De ziua noastra

Buna dimineata, soare!
In primul rand tin sa le multumesc celor de la UPC ca ne-au lasat fara tv si internet pana pe la 11 in dimineata asta. Daca nu i-as sti cat sunt de tolomaci, ca nu inteleg ce li s-a defectat taman azi, as zice ca au vrut sa saboteze ziua nationala.
In alta ordine de idei... cei doi barbati din familie si-au luat steagurile si cocardele si au plecat la defilare. Asta din Ploiesti, nu s-au mai dus la capitala, pentru ca se anunta veseloasa, cu fasole si carnati, motiv pentru care nu am gatit nimic de pranz. Ma indoiesc insa ca vor avea atat tupeu incat sa se bata cu restul nemancatilor pe fasolica primariei. N-au instinct de supravietuitori. Poze va arat maine.
In cu totul alta ordine de idei, am aflat cu stupoare ca exista si altii care lacrimeaza la "Treceti batalioane romane Carpatii!". Eu credeam ca mi se trage de la schimbarile de dispozitie inerente varstei, dar vad ca si unii mai tineri sufera de patriotism. Boala grea, se inoculeaza din frageda pruncie daca vrei sa ai mai tarziu un adult bine pregatit. Ei, pregatirea s-ar putea sa dea si unele rateuri, ca altfel nu-mi explic de ce fiu-meu flutura steagul Americii prin casa pana i l-am smuls cu forta, inainte de plecare, si i-am explicat ca nu suntem pe 4 iulie.
Revenind la ordinea de idei de mai sus, de ce plang eu la "Treceti batalioane romane Carpatii?" Nu de mila noastra, a celor de azi, ci de mila celor care au murit in atatea razboaie, incercand sa dea o patrie fraierilor din prezent.
Si pentru ca n-am chef acum de bocete, ca sunt singura si pe antibiotice, deh, a venit sezonul rece, va ofer alte piese care mie imi plac foarte mult. Plus una vesela sa va scoale de pe scaun.
La multi ani!