Translate

vineri, 6 martie 2020

Metro 2033 de Dmitri Gluhovski

Da, n-am mai pus de multicel o recenzie, am facut o mica pauza de citit, nu de placere, evident. Dar acum am reluat lecturile de seara pentru ca am achizitionat cateva carti noi.
La Metro 2033 m-am infipt, efectiv, o urmaream de ceva timp si era epuizata peste tot! In sfarsit, cei de la Editura Paladin s-au indurat de sufletul meu si au retiparit-o. Intre timp, mi-am pus gheara in gat si am citit Metro 2034, am scris pe blog despre aceasta.

Acum m-am linistit, am dat gata si prima parte si pot sa spun sincer ca inteleg pe deplin succesul mondial al seriei. Mai mult, inteleg de ce, la un moment dat, cineva s-a gandit sa scoata jocuri PC dupa aceste carti. Ca am citit ceva postapocaliptice la viata mea, dar una care sa ofere o actiune liniara atat de plina de task-uri pentru personajul principal n-am mai pomenit.

Dmitri Alekseevici Gluhovski este un indragostit de metroul moscovit si am explicat in cealalta recenzie cat de grozava este reteaua subterana a capitalei Rusiei. Nu e de mirare ca un scriitor a fost inspirat de maretia, misterul si frumusetea arhitectonica a acestei vaste infrastructuri. Maretia asta are insa tot soiul de capcane in acel viitor in care, dupa un razboi atomic (evident), omenirea surprinsa de conflict in subteran, nu a mai putut sa plece de-acolo. Si nu numai pentru ca la suprafata sunt radiatii, ci si pentru ca aceste radiatii au creat monstri letali. Metroul moscovit ascunde multe secrete, vechii constructori nu s-au limitat pur si simplu la liniile principale. Unele guri de statii au ramas neaparate in fata creaturilor ce vin noaptea de la suprafata. Tronsoane intregi de tuneluri sunt extrem de primejdioase, iar oamenii fac eforturi incredibile sa apere ce a ramas.

Personajul principal al acestei prime parti este Artiom, un tanar care primeste o misiune ce il obliga sa strabata in forta aproape intreaga retea subterana. Acesta este un prilej de a trece in revista cam toate obsesiile omenirii, metaforic vorbind. Artiom va trebui sa infrunte nu numai creaturi, dar si oameni tulburati, oameni care vor sa reinvie anumite tipuri de societate, comunista, fascista, budista, ba chiar si o grupare de canibali, va fi batut, drogat, speriat de moarte, la un pas de moarte de nu stiu cate ori, vesnic atent la intunericul profund din tuneluri si la ceea ce fojgaie pe-acolo. Da, nu e o carte pentru claustrofobi. De vreo doua ori actiunea se muta la suprafata, pe taramul monstrilor si devine si mai horror decat in subteran. Si uite-asa o tine pret de 600 de pagini. Este o actiune care te tine in priza, fara pauze, se intampla extrem de multe lucruri si iata de ce se preteaza unui joc de calculator, pentru ca este construita in stilul unuia. Cum trece de un hop, personajului i se da urmatoarea misiune, parca esti tot timpul in fata ecranului de computer.

Spre finalul cartii se dovedeste ca Artiom a fost ales dintr-un anumit motiv sa indeplineasca o misiune atat de greoaie, este vorba despre una dintre calitatile sale psihice. Recunosc ca pe mine m-a luat prin surprindere imaginatia autorului si n-am de gand sa va stric surpriza spunandu-va despre ce este vorba.
Cat priveste stilul scriitorului rus, am savurat influentele clasicilor din acea parte a lumii. Oricat ar fi de moderna scrierea, Gluhovski nu se poate debarasa de unele mici obiceiuri stilistice pe care le veti identifica si voi foarte usor.

Ceea ce este cel mai credibil in povestea lui Gluhovski este faptul ca oamenii nu reusesc intotdeauna sa-si depaseasca temerile si neincrederea si, in ciuda conditiilor vitrege, nu reusesc sa fie cu adevarat uniti. Statiile de metrou sunt ca niste state in miniatura, fiecare cu granite si aparatori, cu soldati inarmati, vamesi si pasapoarte obligatorii, cu aliante si dusmani, mai mult sau mai putin dotate cu tehnologie, dezvoltand ideologii din cele mai diverse. Stalkerii sunt eroii care fac incursiuni la suprafata ca sa aduca ceea ce este necesar pentru supravietuire. Moneda de schimb este reprezentata de cartuse, cartile sunt un lux, hrana este saracacioasa si greu de procurat.

Ei, bine, urmeaza sa cumpar Metro 2035. Nici ca se poate altfel, este imposibil sa nu vrei sa vezi daca autorul da o finalitate viziunii sale. Oricum, sper sa existe o continuare a trilogiei pentru ca este ceva cu totul inedit printre puzderia de carti de acest gen.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Va rog sa va spuneti parerea cu bun-simt, constructiv. Comentariile sunt moderate, nu apar imediat pe pagina. Incerc sa le aprob cat pot de repede.