Translate

sâmbătă, 8 iunie 2013

Ce-am gasit al meu sa fie!

Eu nu sunt o buna "gasitoare"... N-am gasit niciodata vreo bratara de aur sau vreun tescalau de bani pierdut de vreun ametit. Am vazut nu stiu cate cazuri la stiri, cu indivizi care uita sau ratacesc borseta cu mii de euroi sau lasa plasa (de piata!) cu milioanele pe nu stiu unde... Si intotdeauna exista cineva suficient de cinstit incat sa le gaseasca averea si sa o duca la politie. Pe mine indivizii care au puterea sa faca astfel de gesturi ma uluiesc, nu stiu daca ii admir sau sa rad de ei. De fiecare data, dupa o astfel de intamplare, am discutii cu prietenii mei despre ceea ce am face fiecare dintre noi in situatia in care am gasi banii pierduti de altii.
Eu sunt o fire sincera si recunosc cu mana pe inima ca m-as gandi fooooarte mult inainte de a inapoia banii. Culmea e ca, in mod normal, respect legea pana in panzele albe, sunt foarte atenta sa nu calc stramb! Si totusi, daca exista o vointa superioara care e cu ochii pe noi, inseamna ca gasirea banilor reprezinta o recompensa sau rezolvarea unor probleme pe care le avem, in timp ce pierderea lor de catre posesor este o pedeapsa pentru acesta. Cam usurica explicatia, nu? Ar putea fi foarte bine o incercare la care suntem supusi. Banii sunt ochiul diavolului, nu se zice asa? Dar, slabe sperante sa se intample cele de mai sus in cazul meu. Cum spuneam, lucrurile pierdute nu trag la mine. Exista persoane care gasesc lucrurile, iar sotul meu este una dintre acestea. N-as putea sa va ofer o explicatie pentru aceasta. Nu gaseste valori mari, gen tescalaul de bani, dar vine acasa cu diferite maruntisuri. De multe ori doar iesind in parc cu cel mic si a dat peste ceva!

In fotografie aveti doar bijuteriile. Cu exceptia pandantivului dreptunghiular de inox cu cruciulita in mijloc, restul sunt cercei rataciti carora eu le indoi toarta si ii transform in pandantive. Cei doi rotunzi, de sus, sunt din argint si ii port pe snur de silicon. Nu va spun cu cate cruciulite, chiar cruciuloaie, ba si icoane, a venit! Fiind superstitios, nu le arunca, iar eu, daca la aduce in casa, le pastrez ca, nu radeti, vad in chestiile astea diverse semne. Tin minte ca, inainte de casatorie, intr-o seara in care ne plimbam prin centru, la o ora cand era cvasi-pustiu, traversand printre masinile parcate am gasit un cercel de aur turtit. Cercelul acela a "intrat" in verighetele noastre, tot din superstitie. Ideea e ca daca ti se ofera ceva, trebuie sa il primesti, nu sa-ti pui prea multe intrebari. Dar sa revenim la dilema noastra principala... Fleacurile nu intra in discutie ca e clar ca nu ai cum sa le inapoiezi perdantului. Dar ce as face eu cu ceva mai de soi? L-as da sau nu inapoi? Greu de spus atata vreme cat nu sunt pusa in fata situatiei. Si nu va grabiti sa afirmati ca puteti sa dati un raspuns sigur si transant din prima. S-ar putea sa decoperiti ca sunteti mai corecti sau mai necinstiti decat v-ati fi imaginat.

9 comentarii:

  1. :) Mi-a placut sinceritatea. E greu. Tentatie e foarte mare, clar, iar intr-o societate cu o situatie economica dezastruoasa, tentatia e si mai mare. Totusi, culmea, cei care inapoiaza banii gasiti sunt, de regula, oameni simpli si deloc avuti. Toata stima pentru ca reusesc.
    Nu, eu nu stiu ce as face, clar. Depinde ce ar invinge, teama sau nevoia.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Exact, cei care ii gasesc sunt oameni modesti, cu frica. Nu stiu daca au vreun proces de constiinta sau pur si simplu le e frica si actioneaza asa cum ar trebui ca sa nu fie pedepsiti in vreun fel.

      Ștergere
  2. ne-am gandit si noi la asta! si cred ca as cauta proprietarul!...o data am pierdut 200Ron in parc! m-am intors cand mi-am dat seama si acolo am dat peste un tatic ce ma cauta, ca sa mi inapoieze! omul chiar ma cautase in tot parcul! si am tinut minte asta! disperarea mea ca am pierdut banii si usurarea mea ca am dat de un om cinstit! am considerat ca e o lectie pe care nu vreau s-o uit!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Imi imaginez scena. Cateodata stau si ma gandesc ca dilema exista doar in mintea mea si de fapt, intr-o astfel de situatie as actiona fara ezitare. Dar e asa de placut sa-ti imaginezi ca gasesti un munte de bani....

      Ștergere
  3. Eu cred că de asta nu găsesc portofele pline de bani pierdute - pentru că nu ştiu dacă le-aş preda poliţiei sau aş căuta păgubitul. Mă fereşte Cel de sus de tentaţii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dar nici lumea nu mai pierde ca inainte! Toti sunt foarte atenti la buzunare sau n-au bani deloc la ei...

      Ștergere
  4. Am gasit anul trecut in Maroc- Casablanca - un lant frumos din argint cu un cartus in care era scris un pasaj superb din Coran
    Era pentru barbati
    Evident ca i l-am cadorisit consortului

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ei, uite asta chiar a fost un cadou din partea divinitatii...lucrurile ajung pana la urma in posesia cui trebuie.

      Ștergere
  5. Oare dacă găsești un medalion cu măicuță domnului iti poate aduce cumva ghinion. Pentru că probabil cum a spus si mai sus dacă cine la pierdut regreta sau blestemată iti aduce rau tie??

    RăspundețiȘtergere

Comentariile la acest articol sunt moderate, nu apar imediat pe pagina.