Translate
sâmbătă, 13 octombrie 2012
Câteva explicaţii la Miercurea fără cuvinte
Până la urmă îmi fac un obicei din explicaţiile acestea, chestia cu
« fără cuvinte » mă ucide pur şi simplu că eu stau să explodez dacă
nu mă pierd în cât mai multe cuvinte...Aşadar săptămâna aceasta am spus prezent la Miecurea fără cuvinte (of!) cu
nişte fotografii luate în mai multe locuri pe unde am umblat, ale unor arbori
bătrâni şi aici înţeleg ca depăşesc suta (de ani). Mi-a plăcut faptul că
majoritatea sunt acoperiţi cu muşchi. Unii au şi ciuperci sau plăntuţe care se
dezvoltă fără nici o jenă
în adânciturile scoarţei, în putregaiul din scorburi sau pe rădăcini. La cei
tineri nu o să vezi aşa ceva. Bătrânii mor încet dar încă din timpul vieţii
permit dezvoltarea altora pe trunchiul lor. Te izbeşte dureros paralelismul cu
viaţa bătrânilor noştri… Noile generaţii se hrănesc din seva celei muribunde şi
continuă acest lucru şi după sfârşitul acesteia.
Trebuie să spun că unele specii de arbori au lemnul mai valoros după ce
ajung la vârste înaintate. Se numeşte vârstă de exploatare în termeni silvici.
Aşa este stejarul. Dar o pădure cu arbori care depăşesc 80-90 de ani este o
pădure naturală care prezintă o altă valoare inestimabilă, faptul că
adăposteşte ecosisteme şi habitate naturale valoroase pentru ştiinţă şi
cercetare, precum şi o groază de specii de animale din cele mai diverse. Se
poate exploata o pădure de 90 de ani şi replanta, dar vor trebui alţi 90 de ani
pentru ca ea să ajungă în starea de echilibru de dinainte. Pădurile de fag sunt
cele mai importante din punct de vedere al ecologiei pentru că permit
instalarea unui număr foarte mare de specii în interiorul lor.In ariile naturale protejate există o regulă de bază, aceea ca arborii
morţi şi culcaţi la pământ sau chiar uscaţi în picioare să fie lăsaţi pe loc.
Se ştie faptul că un număr mare de insecte, unele rare sau pe cale de
dispariţie, depind de acest lemn mort. Alteori scorburile sunt folosite de
păsări sau animale mici pentru a-şi face cuiburi şi vizuini. Dacă aveţi curte
şi un arbore care se usucă şi nu vă deranjează, puteţi să-l lăsaţi în pace,
chiar şi dezgolit de frunze şi contorsionat are farmecul lui. Gândiţi-vă câtă
viaţă nevăzută foşgăie pe şi în el !Alţi arbori bătrâni au un sistem de rădăcini atât de extins încât ţin cu el
solul de pe pante să nu o ia la vale. Cea mai proastă idee e să tai un astfel
de arbore ! Am văzut terase întregi, maluri de drum sau de lacuri cu pante
ameţitoare, ţinute pe loc doar de câţiva copaci bătrâni şi găunoşi, o adevărată
tehnică a naturii de a construi relieful.Ca să închei, spre deosebire de lucrurile făcute de om şi care sfârşesc în
mare parte la deşeuri , lucrurile făcute de Mama Natură sunt
întotdeauna reutilizabile, chiar şi după ce şi-au trăit viaţa continuă să
foloseasca cuiva. Este ştiinţa supremă de a nu pierde nimic.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
ce ma bucur ca ai initiat rubrica "explicatii la MfC" :)) adevarat ca ne legam mult de anumite fotografii, si da, este mare tentatia de a spune când si de ce am ales sa fotografiem exact acel cadru, de ce am imortalizat acea clipa :)
RăspundețiȘtergereFrumoasa explicatia data aici. Si mie imi plac plimbarile in padure si sunt atenta la toate amanuntele. Ma induioseaza orice fir de planta necultivata si ma gândesc cu respect ca acei copaci pe langa care trec exista cu mult inainte de a ma naste si poate ca vor exista mult si dupa ce eu nu voi mai fi pe Pamânt. Este absolut impresionant!
Dupa fiecare drumetie in padure, simt energia pozitiva cu care m-am incarcat! nu este inchipuire, este adevar!
Ma bucur ca ai împartasit cu noi gândurile tale! multumesc! :)
ar fi bine sa gandim cu totii asa dar, in ciuda faptului ca multi sunt amatori de iesit in natura, majoritatea nu inteleg mai nimic din ceea ce vad si nu sunt atenti la ceea ce ii inconjoara. Iesitul in natura inseamna de multe ori doar sa stai la un gratar si sa bei o bere.
Ștergere