Ce e frumos îi place şi lui Dumnezeu…

Harul de a picta chiar vine de la Dumnezeu şi mulţi pretind cã picteazã în ziua de azi, fãrã a avea pic de har. Din când în când, în vitrinele galeriei de artã din centrul Ploieştiului, vãd schimbându-se tablourile, semn cã s–a schimbat şi expozantul. Defilez încet prin faţa geamului şi, extrem de rar, mã opresc sã studiez lucrãrile. Nu intru niciodatã în galerie pentru cã nimic nu mã atrage atât de tare. Uneori formele, culorile şi preţurile sunt oripilante. Nu îmi pot imagina cã existã persoane care pot crede cã au creat un obiect de artã şi nici persoane care ar putea cumpãra aşa ceva pe bani grei, doar pentru a avea un tablou semnat de autor. Ideea mea de picturã cu adevãrat reuşitã s-a înţepenit la clasici, la tablourile create cu multã trudã, muncite zile, sãptãmâni sau chiar ani. Mie mi se pare cã un tablou-operã de artã trebuie sã reflecte cât mai exact realitatea, culorile şi lumina momentului, dar în aşa fel încât sã te lase mut de uimire pentru mãiestria autorului de a surprinde frumuseţea sau dramatismul momentului.

In prezent existã o breaslã a pictorilor realişti numitã International Guild of Realism ce reuneşte artiştii ce tind sã picteze în acest stil clasic-academic, fondatã în 2002, cu sediul în SUA (Scottsdale-Arizona). Parcã nu mã mirã cã aceastã iniţiativã a pornit de la americani, ei au o şcoalã de picturã formidabilã, am vãzut cu ceva timp în urmã câteva lucrãri ale mai multor autori, reprezentând peisaje marine în care valurile, spuma, nuanţele apei erau atât de apropiate de realitate încât îţi venea sã pipãi tabloul, sã te convingi cã e o picturã şi nu o pozã.

 Ca sã vã conving de mãiestria acestor oameni şi de ceea ce înseamnã cu adevãrat har, am ales câteva picturi realizate de Karen Noles, o doamnã de 65 de ani, a cãrei serie Native American Indians îţi taie rãsuflarea prin viaţa ce o emanã, portretele dulci ale copiilor, puritatea şi bucuria sentimentelor surprinse, prin meticulozitatea tuşei şi desenului.

Enjoy!