Metro 2034 sau lovitura lui Dmitri Gluhovski

Inainte sa citesc Metro 2034, am cautat Metro 2033, prima parte, de am capiat. Epuizata de peste tot! Si online si offline. Curata nebunie! Domnisoara de la libraria Carturesti m-a asigurat ca isi vor reinnoi stocul cat de curand. Soon, cum zic americanii. Nu m-a incalzit cu nimic deoarece apucasem sa cumpar Metro 2034 si nu mai aveam rabdare sa astept sa o citesc, prea o lauda toata lumea. Fiu-meu a declarat ferm ca el nu citeste al doilea volum fara sa treaca prin primul, deoarece a inceput joculetul pe calculator si nu vrea sa stie dinainte ce se intampla. Mda, motive de-ale noii generatii...

Vazand eu ca mai am de asteptat, m-am infipt in Metro 2034 cu o foame de cititor putin obsedat. Stiam bineinteles, in mare, ideea povestii rusului Dmitri Gluhovski, una inedita si din care se poate stoarce o actiune pe cinste.

La noi, aceasta serie de bestsellere postapocaliptice a aparut la Editura Paladin, in colectia Science-Fiction. Sunt carti in format relativ mare, scrise cu font mare, foarte usor de parcurs de catre chiorii ca mine si cu o prezentare foarte reusita: hardcover de efect si harti ale metroului moscovit pe copertile interioare.

Spuneam ca Dmitri Gluhovski a dat lovitura. Si asta nu a fost numai din cauza IDEII, ci s-a datorat si stilului sau amintind pe alocuri de scrierile clasicilor rusi, desi autorul incearca sa updateze cumva, sa modernizeze produsul vechii scoli astfel incat romanul sau sa fie mai pe placul unui public extrem de variat. Gluhovski are 40 de ani, asadar isi doreste sa ajunga mai ales la sufletul generatiilor mai tinere. Si cred ca a reusit, mai ales si dupa aparitia jocurilor video. Romanul a iesit in 2002, jocul a fost scos de ucraineni in 2010, ambele fiind ceea ce se numeste survival-horror.

Povestea mi-a amintit de seria Silozul a lui Hugh Howey prin faptul ca se petrece intr-un spatiu limitat, iar posibilitatile de miscare nu sunt atat de mari. Totusi, nu iti induce senzatia aceea atat de accentuata de "prins in capcana" sau de claustrofobie ca romanul conceput de american.
Pe scurt, dupa un razboi mondial, evident nuclear si teribil de devastator, singurii supravietuitori din Moscova sunt cei care, in momentul caderii bombelor, se aflau in tunelurile metroului. Actiunea din Metro 2034 se petrece la vreo 20 de ani dupa acest eveniment, asadar oamenii avusesera timp sa se obisnuiasca cu ideea consecintelor catastrofei si sa se organizeze in mici comunitati stabilite in statiile de metrou. Comunitatile nu traiesc neaparat in armonie, fiecare are organizata propria aparare. Exista un nucleu, Hansa, ce conduce tot acest popor si aici se mentine cel mai civilizat nivel de viata.
La suprafata nu se poate trai, orasul este deja ruinat, radiatiile sunt extrem de periculoase, iar creaturi de cosmar bantuie tunelele si iesirile acestora.

Puteti sa cititi linistiti Metro 2034 chiar daca n-ati gasit Metro 2033, actiunea este relativ independenta fata de primul volum. Bineinteles ca exista personaje care se mentin, cum ar fi brigadierul Hunter, un super soldat misterios, pe care nu prea stii cum sa-l cataloghezi, pozitiv sau negativ. Hunter are o drama in spate, iar metodele sale de rezolvare a problemelor inclina spre clasicul "tragi si apoi intreaba!", dar deducem ca omul nu a fost dintotdeauna asa. In orice caz este prototipul perfect pentru jocurile video numite shootere. Alaturi de el sta Homer, un om mai in varsta, care viseaza sa scrie cronicile intamplarilor din metrou, un soi de istorie pentru uzul generatiilor urmatoare. Si in sfarsit, Sasa, elementul feminin al cartii, este fata nascuta in subteran, cea care cunoaste orasul doar din povestile spuse de altii.

Actiunea din Metro 2034 este declansata de o epidemie misterioasa, aparent fara leac, ce loveste locuitorii uneia dintre statii. Hunter este hotarat sa rezolve in stil personal lucrurile, adica sa sacrifice toata populatia infectata pentru a preveni raspandirea molimei si moartea ultimilor supravietuitori din metrou. El pleaca insotit de Homer intr-o calatorie periculoasa de-a lungul tunelurilor. Pe parcurs o gasesc pe Sasa, fata naiva care se indragosteste de soldatul cu inima impietrita si care crede ca-i poate reda sentimentele umane.

In afara de personajele umane, Dmitri Gluhovski manifesta un atasament duios fata de metroul moscovit. Modul cum descrie statiile de metrou, arhitectura diferita a acestora, arata admiratia autorului pentru aceasta constructie cu adevarat impresionanta. Va recomand sa consultati harta de pe coperti ca sa vedeti cum sunt legate statiile intre ele, conteaza mult deoarece va va ajuta sa intelegeti bine actiunea. Eu am cautat pe internet si poze cu statiile pomenite in acest volum tocmai ca sa intru mai bine in atmosfera lecturii. Si inca nu sunt cele mai spectaculoase...

Sevastopolskaia

Nahimovski Prospekt

Prospekt Mira

Tulskaia

Paveletkaia

Metroul moscovit opereaza din anul 1935 si a fost unul dintre cele mai extravagante proiecte arhitecturale si de infrastructra. Decorul din unele statii este coplesitor, ca interiorul unui palat, cu basoreliefuri, candelabre opulente, statui si picturi murale in culori ce iti taie rasuflarea. Nu este de mirare ca autorul a tinut sa scoata in evidenta aceste trasaturi.

Spre deosebire de Hugh Howey, care explica in amanunt modul cum este organizata si functioneaza societatea din Silozul, Dmitri Gluhovski nu acorda atentie unor aspecte de baza cum ar fi procurarea hranei si a altor resurse. Mentioneaza ca exista oameni care fac incursiuni la suprafata, aducand diverse, dar asta nu explica cum sunt asigurate alimentele pentru un numar mare de supravietuitori. Tinand cont ca la suprafata totul era radioactiv, nu se explica de fapt nici procurarea altor provizii absolut necesare. Dar, avand in vedere ca actiunea si scenele horror sunt cele care conteaza, nu e cazul sa ne punem prea multe intrebari.


Mi-a placut acest roman si din cauza atmosferei tipic slave, a numelor rusesti, a dialogurilor care te poarta in lumea din est, putin mai emotionala si mai calda decat cea occidentala. Citeam in romaneste, dar imi rasunau in urechi intonatiile limbii ruse, un sentiment foarte ciudat, dar nu la modul neplacut.

Poate ca subiectul nu este neaparat legat de Metro 2033, dar finalul te cam lasa cu ochii in soare, asa ca e musai sa citesti urmarea, Metro 2035, ultima din aceasta trilogie. Deocamdata, poti sa o citesti in limba engleza, daca te tin balamalele si buzunarele, deoarece n-a fost inca tradusa la noi. Alta frustrare, ce sa zic! Dar o astept cu interes, poate intre timp iese din nou si primul volum.