S-a dus si Revelionul, asteptam Pastele

Aseara ma puse El Diablo sa cedez insistentelor odraslei mele si sa ies din casa la miezul noptii. E drept ca facem chestia asta de cativa ani incoace, dar de data asta consortul era de serviciu si as fi putut zice pas actiunii... N-a fost chip deoarece copilul meu isi aranjase programul cu vecinul de aceeasi varsta si dorea sa vada ceva din concertele programate de Primarie cu aceasta ocazie.
Si iata-ne doua fraiere adulte, eu si mama vecinului, si doi flacai zburdalnici, luand la picior bulevardul deoarece nu mai circulau autobuze. Am ajuns in Centru pe la 11,30, taman cand canta Corina niscai muzica pop-populara, iar puhoiul de lume se incalzea, incingand hore ad-hoc. Cat mersesem nu fusese nicio problema cu friguletul, ba chiar ne incalzisem binisor. Dar odata opriti, cu toata bataiala noastra in ritmurile muzicii, a inceput sa ne cotropeasca gerul. Dar ce ger! In toti anii am dardait amarnic, dar niciodata n-am stat prea mult afara, doar la artificii.

Inainte de miezul noptii a aparut pe scena Elena Gheorghe, la final au fost si fete din fosta trupa Asia, au cantat o melodie cunoscuta de-a lor, dupa care ne-am miscat cu totii spre parcul de alaturi sa vedem artificiile. Artificiile au fost la inaltime, la propriu si la figurat, dar noi eram deja beton de la genunchi in jos. Nu mi-am imaginat ca pot degera in halul asta, nu-mi mai simteam picioarele. Nenorocirea a fost ca dupa spectacolul cu luminile a urmat recitalul lui Tudor Chirila, iar baietii sunt fani, asa ca am stat si la doua melodii de-ale artistului. Eu nu agreez niciunul dintre cantaretii acestia, dar recunosc ca live te prinde muzica. Am incercat sa tropai pe loc, sa readuc circulatia in labele picioarelor, dar n-a fost chip. Vecina era muta si amortita, copiii erau siderati de asa calamitate naturala, iar eu simteam cum ma ia tahicardia de la bubuielile din boxele imense.
Ne-am urnit in cele din urma si am bagat viteza in sens invers, spre casa. Fiu'meu s-a oferit sa adune o sticla de sampanie scapata de furia petrecaretilor, dar imi trecuse si cheful de uitat dupa sticle. Pe parcurs, cand parca se dezmorteau degetele, mi-am adus aminte ca senzatia de caldura este o iluzie, iar asta anunta de fapt degeratura. Am tropait vioi pe bulevard, mai bine de un kilometru, gandindu-ma ca ma paste o boala serioasa. In casa au inceput sa ma doara extremitatile prin care circula din nou sangele. Am continuat sa dardai vreo jumate de ora sub plapuma si mi-am zis ca asa arata hipotermia. Noroc ca luasem un paracetamol. Preventiv.
A fost un Revelion pe cinste! Sado-maso... Mergem si la anu'!