Manânc, slăbesc şi…iar manânc!

“Manânc, slăbesc şi mă menţin” zice domnul Michel Montignac într-una din celebrele sale carţi despre la fel de celebra sa dietă. Michel Montignac a fost un vizionar în domeniul ştiinţei nutriţiei, a demolat multe mituri despre modul cum se ţine sau mai bine zis cum nu se ţine o dietă. Mai corect spus a făcut teoria mâncatului sănătos astfel încât să nu te îngraşi şi, mai presus de orice, a combătut vehement curele bazate pe înfometare şi restricţii drastice. Cum el însuşi povesteşte, a fost un copil gras, obez chiar, şi a suferit mult din cauza răutăţilor colegilor lui.

A făcut o adevărată obsesie pentru problemele dietetice şi asta l-a împins către cercetare şi mediul stiinţific, reuşind să acumuleze cunoştinţe imense despre alimentaţie. A fost cel care a descoperit că obezitatea şi diabetul au patologii comune şi că un consum exclusiv de glucide cu nivel glicemic scăzut pot chiar suprima diabetul. In câteva luni, aplicând principiile descoperite, Michel Montignac a dat jos 16 kg, fără înfometare, fără reducerea cantităţilor ci doar alegând anumite grupe de alimente.

Michel Montignac a murit în anul 2010, la doar 66 de ani, de cancer de prostată, dovadă că alimentaţia sănătoasă, contrar tuturor celor ce se spun, nu ne prelungeşte întotdeauna viaţa, neputând rezolva tarele genetice pe care fiecare le moşteneşte. Cazul Montignac este paradoxal, un geniu al nutriţiei moare atât de devreme...Asta mi-aduce aminte de un articol citit acum câteva luni în care se spunea că timpul care ne este dat fiecăruia în viaţă ţine de ceea ce e scris în celulele noastre şi are prea puţin legătură cu faptul că mâncăm nesănătos, fumăm, bem sau facem alte excese. Articolul mi s-a părut puţin exagerat, o legatură trebuie să existe!

Michel Montignac făcea observaţia că în fiecare an, cu câteva luni înainte de perioada estivală, toate revistele încep să publice reţete de slăbit pentru că astfel înregistrează tiraje suplimentare. Ele răspund aşteptărilor cititorilor asupra cărora începe să acţioneze sindromul  “costumului de baie”. Numitorul comun al acestor diete este formula hipocalorică, deşi aceasta şi-a dovedit netemeinicia si eşecul de-a lungul timpului. Persoanele care se încăpăţânează să numere caloriile, slăbesc greu sau deloc, şi ajung de multe ori la obezitate.

De ce pomenesc aici de dieta Montignac?

Pentru ca m-am hotărât sa încep să ţin un pic de regim, nu se mai poate, în iarna asta mi-am făcut de cap şi se vede...la modul substanţial. Cu ocazia asta mi-am adus aminte de dieta pe care am ţinut-o imediat după naştere, când aveam 15 kg în plus, deh aşa a fost să fie, să iau foarte mult în greutate deşi eram slabă ca un ţâr. Tin minte că atunci m-am gândit foarte serios cum să fac pentru ca aveam o mică problemă. Glicemia, calcemia şi tensiunea foarte mici în permanenţă nu-mi permiteau să fac foamea, pur şi simplu aş fi căzut pe stradă. Am citit tot felul de regimuri şi, până la urmă, am ajuns la concluzia că cel mai potrivit mie ar fi cel disociat adică în fiecare zi mănânci pe săturate, dar o singură grupă de alimente, o zi lactate, o zi fructe, o zi carne, o zi legume şi tot aşa. Fără pâine, evident. Timp de o săptămână m-am ambiţionat să mănânc în acest fel dar am constatat că era la fel de greu ca un regim obişnuit. In ziua de carne mai era cum era că e mai săţioasă, dar aş fi dat orice pentru un fruct sau o legumă, iar în ziua de legume simţeam că mor fără carne. Ziua de lactate mergea mai bine dar ziua de fructe era un dezastru, mă balonam şi aveam arsuri. Trebuie să recunosc însă că dădea rezultate rapid dacă aveai voinţa să nu te abaţi de la reguli. După o săptămână nu am mai putut şi atunci am hotărât că trebuie să adaptez un pic regimul disociat la nevoile mele. Aşa că am continuat să disociez alimentele dar pe parcursul unei zile. Dimineaţa mâncam cereale, seminţe, câte o felie de pâine, la prânz aveam cărniţa sau mezeluri sau în altă zi făceam legume, seara era a brânzeturilor sau a fructelor. Deci nu le amestecam la o singură masă. Am ţinut cont şi de principiile alimentaţiei în funcţie de grupele de sânge si, fiindcă am grupa « 0 », nu am exclus niciodată carnea. Grupa « 0 » este cea mai veche, grupa primilor oameni care erau preponderent vânători, adică în principal carnivori.

De ce n-am aplicat dieta Montignac ? De fapt multe principii le-am aplicat dar nu mi-a plăcut niciodată faptul că exclude cartoful din alimentaţie. Nu am de gând sa renunţ la cartofi...şi nici la dulciuri, este o frustrare prea mare şi nu vreau să-mi petrec timpul gândindu-mă la poftele pe care le am în loc să-mi rezolv problemele. Apropo de asta, am citit că s-au inventat şi dietele cu îngheţată sau cu ciocolată !

Un principiu pe care nu l-am aplicat absolut niciodată este acela de a nu mai mânca seara sau după ora 18. Mi s-a părut inuman pentru cineva care se culcă la ora 23 să zicem. Până la ora aia stomacul este iarăşi gol şi senzaţia de foame te chinuie. Mulţi spun că stomacul trebuie lăsat în repaus pe parcursul nopţii dar mi se pare o prostie. Din ce în ce mai mulţi nutriţionişti combat în prezent această regulă. Masa de seară ar fi chiar indicată, într-o formă uşoară evident. In timpul nopţii dormim dar...nu murim. Funcţionarea organismului nostru nu încetează, deci avem nevoie de energie şi în concluzie de ceva alimente în stomac. In fine, argumente pro şi contra se pot aduce cu toptanul, ideea e că extremele nu fac bine oricât ar părea de logice la un moment dat.

Vreau să încep un regim, dar nu voi face foamea nici într-o mie de ani, pe mine sindromul « costumului de baie » mă lasă rece, sunt ceea ce sunt în această viaţă, poate într-una viitoare voi fi o silfidă, deocamdată mă mulţumesc cu atât.