Despre nimicuri si alte fantezii: Despre diete si terapia prin infometare

joi, 29 martie 2018

Despre diete si terapia prin infometare

Citeam deunazi ca umanitatea, inca din zorii celor mai vechi civilizatii, a descoperit faptul ca infometarea periodica poate prelungi viata. Pare paradoxal, nu? Am scris si eu acum ceva timp despre o perioada nu prea buna din tineretea mea cand am tinut (fortat) un post prelungit, cam negru uneori, asta deoarece nu puteam sa inghit, la propriu, mancare sau lichide. Sanatatea mea s-a dus pe copca atunci, slabisem infiorator si, sincer, habar n-am cum mi-am revenit. Cat de cat. Sunt curioasa daca asta ma va face sa ajung la 100 de ani. Glumesc! Am spus si spun in continuare ca cei care sunt adeptii unei astfel de conceptii ar trebui sa-i intrebe pe cei care mor de foame in Africa sau pe anorexicii care isi pierd viata de timpuriu daca asta chiar functioneaza. Ce ironie cruda! Oamenii aia ar da orice sa mai poata pune gura pe o bucatica de hrana si tu ii consolezi asigurandu-i ca infometarea le va prelungi viata.

Experienta din tinerete m-a transformat in dusmanul declarat si convins al oricarui tip de post sau dieta care restrictioneaza tipurile de alimente ce pot fi ingurgitate. Nu sunt de-acord nici macar cu scoaterea zaharului din alimentatie decat, bineinteles, daca se recomanda din punct de vedere medical. Nu sunt de-acord nici cu dieta raw food, sustin sus si tare ca sistemul digestiv al omului nu mai poate procesa hrana cruda, negatita, si asta este o evolutie a speciei care s-a produs cu mult, mult timp in urma, nu putem sa o inversam, oricum ne-am tortura organismul.

Dar sa revin la subiect. S-ar parea ca egiptenii si grecii antici, dar si alte popoare stravechi, stiau lucruri care au fost deduse de noi, prin stiinta, de-abia in prezent. Stramosii nostri foloseau infometarea periodica pentru a-si vindeca corpul si pentru a avea anumite beneficii, ba chiar si pentru a preveni unele boli. Una peste alta, s-ar parea ca suprimarea drastica a hranei zilnice poate pune in miscare procesele fiziologice, mai ales prin eliberarea norepinefrinei, un compus care functioneaza ca hormon si neurotransmitator, dand persoanei in cauza mai multa energie si concentrare.

Ei, bine, mie personal foamea imi da o stare de depresie, ameteala si o agitatie care numai "concentrare si energie" nu pot fi considerate. Studiul de care pomeneam aminteste faptul ca acum mii de ani, cand oamenii traiau numai din vanatoare, iar agricultura nu se inchegase inca, grupurile de indivizi puteau face foamea la nevoie, traind doar cu ceva fructe salbatice, in cazul in care nu aveau succes la rapunerea animalelor. Plus ca iernile erau atat de aspre si de lungi, incat isi epuizau frecvent proviziile si erau nevoiti sa traiasca la limita supravietuirii. Studiul nu pomeneste cam de cate cate ori a fost omenirea in pragul extinctiei si cu ce greutati inimaginabile a depasit ultima mare era glaciara.
Ai, Doamne, ce-mi plac mie astia care vor sa ne hranim astazi ca acum 10000 de ani! Stiti voi, parca dieta paleolitica se numeste...

Era inevitabil ca infometarea sa gaseasca un ecou profund in religiile de tot soiul. Dat fiindca iti piere tot cheful de viata, se cheama ca te spiritualizezi. Fie ca sunt crestini, musulmani sau hindusi, exista intotdeauna exponenti ai acestor credinte care practica infometarea ca parte a transformarii lor spirituale spre ceva mai bun. Sau asa sustin ei. Astfel de oameni traiesc incontestabil mai mult, dar mai putin intens. De fapt, ruperea de viata obisnuita este un factor care ii conserva, mai degraba decat infometarea, cred eu.

Si iata ca un studiu facut la Universitatea Harvard vine sa dea o baza stiintifica prelungirii vietii prin infometare. S-ar parea ca privarea de hrana "misca" intr-un fel mitocondriile si procesele de la nivel celular, fiind benefica mai ales la varste inaintate. Cercetatorii implicati in studiu n-au uitat insa sa adauge ca lucrurile trebuie aprofundate inainte de a da o sentinta exacta. In paranteza fie zis, mai stiu eu studii si obiceiuri incetatenite ca bune de-a lungul anilor si demolate ulterior, ba chiar categorisite ca nocive de alte descoperiri, mai performante. Se pare ca cercetatorii rusi practica de mult mai multa vreme aceste principii terapeutice.

Admitand insa faptul ca apelezi la infometare sau la postul negru, cum se zice pe la noi, pe perioade scurte, o zi sau doua, e greu de crezut ca instinctul nu-ti cere apoi sa mananci in plus pentru a recupera deficitul de nutrienti. Nu stiu daca ar functiona atunci cand vrei sa slabesti putin si rapid si nu ar aparea nedoritul efect de yo-yo.

Legat de motivatiile oamenilor in adoptarea unor obiceiuri de hranire, un alt studiu s-a ocupat de partea vegana (fara nici un fel de produs animal) a alegerilor unora dintre noi. In ciuda avertismentelor ca o dieta strict vegana este tare pacatoasa pentru femeile insarcinate si copii, deoarece ii priveaza de aportul de vitamina B12, fier, acizi grasi Omega 3, unele minerale si unii aminoacizi cruciali pentru o dezvoltare normala, un procent tot mai mare din populatie trece pe acest regim. Statisticile au aratat ca indivizii cu aceasta optiune au studii superioare, au cunostinte peste medie despre nutritie si manifesta ingrijorare fata de partea etica a problemei. Adica ii preocupa faptul ca sunt sacrificate animale, ca mediul este poluat din cauza crescatoriilor... Oricum, cei in cauza nu cunosc toate riscurile la care se supun, chiar daca sunt constienti ca trebuie sa-si administreze unele suplimente. Dar nici nu concep sa reintroduca produsele de origine animala in consum. Concluzia? Sunt necesare campanii de informare chiar daca veganii sunt imposibil de intors la vechile obiceiuri.

P.S.1- Intr-un studiu ce a urmarit peste 11.000 de femei insarcinate s-a aratat ca un nivel mic de vitamina B12 determina cresterea riscului de nastere prematura, indiferent care este cauza deficientei acestei vitamine. Aceasta problema nu apare in cazul dietelor lacto-ovo-vegetariene care pot asigura aportul de B12.
P.S.2- Weston A.Price, un soi de guru al nutritiei, a aratat in scrierile sale ca cele mai sanatoase persoane pe care le-a intalnit mancau de toate. Si nici unul nu era vegetarian! Dar vegetalele trebuie sa depaseasca in volum carnea in mesele zilnice, iar hrana trebuie sa fie cat mai putin procesata.

Inchei (definitiv de data asta!) cu pozele unor fotomodele ajunse la varste respectabile, oameni frumosi pentru ca traiesc frumos sau au curajul sa schimbe ceva, nu pentru ca se infometeaza!