Translate

vineri, 7 iulie 2017

Trei filme, trei povesti adevarate

Si pe toate le-am vazut in aceste zile la tv, mi s-au parut deosebite deoarece pornesc de la istorii reale, teribil de impresionante. Atat de impresionante, incat m-au convins sa scriu cele de mai jos, adica sa-mi inving pasa de lenevie in care ma scald de vreo doua saptamani. Lenevia se manifesta mai ales in domeniul scrisului pe blog, dar am observat (autocritic) ca m-am delasat cu brio si in alte aspecte ale vietii de zi cu zi, fie la serviciu sau acasa. A fost si foarte cald si am suportat extrem de greu cresterea temperaturii. Parca mi-a lichefiat creierasul!
Cum s-ar zice: viata bate filmul de departe! Vad ca moda productiilor bazate pe realitate este din ce in ce mai apreciata si pe buna dreptate. Din astfel de istorii se pot trage multe invataminte, unele dintre ele chiar au schimbat ceva in societate.
Voi incepe cu povestea Henriettei Lacks, o femeie de culoare care afla in anul 1951 ca are cancer cervical. Cum pe vremea aia afro-americanii inca erau supusi segregarii prin anumite locuri, iar familia eroinei noastre era dintr-o patura sociala modesta, cazul ei a fost tratat in spital nu tocmai legal, in sensul ca doctorii nu au dat detalii si nu au cerut consimtamantul ei sau familiei pentru anumite proceduri efectuate.
Pe scurt, cadrele medicale, incalcand orice etica, au prelevat linii de celule din corpul bolnavei, celule care au fost numite HeLa si au fost folosite in zecile de ani care au urmat, adica si dupa moartea pacientei, in diverse experimente care au stat la baza crearii unor medicamente noi sau pentru diverse alte studii.
Da, cu alte cuvinte, Henrietta Lacks a devenit nemuritoare, familia afland foarte tarziu, despre existenta unei "linii de celule nemuritoare". "The immortal life of Henrietta Lacks" este cartea aparuta in 2010, a fost scrisa de Rebecca Skloot, iar filmul cu acelasi nume urmareste tocmai dificultatile scriitoarei in a realiza documentarea acestei carti.
Da, vedeti bine in afis, rolul principal, acela de fiica a Henriettei, este jucat de celebra Oprah Winfrey si este jucat exceptional. Nu mi-am imaginat ca Oprah este o actrita atat de talentata, m-a impresionat teribil. Uitati-va la film, veti afla despre drama acestei familii care ajunge sa cunoasca atat de tarziu adevarul despre ce s-a intamplat de fapt cu Henrietta Lacks si despre interesele din lumea medicala. Este o poveste incredibila.

Si mai dramatica mi s-a parut istoria supermodelului american Gia Carangi, una dintre cele mai frumoase femei ale inceputului anilor '80. Spun asta deoarece ea a murit in anul 1986, la 27 de ani, dupa o cariera tumultoasa, marcata de droguri si in final de SIDA.

Filmul "Gia" a fost lansat in 1998, cu Angelina Jolie (tinerica tare!) in rolul principal. L-am vazut duminica seara si am bocit din belsug, chestie care mi se intampla foarte rar la filme.
Gia a fost genul de om care a cunoscut succesul mult prea repede si pur si simplu nu a facut fata acestuia. Ea s-a prins in latul necrutator al drogurilor si, la un moment dat, s-a imbolnavit de SIDA. Interesant este faptul ca, daca e sa iau de bun ce se spune in film, Gia a fost prima femeie celebra diagnosticata cu SIDA. Era perioada in care boala de-abia aparuse, nu se stiau multe despre ea, facea ravagii in comunitatile de homosexuali si nu se cunostea modul de transmitere. Ca urmare, eroina nu a avut prea multe sanse sa beneficieze de tratament corespunzator. A murit pe patul spitalului, chinuita. Dar va invit sa urmariti filmul, Gia a suferit din plin, din diverse motive si, desi s-ar putea spune ca si-a facut-o cu mana ei, nu cred ca merita o soarta atat de urata.
Filmul este realizat pe baza jurnalelor tinute de tanara. Angelina joaca magistral, a primit Globul de Aur pentru interpretare si il merita cu prisosinta!

Cu al treilea film revin la pasiunea mea pentru productiile horror, realizate in stil documentar, genul "inregistrare recuperata". In paranteza fie zis, genul se refera la faptul ca, ulterior intamplarilor reale, chipurile, este recuperata o camera de filmat si astfel sunt reconstituite evenimentele. Moda a fost starnita cu seria "Paranormal activity" si de-atunci, daca vrei parul maciuca, faci un film in stilul asta.
Filmul este cu atat mai horror cu cat e inspirat de intamplari reale. "The Blair Witch Project" este povestea a trei tineri studenti porniti sa realizeze un documentar despre o legenda locala si au disparut in  padurea Black Hills de langă Burkittsville, Maryland-SUA,  in anul 1994.
Filmul este realizat simplu, cu buget redus, in anul 1999, dar asta nu il face mai putin infricosator. Fara absolut nici un efect special, doar o filmare fara pretentii care te impresioneaza cu atat mai tare.
Pe scurt, cei trei tineri pleaca intr-un weekend sa caute marturii ale prezentei unui spirit malefic sau a unei vrajitoare intr-o padure si pur si simplu nu mai reusesc sa se intoarca la masina. Se invartesc cateva zile la rand prin padurea de cosmar, pierd singura harta pe care o aveau, sunt complet dezorientati, fiind terorizati noaptea de sunete si prezente nedefinite, pana sunt adusi in ultimul hal de disperare.

Este drept ca niciunul dintre aceste filme nu este prea vesel (hi, hi) dar, asa cum spuneam de la inceput, din fiecare putem invata ceva. Sunt productii bine documentate care in mod sigur va vor deschide si alte orizonturi. Vizionare placuta!


4 comentarii:

  1. Mi-aduc aminte că atunci când am văzut Blair Witch Project, prin 2000, chiar mă întrebam dacă e pe bune sau nu. N-aveam net, nu cunoșteam filme de genul "Found footage" și actorii părea destul de convingători. Partea a doua m-a dezamăgit însă. Cred că cel cu Oprah o să mi se pară interesant, nu știam că a jucat și în filme. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. N-am vazut partea a doua si nu cred ca ma trage inima. Am vazut multe filme in stilul acesta in ultimii 2-3 ani si toate bazate pe istorii reale.

      Ștergere
  2. Sunt intr-o pasa buna si nu cred ca as putea urmari un film.Multumesc,o sa tin minte recaomandarea!

    RăspundețiȘtergere

Va rog sa va spuneti parerea, cu umor, cu bun-simt, constructiv. Comentariile sunt moderate, nu apar imediat pe pagina. Incerc sa le aprob cat pot de repede.