Translate

duminică, 11 mai 2014

Despre mesaje şi îndrãgostiţi într-o florãrie online



Acum 100000 de ani…
EL venea de la vânãtoare cu suliţa într-o mânã, o labã de urs în cealaltã şi un rânjet de învingãtor pe faţã. EA tocmai jupuise leneşul şi fãcuse nişte chiloţi de blanã cu pampers încorporat copilului…In drum spre casã EL dãduse peste o tufa de afine şi se gândise cã EA s-ar fi bucurat sã aibã ceva dulce la cinã. Se împlineau douã sezoane de vânãtoare şi o eclipsã de când erau împreunã în aceeaşi peşterã. In plus, EL îi înşirase un colier din dinţi de tigru pe care voia sã i-l ofere înainte de culcare. Mde, buchetul de trandafiri nu se inventase încã…

Egiptul antic…
Femeia LUI era încã tristã. Pierduse cea mai minunatã, devotatã, sfântã prietenã pe care o avusese vreodatã. Pisica. EL nu ştia cum sã o consoleze. Se scuturase de toţi bãnuţii pe care ii mai avea prin casã, amanetase piatra de lapis-lazuli primitã de la maicã-sa în ziua cununiei şi îl platise pe preotul local sã îmbãlsãmeze animalul. Acum, pisica stãtea ţeapãnã într-un ornamentat vas de ceramicã îndesat cu rãşini aromatice, dosit cu mãiestrie în spatele cuptorului. EL aştepta doar prilejul potrivit sã-i dãruiascã pisica devenitã nemuritoare şi dragostea lui la fel de nesfârşitã. Din nefericire, buchetele de flori elegante nu se gãseau prea uşor în deşert !
Evul Mediu târziu…pe la 1528…Regele Henric al VIII-lea cãtre Anne Boleyn
“Te implor acum cu toatã inima, în numele dragostei, sã-mi dezvãlui gândurile şi sufletul tãu adevãrat ; dorul arzãtor mã obligã sã-ţi cer un rãspuns cãci sunt de mai bine de un an lovit de boala dragostei, neştiind dacã am câştigat sau nu un loc în inima ta, ceea ce m-a împiedicat sã te numesc iubita mea cãci dacã tu mã iubeşti doar cu o dragoste obişnuitã, acest nume nu este potrivit pentru tine, a iubi un rege înseamnã mult mai mult decât o iubire obişnuitã…”
Intre douã conflagraţii mondiale…Winston Churchil cãtre Clemmie
“Nici nu-ţi pot exprima plãcerea ce mi-a oferit-o scrisoarea ta de dragoste, pentru mã simt întotdeauna copleşit de recunoştinţa şi îndatorire faţã de tine... dacã pot exista datorii în dragoste. Ce a însemnat pentru mine sã trãiesc toţi aceşti ani în inima şi în compania ta nici o frazã nu o poate exprima.”
Present days…dimineaţa…
EL se uitã nerãbdãtor la ceas…Avea programul bine stabilit şi o agendã foarte strânsã. Intâlniri de afaceri, discuţii, prezentãri…De-abia avea timp sã înghitã ceva la prânz. Spre searã îşi promisese sã ajungã acasã la EA. Câteodatã simţea cã viaţa personalã îi scapã de sub control. Un sentiment de vinovãţie îl copleşi brusc. Chipul EI i se conturã vag în minte, ca un abur parfumat, ameţitor. Ii era aproape tot timpul dor de EA, de liniştea clipelor petrecute împreunã. Privi nehotãrât spre birou. Ecranul laptopului pâlpâia în grafice complexe, telefonul mobil aştepta cuminte într-o parte, n-avea decât sã întindã mâna şi sã scrie un mesaj la repezealã. Vorbele virtuale ar fi ajuns la EA instant. Se gândi un moment, apoi zâmbi. Educaţia de gentlemen şi instinctul îi spuneau cã mijloacele clasice sunt cele mai sigure. Apucã telefonul, formã un numãr şi discutã câteva minute cu persoana de la capãtul firului.
…spre prânz…
EA se opri o clipã din scris şi faţa îi deveni visãtoare. Muncea pe brânci de câteva zile. Singurele momente când reuşea sã se destindã erau în serile calde de weekend când îl revedea pe El. Uneori nici atunci! Serviciul îi despãrţea adeseori, aruncându-i departe unul de celãlalt, nepermiţându-le decât rare vacanţe în care sã îşi regãseascã ritmul mai lent de la începutul relaţiei. Lucrurile evoluaserã mult şi nu neapãrat în bine. Câteodatã se întreba dacã nu cumva erau prinşi într-o cursã fãrã ieşire…Soneria de la intrare o fãcu sã tresarã puternic. 


Işi aruncã o şuviţã de pãr de pe frunte şi se ridicã sã deschidã.  Privi puţin miratã spre personajul din prag. Un tip zâmbitor, într-un costum elegant şi cu o cutie misterioasã în braţe. “Buna ziua. Domnişoara M.?” se interesã bãrbatul pe un ton amabil. “Mda…” confirmã ea bãnuitoare, pãrându-i parcã rãu cã  a deschis usã. “Am, special pentru dumneavoastrã, o livrare de flori in cutie speciala ",  continuã tipul cel prezentabil şi îi puse cu delicateţe cutia în braţe, apoi dispãru discret, lãsând-o cu gura cãscatã şi întrebându-se dacã nu i se fãcuse vreo farsã.  Inchise uşa şi aşezã încet cutia pe masã, neştiind la ce sã se aştepte. Putea fi orice înãuntru! Se hotãrî greu sã o desfacã, cu mişcãri atente. Incremeni. 

 Din cutie o priveau cei mai frumoşi trandafiri roz pe care îi vãzuse vreodatã. Perfecţi, prinşi într-un buchet franţuzesc, spectaculoşi, trandafirii aveau luciri de catifea. Desfãcu uluitã micul pergament ce însoţea buchetul:
“Aud vibrând vocea ta în toate zgomotele lumii… Aşteaptã-mã, iar eu te voi gãsi.”
Inima EI tresãri la vorbele lui Paul Eluard şi vãzu dintr-o datã cã DA, existã întotdeauna o ieşire…
Morala  
Nici un cuvânt nu va putea înlocui vreodatã mesajul tãcut al trandafirilor de catifea. Florariacupovesti.ro ofera un mod unic de a-ti declara dragostea. Aviz bãrbaţilor de pretutindeni!

4 comentarii:

  1. Foarte faine povestile, cum a evoluat si dragostea, si relatiile. Ce nu s-a schimbat cred e dragostea, oamenii vor iubi mereu, insa felul de a o arata va fi mereu diferit.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dar noi, femeile, tot intr-un buchet de trandafiri am vrea sa ne afundam obrazul...

      Ștergere
  2. Răspunsuri
    1. Of...tare frumos este sa primesti asa buchet! Macar de ziua femeii...

      Ștergere

Va rog sa va spuneti parerea, cu umor, cu bun-simt, constructiv. Comentariile sunt moderate, nu apar imediat pe pagina. Incerc sa le aprob cat pot de repede.