O poveste

Ma intreaba lumea cum este sa te nasti de Craciun. Nu stiu, banuiesc ca sunt destui nascuti in aceasta zi, n-oi fi eu mai cu mot. Stiu de exemplu ca ai mei au facut in fiecare an ceva economii sarbatorind 3 in 1, adica trei zile de nastere: a Domnului, a mea si a tatalui meu. Da, poate parea ciudat in aceste conditii.
Daca ma cautati de buletin, n-o sa gasiti aceasta data, ci una prin ianuarie. De ce? Pai, aici este alta poveste de familie pe care maica-mea mi-a recitat-o tot timpul pana a capatat proportii de legenda, de nici eu si nici macar ea nu mai stie cat este adevar si cat amintiri distorsionate de trecerea anilor.
Pe vremea aceea era zapada cat gardul, "les neiges d'antan" cum ar zice frantuzul cu nostalgie.
Cat gardul pentru ca eram la tara, la bunicii dinspre partea mamei. Si fiind, care-va-sa-zica, asa mare zloata, este evident ca nici macar moasa satului n-a razbit pana la casa noastra. N-a fost o nastere tocmai usoara, cred ca eram un spirit cam agitat inca de pe-atunci, asa ca familionul a sunat la spitalul din orasul aflat la cativa kilometri distanta. Bineinteles ca nici salvarea n-avea cum sa se lupte cu nametii, la momentul cand masina a ajuns in sfarsit la locul faptei, eu venisem deja pe lume. Doctorul mi-a facut o verificare de urgenta si a avut grija sa-mi dea gaurile in urechi, pentru cercei. Asta explica multe din pasiunea ulterioara pentru bijuterii. Auzi ce probleme aveau obstreticienii pe-atunci!
Apoi a intervenit vointa bunicului meu si intamplarea. Intamplarea a facut ca nu era nimeni la Primarie ca sa poata sa ma treaca in catastif, erau toti in concediu de taiat porcul cum se intampla si in ziua de astazi. Apoi bunicul meu, o fire mai dura ca era invatatorul satului si nu putea sa-l sufere pe vecinul din dreapta care era preotul satului, a hotarat ca n-are logica sa ma declare de Craciun si sa apar cu un an in plus la varsta,  asa ca m-a inregistrat in ianuarie, in anul de-abia inceput. E drept ca tot intre doua zile mari, ca sa se stie o chestie. La faza asta tatal meu n-a avut nimic de zis pentru simplul motiv ca nu era de fata, fiind militar de cariera era plecat la trageri cu regimentul.
Si uite-asa m-am pricopsit cu doua zile de nastere. Dar nu ma plang, am tinut intotdeauna Craciunul ca era mai fancy, paream mai interesanta in ochii celorlalti.
Pentru mine a mai trecut un an. Trec cam prea usor in ultimul timp, parca maine va fi vara si-apoi iarna iar, e tot un vartej in viata asta.
Craciun cu amintiri frumoase sa aveti!