Despre reguli si activitati traditionale

N-as fi scris despre unele probleme, ca m-am saturat de cate prostii am auzit zilele acestea, in mass-media si online, daca n-as fi participat ieri la o interesanta intalnire de constientizare, una dintr-o serie ce se vor desfasura pe parcursul unui proiect laudabil ce doreste sa rezolve prin masuri concrete conflictele om-urs sau om-lup sau om-orice alt pradator...S-a vorbit in principal despre ursi, iar cei care implementeaza acest proiect sunt cercetatori de la ICAS Brasov si Fundatia Carpati. Dar nu despre proiect vreau sa vorbesc ci despre faptul ca, inevitabil, in cursul discutiilor, a venit vorba despre ciobani. Acuma, ce sa zic? Eu stiu ca fiecare aveti o parere formata despre problema care a incins spiritele (din nou!) zilele trecute, iar mare parte dintre opinii sunt favorabile ciobanilor, dar ar fi tare bine daca oamenii ar putea auzi din cand in cand discutiile mai la obiect purtate cu prilejul unor intalniri in care se vorbeste "pe legislatie" si pe experienta autoritatilor, nu pe balada Miorita invatata in scoala.

N-am inteles niciodata de ce se tot bate apa in piua cu unele activitati traditionale. Sunt bune cu masura, cat sa se pastreze identitatea nationala, dar de regula sunt cu impact semnificativ asupra mediului. Si taiatul padurii e activitate traditionala, de la romani si daci citire, si uite cat tambalau isca! Ei bine, pastoritul e tot cam pe-acolo numai ca, in cazul acesta, regulile sunt ca si inexistente. Dap, cresterea oilor, caprelor si a altor oratanii, in cadru dezorganizat, adica la stana, nu necesita scoaterea unei autorizatii de mediu de exemplu. Domnii patroni de stane, ca ciobanii sunt doar slugile, nu au nevoie de un act de reglementare pentru a infiinta o stana, pe cand o crescatorie de porci/vaci/pasari are. Ca urmare, nici garda de mediu nu alearga dupa transhumanti sa-i controleze.
Daca ati fost vreodata turisti veseli pe plaiuri montane, este imposibil sa nu fi dat peste vreo stana sau peste vreo turma tranzitand cu entuziasm padurea. Nu, turmele n-au voie in padure, dar asta nu importa, ele tot trec pe-acolo, in pas domol, domolit cat sa mai pasca oitele ceva. Daca ati fost vizitatori la stana sau ati trecut prin apropiere si v-au alergat cainii, ati bagat de seama ca unde fiinteaza o stana moare tot. Adica pamantul e batatorit si vegetatia e dusa. Este de la sine inteles de vreme ce atata "gainat" de oaie acidifica solul in ultimul hal, scotandu-l din circuitul ecologic. Iar daca nobilul pastor mioritic are si vreun izvor prin preajma, el isi va spala tifonul soios, acela in care stoarce branza, direct in apsoara limpede ce se duce la vale intr-un parau care se varsa intr-un rau si tot asa. Tifoanele bine stoarse sunt apoi intinse la uscat, urmand sa fie folosite la urmatoarea sarja de branzica de oaie pe care noi o vom cumpara si hali cu multa pofta, in ciuda conditiilor insalubre in care este produsa. Ca ciobanul n-are apa calda permanent si nici apucaturi igienico-sanitare din cele mai stricte. Eu nu iau branza de oaie decat foarte rar si numai din supermarket. Dar voi puteti sa o luati de unde vreti, atata vreme cat nu vedeti cum este facuta sau de catre ce individ certat cu curatenia personala.
Ei, dar sa revenim la ursi. Tambalaul cu ciobanii a pornit si de la numarul de caini de la stana. Nici aici nu se respecta reguli. Bag seama ca aveti impresia ca un caine ciobanesc este vreun soi de soldat ce nu se-abate de la porunca stapanului. Aaaaaaa...nu! Cainii nu sunt legati si nimic nu-i impiedica sa mai haladuiasca si prin zonele invecinate, sa alerge dupa vreun amarat de animal salbatic si sa-l hacuiasca. Intr-o vizita pe care am facut-o acum vreo trei ani intr-o arie protejata, am pescuit pe drum o namila de caine negru care a lasat balta ciobanul si turma si a mers cu noi vreo doi kilometri, intr-un soi de excursie sabatica. Poate ne simpatiza, poate se plictisea, cert este ca a dezertat senin de la datorie, fara sa-i pese de stapan. Si n-avea jujeu. Regula cu jujeul este prea putin respectata, desi e in lege.
Proiectul despre care vorbeam la inceput are ca scop si achizitionarea si montarea de garduri electrificate. Cu ocazia asta am aflat ca, desi printr-un proiect anterior au fost oferite gratis, multi ciobani nu au vrut gardurile. Ei bine, gardul nu este letal nici pentru animale, nici pentru om si este clar ca va permite mentinerea unui numar mai mic de caini. Dar pas de te pune cu "traditia" de pe la noi. Omul e capos si il doare in cot de bunastarea animalelor salbatice.
Am gasit o stana chiar si in parcul-monument al castelului Micul Trianon de la Floresti. Problema proprietatilor tranzitate este spinoasa. Ciobanii trec de-a'n boulea, indiferent de proprietate. La mine la tara, unde mama mai are o livada batrana, in fiecare an gasim pe faneata un cioban. Il intrebam cine i-a dat voie sa intre acolo, iar el ne ofera branza ca sa nu facem plangere la politie, de parca branza ar rezolva totul pe lumea asta. Dar stai sa vezi cand pe langa oi cresc si capre! In zona mea de bastina caprele sunt la mare cinste. Tot traditia! Desi, in timp, s-a dovedit ca bietele capre sunt sensibile si pot lua diverse boli de la oi, motiv pentru care ele nu se asociaza cu turmele de oi, ci se cresc pe loc, nu in transhumanta. Sensibile, dar stricatoare. De ce? Pentru ca sunt scarandive la mancare. Aduna cu varful buzelor numai cruditatile, lujeri si frunze tinere, partea superioara a plantelor. Sunt simpatice, dar fac ravagii pe unde trec.
Problemele cu ciobanii sunt multe, iar aia care se ofuscheaza mai abitir sunt oameni de oras care in general habar n-au ce inseamna o stana. Am zis ca nu ma mai enervez, dar nu ma enerveaza neaparat protestele oierilor, astia sunt smecheri si isi vad interesul, ma enerveaza ignoranta si slabiciunea celorlalti. Si mai lasati-ma cu traditiile! Daca erau toate bune, nu ajungeam in gramada de rahat cu mot in care ne zbatem astazi din punctul de vedere al mediului. Ciobanii reusesc sa strice natura acolo unde altii nu ajung si asta spune tot.