Translate

miercuri, 2 ianuarie 2013

Inaintea piramidelor



Este cartea tandemului Christopher Knight şi Alan Butler, are ca subtitlu “Dezlegarea celui mai mare mister al arheologiei” şi am cumpărat-o cu Săptămâna Financiară (a apărut în 2010 la Editura Curtea Veche).
Este una dintre cărţile ce prezintă teorii credibile susţinute de dovezi solide, mai ales că autorii sunt doi ingineri cu picioarele pe pământ, ca să zic aşa, scrupuloşi în prezentarea teoriei lor şi foarte atenţi cu ceea ce susţin. Aşa cum menţionează chiar autorii, faptul că nu aparţin mediului academic al istoriei sau arheologiei, i-a ajutat foarte mult să aibă o minte deschisă şi să lucreze cu fapte şi date inacceptabile pentru oamenii de specialitate. 


Cartea şi teoria lor este fantastică, este o adevărată plăcere să te afunzi în logica inginerească, în matematică şi astronomie, dar, la un moment dat, pierdeam şirul argumentelor şi trebuia să iau câte o pauză de citit. Era frustrant deoarece, pe de-o parte înnebuneam să aflu cât mai rapid toate acele lucruri extraordinare, iar pe de altă parte trebuia să mă concentrez şi oboseam.
In principiu cei doi autori nu fac altceva decât să pună cap la cap datele adunate într-o viaţă de inginerul Alexander Thom (1894-1985), care a făcut timp de cinci decenii măsurători exacte ale construcţiilor megalitice de pe tot cuprinsul Marii Britanii, a adunat o bază de date fenomenală şi a descoperit în principiu o unitate de măsură universal folosită în neolitic, numită « yard megalitic » (0,82966 m +/- 0,061 m), plus alte unităţi inferioare şi superioare acesteia. Autorilor cărţii le-a trebuit încă 10 ani să pună cap la cap datele lui Alexander Thom, să verifice teoria şi să-şi dea seama cât de revoluţionară este această descoperire, mai ales prin implicaţiile pe care le are.
Marea întrebare pusă de autori şi motivul pentru care datele iniţiale şi teoria nu au fost acceptate de mediul academic, este cum ar fi putut un popor primitiv să construiască cu o precizie atât de mare ? Autorii au făcut un experiment şi au trimis datele şi concluziile lor unui număr mare de matematicieni, astronomi, constructori, profesori de şcoală, rugându-i să le comunice părerea lor despre logica folosită, nu neapărat despre faptele istorice. Toţi cei consultaţi le-au confirmat corectitudinea calculelor.
Pe măsură ce verificările  înaintau, autorii au descoperit o mulţime de alte conexiuni, printre care aceea că sistemele de măsură folosite în prezent, în multe părţi ale lumii, au la bază tot acest « yard megalitic ». Se pare că şi egiptenii l-au folosit la construirea piramidelor. Dar de unde rezultă această unitate de măsură ? Si aici intervine fantasticul, o legătură uluitoare între astronomie şi matematică.  
Yardul megalitic provine din observaţii profunde efectuate asupra fenomenelor naturale. Planeta noastră se învârte în jurul Soarelui pe o orbită cu forma de cerc împărţit în 366 grade, nu 360 grade cum este convenţia folosită în prezent. Astronomii din neolitic ştiau că anul are 366 de zile, de unde şi originea cercului cu 366 de grade. Cercul de 360 de grade a fost introdus de sumerieni şi este greşit. Cum ştiau cei din neolitic lucrurile acestea ? Folosind un simplu pendul, format dintr-o sfoară cu o greutate la capăt. Este un instrument simplu dar genial ce a fost utilizat pentru măsurarea mişcării aparente a corpurilor cereşti pe boltă. In acest fel au rezultat cunoştinţe uimitoare despre fizica Pământului, chiar a Lunii şi a Soarelui. Sistemul de măsură megalitic este bazat pe împărţirea orizontului în 366 de unităţi, fiecare unitate în minute de arc-60 de minute într-un arc şi fiecare minut în 6 unităţi numite secunde (spre deosebire de cercul de 360 grade care are 60 secunde într-un minut). Pare complicat ? Dacă te concentrezi, înţelegi ! Doar aţi făcut aşa ceva în şcoală...oamenii aceia trăiau în Neolitic şi tot au înţeles !
Fiecare secundă megalitică de arc măsoară exact 366 de yarzi megalitici la sol. Incredibil este faptul că sistemul se aplică şi pentru Lună şi Soare, unificând timpul, geometria şi distanţa. Sistemul depăşeşte ca eficienţa şi corectitudine orice sistem folosit în prezent ! Acest sistem masura distanţa, timpul, masa şi, după ultimele rezultate, chiar şi temperatura. Autorii cărţi sunt înclinaţi totuşi să creadă că oamenii din Neolitic au moştenit acest sistem de la o civilizaţie anterioară mult mai evoluată.
In concluzie, dacă vă place genul acesta de cărţi, căutaţi-o pentru că veţi da peste o adevărată mină de aur a cunoaşterii şi a logicii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Va rog sa va spuneti parerea, cu umor, cu bun-simt, constructiv. Comentariile sunt moderate, nu apar imediat pe pagina. Incerc sa le aprob cat pot de repede.