Translate

joi, 25 iulie 2013

Anatomia unei fotografii



Google ne-a amintit astãzi cã ar trebui sã sãrbãtorim naşterea unei femei care a marcat într-un fel aparte istoria cercetãrii ştiinţifice, Rosalind Elsie Franklin. Eu mi-am amintit în primul rând o poveste tristã şi anostã despre încã un om deosebit care a trebuit sã moarã (la numai 37 de ani!) pentru a i se face dreptate. Poate vã mai amintiţi de la orele de geneticã din clasa a XII-a (deşi nu ştiu dacã se mai face aceastã materie) de trio-ul Watson-Crick-Wilkins cãruia i s-a dat credit pentru descoperirile fãcute în privinţa AND-ului, cãrãmida informaţionalã ce se gãseşte în toate celulele vii. Spirala aceea dublã a acidului dezoxiribonucleic a fost descifratã de Maurice Wilkins care a şi primit un Premiu Nobel, în 1962, pentru aceastã fantasticã realizare.
Poate multã lume s-a aşteptat ca, în discursul de primire a prestigiosului premiu, Wilkins sã zicã ceva, sã mulţumeascã cuiva anume. Pânã şi câştigãtorii Oscarului au o listã interminabilã de mulţumiri. Ei bine, acest lucru nu s-a întâmplat, deşi în capul listei lui Wilkins trebuia sã stea un nume scris cu litere mari – Rosalind Elsie Franklin.
Rosalind s-a nãscut pe 25 iulie 1920 într-o familie de evrei şi a manifestat de micã anumite aplecãri spre cercetarea lucrurilor şi mai puţin spre jocurile obişnuite cu pãpuşi. De fapt era mult prea inteligentã şi ambiţioasã pentru o fatã din acele vremuri, iar familia ei a încercat sã o abatã de la drumul ştiinţei, consideratã o carierã de bãrbat în acea epocã. Cu toate acestea nimic nu i-a putut înãbuşi visul, aşa cã, în 1942 o regãsim lucrând pentru o asociaţie britanicã de cercetare în domeniul cãrbunelui, în cadrul cãreia s-a ocupat de studii ale microstructurii grafitului, apoi dându-şi doctoratul în 1945, la Cambridge. Dupã aceea petrece 3 ani la Paris, la Laboratoarele Centrale unde învaţã tehnica difractiei cu raze X, o metodã de a fotografia o moleculã prea micã pentru a fi surprinsã într-o pozã obişnuitã.  In 1951 revine în Anglia ca cercetãtor la King’s College, sub şefia lui John Randall care o însãrcineazã sã se ocupe de studiul moleculei de ADN. Ce face Rosalind? Fotografiazã molecula de ADN cu tehnica razelor X şi astfel, între 1951 şi 1953, este foarte aproape, extrem de aproape de a descifra structura dupã care alergau atâţia cercetãtori. Ghinion însã, Rosalind, o minte strãlucitã, pare sã fie prea prudentã şi nu publicã nimic înainte de a fi sigurã. Intre timp îl cunoaşte pe Wilkins care, la un moment dat, va profita şi îi va arãta fotografia fãcutã de Rosalind, lui Watson. Moment în care Watson are o adevãratã revelaţie şi îşi dã seama de structura de dublu helix a moleculei. Restul e istorie. Watson şi Crick au fost mai rapizi în publicarea cercetãrilor lor. Rosalind Franklin a fãcut cancer ovarian şi s-a curãţat în doi ani fãrã sã-şi vadã recunoscute meritele. Trist! Dar fotografia fãcutã de ea a devenit celebrã şi a fost numitã “Photo 51”, ironicã similitudine cu misterioasa Zonã 51. 

Explicaţiile despre cum trebuie interpretatã fotografia le gãsiţi aici . Chiar şi dupã atâta timp, istoria acestei descoperiri este dubioasã şi fascinantã. S-au scris cãrţi despre viaţa lui Rosalind şi locul ocupat de ea în lumea ştiinţificã. Nu ştiu dacã i s-a fãcut sau nu dreptate, pentru mulţi ea este personajul principal al acestei descoperiri.

Un comentariu:

  1. o lectie buna pentru acesta seara de vara. Deosebit de interesante informatiile pe care le-ai concentrat pentru o lectura placuta, usoara si utila. eu iti multumesc :)

    RăspundețiȘtergere

Va rog sa va spuneti parerea, cu umor, cu bun-simt, constructiv. Comentariile sunt moderate, nu apar imediat pe pagina. Incerc sa le aprob cat pot de repede.