Translate

miercuri, 19 aprilie 2017

Cotloane intunecate de Ruth Rendell

Nu stiu de ce ma atrag titlurile de carti formate cu variantele cuvantului "intunecat", probabil din cauza aplecarii mele spre latura misterioasa a operelor artistice. In orice caz, dupa ce am cumparat cartea Cotloane intunecate de Ruth Rendell, parca imi suna cunoscut... Pai, cred si eu! Ca mai citisem si Intr-o padure intunecata, tot de o Ruth (!), si Camera intunecata, asa ca se poate vedea pattern-ul gusturilor mele, nu?
Cele trei carti au si ceva in comun, niciuna nu mi s-a parut deosebita, in ciuda titlurilor pompoase, iar ca grad de suspans, categoric "Camera intunecata" le bate pe celelalte doua. Dar nu poti sa te pui cu gustul publicului.
Despre Cotloane intunecate nu stiam nimic, m-am bazat iar pe mini-prezentarea de pe coperta, aceea pe care o puteti vedea si voi daca dati click pe poza. Cica este o poveste captivanta despre santaj, crima si destine implacabile. Asi! Este doar o poveste banala despre cativa escroci si prostia omeneasca.
Ruth Rendell este laudata de Stephen King in persoana. Nu stiu ce sa zic. Pana la finalul povestii am avut senzatia ca citesc stirile dintr-un ziar. Are un stil plat foarte potrivit atmosferei englezesti. Autoarea a murit in 2015, lasand in urma o opera vasta, axata pe romane thriller/politiste foarte apreciate. Seria cu inspectorul Wexford a fost chiar ecranizata pentru televiziune.
Poate n-am nimerit eu cartea care trebuie. Daca este sa apreciez calmul englezesc, apoi nu ma pot desprinde de imaginea diabolic de geniala a lui Sherlock Holmes.
"Cotloane intunecate" nu este o carte politista de niciun fel, desi este vorba despre santaj si crime si aici. Dar criminalul mai mult provoaca incidente decat doreste sau premediteaza fapte cu adevarat. Este un tantalau. Face greseli peste greseli, iar chestia asta n-are nicio profunzime psihologica, cum vor prezentarile sa ne faca sa credem.
Carl este scriitor debutant si mostenitor al casei parintesti din care se hotaraste sa inchirieze etajul ca sa se poata intretine. Tatal sau fusese pasionat de homeopatie, iar dupa moartea sa lasa in casa un numar de leacuri de tot soiul, unele neidentificabile. Carl are o prietena actrita care sufera din cauza faptului ca s-a ingrasat, asa ca hotaraste sa-i vinda cateva pastile de slabit din "zestrea" ramasa de la parintele sau. Din pacate, actrita ia o supradoza si moare, iar Carl, in loc sa marturiseasca politiei ce facuse, tace deoarece ii e frica sa nu isi stirbeasca reputatia. Si de-aici porneste o degringolada de intamplari cvasi-absurde si partial neverosimile, motiv pentru care povestea pare trasa de par. Asta plus stilul insipid al autoarei m-a dus la concluzia ca puteam sa dau banii pe ceva mai bun.
Dar ce este mai derutant, autoarea insereaza in firul narativ intamplari colaterale care nu au nici o influenta asupra povestii principale. Ca si cum ar fi vrut sa colectioneze intr-o carte de doar 260 de pagini o adunatura de lunatici la limita normalului cu patologicul.
Calitatea acestei carti este faptul ca se parcurge usor. Cei de la Editura Trei au tiparit-o cu font mare, adevarata mana cereasca pentru miopii ca mine, iar autoarea nu frazeaza prea complicat si nici nu umple textul de analize sofisticate.
Daca o gasiti cu pretul de pana in 20 de lei merita sa o luati.

P.S. Si se bea la greu. N-am vazut cate sticle de vin se desfunda in cartea asta! O fi vreo chestie tipic englezeasca?



6 comentarii:

  1. Da da, se bea la greu...sau cel putin se deschid sticlele des..nu neaparat sa fie si golite.
    Poate autoarea a vrut sa surprinda cat mai multe tipologii umane si sa le caracterizeze pe acelea,sau reactia personajelor in diferite situatii, si poate nu a vrut sa puna accent de actiune.
    Sau poate e insipida asa cum ii spui :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Ar trebui sa inscrii postarea pe pagina Zinnaidei la provocarea de luni. Se unesc acolo cativa cititori si scriu despre ce-au citit pe parcursul saptamanii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Uite, nu stiam asta, daca reusesc sa tin mine, trec si pe la Zinnaida.

      Ștergere
  3. O, da, o dată am fost @la ei dar eu zic că-i chestie tipic englezească cea cu băutul. Nu zic că beau mai mult ca noi românii dar poate mai des :))
    Eu tocmai l-am descoperit pe Irvin D Yalom si acum citesc Mama si sensul vietii (povesti de psihoterapie). E compact, ușor dar cu sens și spiritualitate, deschidere, o lectura plăcută.
    În ultimul timp am fost dezamășită de multe alegeri livresti si acum nu mai vreau să citesc chestii care nu-mi plac, nu mi se potrivesc și nu-mi sunt de nici un folos.
    Am fost dezamagita și de vreo doi autori români. Chiar nu cred că orice carte-si merita banii si spun asta după ce, cu chiu cu vai, am parcurs cartile.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu dau roata de trei ori pana comand ceva. Cand eram insarcinata n-am citit chestii de-astea despre relatia mamelor cu restul lumii, mai degraba m-am uitat la sitcomuri si ascultam muzica mai vesela. Simteam nevoia de lucruri superficiale,optimiste. In prezent nu cumpar autori romani nici sa ma pici cu ceara, ultimul roman a fost acum doi ani si era o carte de calatorii foarte misto.

      Ștergere

Va rog sa va spuneti parerea, cu umor, cu bun-simt, constructiv. Comentariile sunt moderate, nu apar imediat pe pagina. Incerc sa le aprob cat pot de repede.