Translate

miercuri, 29 iunie 2016

Copiii de astazi...mistocarii de maine

Am avut astazi o experienta...
Sunt cativa ani de cand, cu diferite ocazii, vorbesc elevilor de diferite varste despre natura. Am mai scris candva despre diferentele dintre ascultatorii de gimnaziu si cei de liceu. Intre cele doua categorii este o ruptura de comportament atat de mare, incat ai senzatia ca au fost educati pe planete aflate la ani-lumina una de alta. In timp ce dragalasii de I-IV sunt o adevarata incantare, iar cei de V-VIII sunt iscoditori si (inca) dornici sa invete ceva, liceenii sunt ca o adunatura de maimute. Atentie, ma refer aici la absolut toate clasele de liceu pe care le-am avut in auditoriu si la toate categoriile sociale de elevi, de la cei veniti de la tara pana la fitzosii de oras, diferenta era doar la finetea glumelor si a sarcasmului servit.
Asadar, astazi, deoarece maimutele sus-pomenite nu sunt inca in vacanta, ci au un soi de practica, am fost vizitati de doua clase, a IX-a si a X-a, pe care le-am varat cu randul in sala de sedinte a institutiei, ca sa le prezentam cate ceva pret de, retineti!, mai putin de jumatate de ora la fiecare. De retinut si ca cele doua clase, nu spun scoala, au profil de protectia mediului, deci se presupune ca sunt cat de cat interesati.
Sunt constienta intotdeauna ca o prezentare tehnica plictiseste infiorator, asa ca incerc sa spun copiilor chestii inedite, atractive. Un fel de "stiati ca"-uri despre animale, plante, arii protejate, nu e greu pentru ca sunt atatea de spus.
Ca urmare, intru in sala, inregistrez cele doua profesoare, ne prezentam, evaluez mutrele juniorilor si ma strecor la un colt de masa, ca erau multi si ocupasera tot spatiul, intre doua domnisoare dragute. Acuma, ce sa va zic? Am capatat experienta si scanez din prima adunarea si atitudinea, realizez imediat daca sunt pusi pe sotii sau chiar vor sa afle ceva. Astia si-au dat imediat arama pe fata, desi erau de-abia a IX-a. Baietii chicoteau si comentau in surdina, ele se straduiau sa-si inabuse rasetele.
Vreau sa spun ca am avut intotdeauna o atitudine condescendenta fata de liceeni, am pretins ca inteleg nevoia lor de a iesi in evidenta, de a se impune ca viitori adulti, dar astazi mi-am uitat toate principiile democratice. Mi-a sarit tandara din momentul zero, cand colega mea le-a povestit un pic cu ce se ocupa institutia. Dupa ea, am preluat eu speech-ul si m-am pornit pe ceea ce stiam mai bine. Dupa mine avea sa mai vorbeasca un alt coleg, dar va reamintesc ca era vorba de cel mult o jumatate de ora cu totul.
Tot timpul cat colega mea a facut introducerea hlizelile si foiala au continuat. Cu profesoarele langa ei. Cele doua fatuce aflate in stanga si in dreapta mea, la nici 40 de cm de mine au ras incontinuu, cu palmele la gura. Dupa 5 minute nu-mi mai auzeam nici gandurile. Si atunci am facut ceea ce n-am facut niciodata la o intalnire cu elevii: m-am enervat cumplit si am inceput sa ma rastesc la ele. Le-am zis cateva vorbe mai dure intre care s-a strecurat si cuvantul "nesimtite", le-am spus ca nu sunt obligate sa stea sa asculte si ca pot iesi afara.
Moment de liniste perfecta. As fi continuat cuvantarea "educativa", dar am tras un gat adanc de aer si am incercat sa ma calmez.
Pe urmatorii, aia de-a X-a i-a repezit colegul meu. Ca sa stim o chestie.
Rememorand acum intamplarea imi vine in minte o intrebare. Voi, parintii de liceeni, stiti cum se comporta copiii vostri la scoala? Poate acasa sunt mielusei, dar ma indoiesc. Aveti idee ca nu au jena si notiunea faptului ca, atunci cand sunt intr-un loc strain, cu oameni straini, trebuie sa se cenzureze? V-ati gandit ca acesti viitori adulti sunt viitorii mistocari, tupeisti, manelisti, cei care vor aranja marfa pe rafturile supermarketurilor, cei care nu vor intelege nimic din viata asta si se vor considera vesnic persecutati?
Stiti de ce sunt asa toleranti profesorii cu ei? Pentru ca nu au voie sa strige, sa-i pedepseasca, sunt filmati cu telefoanele mobile, sunt desconsiderati pentru ca nu au haine de firma, pentru ca au in clase copii de protipendada politica si de afaceristi carora nu au ce sa le faca, orice masura coercitiva este in zadar si risca sa fie acuzati de parinti ca lezeaza sensibilitatea minorului.
Ei bine, eu am strigat fara nici o jena si am obtinut imediat ceea trebuia: o atentie politicoasa.
As incheia spunand ca fatuca din dreapta mea arata ca o dama de cel putin 25 de ani. Era tencuita cu un fond de ten gros si galbejit, absolut batator la ochi, si fardata din plin. Un copil de 15-16 ani care arata vestejit deja. Si sa nu-mi spuneti ca scoala e de vina!

12 comentarii:

  1. "Stiti de ce sunt asa toleranti profesorii cu ei? Pentru ca nu au voie sa strige, sa-i pedepseasca, sunt filmati cu telefoanele mobile, sunt desconsiderati pentru ca nu au haine de firma, pentru ca au in clase copii de protipendada politica si de afaceristi carora nu au ce sa le faca, orice masura coercitiva este in zadar si risca sa fie acuzati de parinti ca lezeaza sensibilitatea minorului."

    Aşa este, dar au o armă pe care nu o folosesc şi anume nota! Ar mai fi şi sancţiunile şcolare.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu cred ca sunt suficiente. Eu as da jos militaria din pod in scoala. Cum era pe vremea noastra. Uite ca noi n-am fost lezati de atata disciplina. Cui nu-i convine, sa fie liber sa plece.

      Ștergere
    2. Eu cred că dacă le-ar da note numai pe ce ştiu, fără să cedeze presiunilor şi diriginţii ar umbla la nota la purtare când e cazul, problema s-ar rezolva de la sine. Să-i ţină într-a cincea sau a noua până la 25 de ani!

      Ștergere
  2. trist...am fost la un eveniment la un mare hotel unde erau 2 clase de a 8-a, ma rog, terminasera...m-am speriat, credeam ca sarbatoresc sfarsitul liceului...ce sa zic? unele aratau mai rau ca mine, nu exagerez...si eu sunt bunicaaaaaaaaaa

    RăspundețiȘtergere
  3. Vaaai cate ar fi de zis, profesorii care nu repara si renunța din start la lupta, părinții care probabil isi preaslavesc copiii ca sunt " descurcareti" si modelele oferite de societate pitziponceala si cocalari..
    Nesuferiti rau!...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Te rog sa ma crezi ca am gasit mai multa consideratie intr-un sat de aiurea unde copiii aceia au fost fericiti si ca le-am impartit sepci si tricouri.

      Ștergere
    2. Sa apreciezi lucrurile, sa apreciezi cunostintele.....tine de cei 7 ani...

      Ștergere
  4. Să vezi ce liniștiți și ascultători sunt în școlile speciale! Și o spun fără nicio urmă de ironie, anul acesta am avut și câteva ore la școlile de masă (și primar și gimnazial). Prefer 20 de ore cu copiii mei cu probleme decât o oră la clasa a VIII-a de exemplu... :) Iar de liceu, nici nu vreau să aud!

    RăspundețiȘtergere
  5. Te inteleg in izbucnirea "vulcanica",pe care ai avut-o,dar linistea
    intronata cateva zeci de minute este artificiala,si nu rezolva problema
    de fond,schimbarea mentalitatii societatii,privitor la educatie.
    Sa dai militaria jos din pod,disciplina si responsabilitatea,numai in
    scoli ?Dar in restul institutiilor,cum ramane ?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vreau sa spun ca dupa "iesire" tot mie mi-a parut rau ca nu m-am abtinut cum facusem atata timp cu brio. Probabil ca e o boala generala care macina intreaga societate. Am vazut atitudini asemanatoare si la adultii care participau la un seminar de exemplu:discutii in surdina, telefoane care sunau, intrat/iesit din sala. Nu stiu de ce ma mai mira astia mici.

      Ștergere
  6. Ce spun părinții?? că plodul lor e cel mai destept si ca daca n-a fost in stare sa rezolve o problema la ”capacitate”, ministerul e de vina ca problema nu e clara pentru copchil si hai sa facem o petitie!

    RăspundețiȘtergere
  7. !! Un articol care ar trebui să fie afişat fiecărui părinte din ţara asta!

    RăspundețiȘtergere

Va rog sa va spuneti parerea, cu umor, cu bun-simt, constructiv. Comentariile sunt moderate, nu apar imediat pe pagina. Incerc sa le aprob cat pot de repede.