Translate

vineri, 20 aprilie 2012

ANIME – obsesia japoneză


Mă uitam azi după-amiază la nişte desene animate japoneze, adică stăteam pe canapea şi al meu copil viziona una dintre zecile de producţii de acest gen ce rulează pe canalele de profil. Nu mă puteam abţine să nu privesc la rândul meu prostioara aceea de film şi dintr-o dată am realizat că de fapt succesiunea de imagini, culori, modul cum se mişcă personajele, regia desenului, acţiunea, secvenţele şi, mai presus de toate, stilul în care sunt desenaţi eroii, sunt fascinante.
Apoi mi-am adus aminte de nişte incidente şi scandaluri petrecute cu puţin timp în urmă, legate de serialul Bakugan cred, şi în urma cărora s-a interzis difuzarea acestuia în unele ţări, pe motiv că perverteşte mintea copiilor şi le dă o anume dependenţă! La momentul respectiv am crezut că totul ar putea fi puţintel exagerat dar acum parcă privesc cu alţi ochi toată această discuţie.
Chiar dacă nu aveţi copii, este imposibil să nu fi vazut sau cel puţin auzit de celebrele filme ANIME create de japonezi, un stil inventat de ei, unele fiind dedicate exclusiv copiilor mai mari, adolescenţilor sau chiar adulţilor. Ar trebui să ştiţi că ANIME-ul a luat naştere încă din anul 1917 o dată cu producerea unui clip de doar două minute, dar 60 de ani mai târziu a declanşat o adevărată modă în întreaga lume.
Personajele ANIME au trăsături exagerate, amintind de fascinaţia japonezilor pentru Europa şi europeni – ochi foarte mari, părul lung, membrele subţiri şi alungite. Dacă te uiţi la figurile eroilor vei vedea că de fapt că este aceeaşi faţă şi numai coafura, culorile, accesoriile diferenţiază tipurile. Ochii mari şi lăcrămoşi, nasul cârn şi gura mică, fară buze sunt STAS, au aceeaşi mimică atunci când personajele sunt surprinse, râd sau sunt înspăimântate. Japonezii exagerează, aşa cum fac şi în filmele lor cu oameni adevăraţi, deoarece mimica a fost de-a lungul timpului şi este un mod de bază în exprimarea lor artistică.


Dintre toate caracteristicele descrise, ochii par să acapareze ecranul televizorului, iar forma lor invariabilă a fost stabilită de Osamu Tezuka care s-a inspirat la rândul său din desenele animate cu Betty Boop, Mickey Mouse şi Bambi. Găselniţa lui Tezuka a constat în faptul că ochii exagerat de mari au ceva hipnotic în modul în care pot exprima o gamă variată de sentimente. Ca să nu mai zic de feţele ce par brusc micşorate şi extrem de drăgălaşe, inocente.
Unde intervine nebunia spectatorilor ?
Multe fete se dau în vânt după aspectul ochilor ANIME...noroc că nici până azi chirurgia plastică nu a descoperit un mod de a mări ochii, cea mai sensibilă, complexă şi perfectă creaţie a corpului nostru. Dar există substitute, pentru că orice dorinţă omenească poate aduce bani buni unor companii ce ştiu să profite de prostia unora. Geo şi Dueba au lansat lentile de contact « XL » cu un inel de culoare exterior mai larg şi care crează impresia de iris mare...foarte mare. Printre noi se vor plimba tineri care vor avea ochii mari, lucioşi şi înlăcrimaţi, aşa cum sună sloganurile publicitare ale celor doi producători de lentile. Cripy, nu ?
Apropo de chestia asta cu schimbatul înfăţişării, citeam de curând un articol despre semnalul de alarmă tras de un grup de cercetători cu privire la operaţiile estetice. Foarte mulţi oameni sunt complexaţi de anumite caracteristici fizice pe care încearcă să le corecteze prin chirurgie plastică. Ei suferă o îmbunătăţire substanţială a înfăţişării lor, după care îşi vor găsi un partener de viaţă ce va fi practic păcălit de acest artificiu. Dar bagajul genetic al fiecaruia nu se schimbă printr-o operaţie estetică. Atunci când vor avea moştenitori, unul dintre parteneri va fi poate surprins să vadă la copil trăsături pe care nici unul dintre soţi nu le prezintă în aparenţă. Cu alte cuvinte : «  Scumpo, de ce are copilul nostru urechile blegi, nasul coroiat şi un ochi căzut ? ». Cercetătorii spun că, în astfel de cazuri, unul dintre parteneri a fost de fapt înşelat pentru că, vrând nevrând, trebuie să admitem că ne dorim copii cu trăsături regulate, plăcute. Este o condiţie a reuşitei lor în societate. Vi se pare prea dură şi discriminatorie această concluzie ? Ei bine, unii nu se sfiiesc să vorbească pe faţă despre o urâţire a speciei umane.
Revenind la ANIME, în mod sigur există ceva în aceste filme ce acţionează asupra subconştientului oamenilor de toate vârstele. Alminteri nu se explică fascinaţia exercitată de aceste filme destul de stupide prin modul în care personajele îşi strigă sentimentele, râd strident, plâng cu orăcăieli zgomotoase, se strâmbă şi îşi contorsionează feţele.
Când priviţi la următorul ANIME încercaţi să fiţi obiectivi şi veţi vedea ce nefirească este această lume.

3 comentarii:

  1. Aiuria, numai prostii ! Nu stiti ce inseamna Anime pentru fanii sai ! Trebuie sa aveti putina stima si intelegere ! Daca nu va place influenta Animeurilor n-aveti decat sa nu le apreciati, dar nu incercati sa distrugeti iubirea animeurilor si altora !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cand esti obsedat totul este aiurea, bineinteles! Vorba americanului, esti in faza de negatie. Cat despre ANIME nu ma deranjeaza decat in masura in care influenteaza cam prea radical copiii si adolescentii. Adultii sunt vaccinati, nu? Treaba lor ce obsesii au. Studiile se refera la tineri si aiureli nu sunt, ca nu sunt facute de Nea Caisa de la coada vacii, sunt facute de oameni mai cititi ca majoritatea dintre noi. Stii, specialisti se cheama, cercetatori, oameni de stiinta, astia care se pricep.

      Ștergere
    2. Cand am fost mica, m-am uitat la anime(ex:naruto,tokyo mew mew.etc).
      Nu mi-au influentat viata in nici un fel. Japonezii deseneaza fetele personajelor cu ochii mari si gura mica pt ca aceste personaje sa para mai dragute. Mai degraba m-as uita la anime decat la porcariile de desene de azi.

      Ștergere

Va rog sa va spuneti parerea, cu umor, cu bun-simt, constructiv. Comentariile sunt moderate, nu apar imediat pe pagina. Incerc sa le aprob cat pot de repede.