa dramatizez. Despre arbori, ca fiinte vii, ar trebui sa se predea in scoala. Daca nu pot striga sau nu se zbat sau nu dau din coada, asta nu inseamna ca nu simt dragostea sau ura noastra. Din pacate nici nu o pot lua la fuga!