Translate

sâmbătă, 30 ianuarie 2016

O intrebare si o zi de vineri

De vreo doua zile netul meu este ca o comeata, vine si dispare dupa legi (fizice?) nestiute, probabil din cauza ca am marit viteza. S-or fi ofuscat aia de la UPC cand le-am cerut abonament mai ieftin, dar cu viteza mai mare. Asa ca mi-au schimbat "device-ul" de conexiune si acum se distreaza taindu-mi-o!
Sa fie la ei acolo ca de azi dimineata, dupa ce am butonat si mi s-au pus la diagnoze de probleme tot cu device-ul, nu s-a mai intrerupt. Asa ca ma grabesc sa scriu ceva, mai pe seara nu se stie in ce toane sunt furnizorii.
Surpriza cea mare a fost faptul ca mi-au disparut followerii de pe blog. Nu multi, peste 100, hi, hi, si asta in doar doua zile. M-am holbat vreo cinci minute la cei ramasi (mi se pare ca este si un serial cu numele asta), intrebandu-ma cum a fost posibil in asa scurt timp. Normal ca numarul de followeri fluctueaza intruna, oamenii se plictisesc si se duc prin alte parti, dar in doua-trei zile atat de multi?! Acuma, m-am gandit ca n-ar fi decat doua variante: ori am scris ceva strigator la cer cum ar fi faptul ca ar trebui sa dispara cam jumatate din populatia planetei ca sa salvam planeta (ar fi perfect real dar profund inuman), ceea ce nu mi-aduc aminte sa fi facut, ori cineva se "joaca" la butoane, din pura dragoste pentru blogul meu.
Daca ati mai auzit sau ati trecut prin asemenea situatie, va rog sa-mi spuneti si mie ce inseamna asta! Nu de alta, dar ma rod curiozitatile tehnice, adica daca e posibil ca cineva sa intervina in aceste statistici.
In rest, recunosc ca nu am timp sa zabovesc prea mult asupra acestei probleme, ultima saptamana a fost ca un vartej pe mai multe planuri, plus ca ma straduiesc sa scriu ceva, veti vedea povestea publicata in doua articole ceva mai incolo.
Am vorbit despre ziua de vineri deoarece, de la un timp incoace, pare sa fie ziua cea mai relaxanta pentru mine, desi ma duc la serviciu bineinteles. Dar e zi scurta, motiv pentru care nu ma intorc direct acasa, imi iau liber de familie timp de doua ore si bantui putin prin centru, intr-un circuit batut in cuie deoarece eu sunt mai conservatoare. Asadar, cobor din autobuz si insir magazinele francezilor, englezilor, chinezilor si polonezilor. Mda, centrul Ploiestiului este cu adevarat cosmopolit, o fi noul Babilon, ala pomenit in Apocalipsa, ca prea tine multe natii in brate. In realitate sunt magazine cu produse ieftine, cu exceptia britanicilor, astia isi tin rangul si preturile sus, dar si oferta este mai speciala.


De la englezi, British Gallery, iau ceaiurile si ocazional produse de ingrijire Yardley deoarece sunt mai mereu la ofeta. Cu ceaiul este o intreaga istorie. Am aruncat in ultimul timp bani pe tot soiul, si ieftine si un pic mai scumpe, fara sa gasesc unul care sa aiba un parfum echilibrat si sa il bei de placere. Nu cumpar ceaiuri medicinale, cumpar ceai ca sa ma delectez cu o bautura parfumata cand ajung inghetata la serviciu sau acasa. N-am gasit asa ceva decat la englezi. Ei vand ceaiuri Taylors de la firma Harrogate, la pliculet. Este 1,5 lei plicul, dar scoti un ibric mare si il bei cu o reala placere. Am cumparat ceaiuri fara teina, potrivite si copiilor, le vedeti in fotografie, sunt cu rubarba, trandafir, soc, ghimbir, musetel si vanilie sau menta organica. Fiecare in parte este teribil de bun si reprezinta ceva deosebit fata de ceea ce se gaseste pe piata. Nu cumpar ceai alb, rosu, negru, verde deoarece nu-mi place gustul aspru, usor amar pe care il lasa pe limba.


De la englezi cobor la francezii din Leonardo pentru ca intotdeauna gasesc un obiect dragut ce poate fi decorat. De data asta a fost o tava de lemn cu Marilyn Monroe care nu va ramane asa, ci va capata o noua infatisare. Ies in strada si ma opresc intotdeauna la simigeria din spatele mall-ului vechi de unde iau covrigii cu seminte si cu umplutura de ciocolata, vanilie, zmeura sau visine. Au si altele, dar covrigii acestia sunt o mare gaselnita din cauza umpluturii. Sunt mari, rumeni, totdeauna calzi si costa 2 lei unul.
Traversez spre statia de autobuz, dar ma abat prin celalalt mall, spre magazinul Pepco al polonezilor unde gasesc obiecte pentru casa, sticlarie si cutii, de asemenea bune de decorat, apoi ma afund in catacomba chinezeasca de la subsol unde gasesti de toate.
Sa nu va inchipuiti ca in fiecare vineri fac orgie de cheltuieli, as da faliment! Imi place doar sa dau o raita cum se zice. Ca in loc sa cumpar cosmetice sau haine, cumpar chestii bune pentru hobby-ul meu, na, asa sunt eu, intotdeauna voi alege o tava ca cea de mai sus in loc de un ruj. Fiecare cheltuim pe altceva, avem gusturi si personalitati diferite.
In concluzie, desi rutina ma omoara, cea de vineri e chiar distractiva. Sunt cateva momente doar pentru mine si incerc sa ma bucur de ele.

Un comentariu:

  1. Si eu haladui vinerea tot pt ca e ziua scurta ;) acum sunt in faza de colindat strazi, arhitectura cladirilor e deosebita, aburii de ploaie dau o senzatie de magic ;)
    Si ceaiuri calde si eu ;)

    RăspundețiȘtergere

Va rog sa va spuneti parerea, cu umor, cu bun-simt, constructiv. Comentariile sunt moderate, nu apar imediat pe pagina. Incerc sa le aprob cat pot de repede.