Translate

miercuri, 16 ianuarie 2013

Painea adevarata



Exista un loc în Ploieşti unde se faceau specialitãţi de pâine la preţuri rezonabile, o franzelã obişnuitã costa 2 lei. Acum s-a desfiintat...Pacat! Pâinea cu mãlai este extrem de apetisantã, gãlbioarã şi cu coaja crocantã deoarece este tãvãlitã prin fulgi de porumb. De multe ori o nimeream fierbinte, când ajungeam acasã scoteam smântâna, îi puneam sare şi întindeam miezul cald prin aceasta. Un mod perfect de a lua nişte kilograme în plus…Intotdeauna mi-am dorit sã existe în oraş brutãrii din acelea ca în strãinãtate, mici afaceri de familie, unde sã intri şi sã te îmbeţi de mirosul pâinii şi al croissantelor, sã poţi alege variante gustoase şi sãnãtoase de pâine fãcutã dupã reţete tradiţionale.


Am descoperit un site creat pentru susţinerea unei campanii numitã “Real bread campaign”, având ca obiectiv conştientizarea populaţiei din Marea Britanie asupra neregularitãţilor existente în fabricarea şi comercializarea pâinii, cu obiectivul final de a convinge oamenii sã se informeze despre locurile de unde pot cumpãra pâine sãnãtoasã sau chiar de a se apuca ei înşişi de fãcut pâinea în casã, o îndeletnicire pierdutã pe mãsurã ce am avansat ca civilizaţie. Site-ul are însã multe informaţii extreme de interesante despre aditivii adãugaţi în pâinea obişnuitã, despre ce este permis sau interzis în Anglia şi în Uniunea Europeanã, despre legislaţia din domeniu, despre coacerea pâinii în casã şi despre cât de distractivã poate fi aceastã activitate, despre începerea unei afaceri proprii.
Atenţie însã, definiţia este: ” Pâinea adevãratã este cea fãcutã fãrã a fi folosiţi aditivi în timpul procesului de fabricare sau alţi aditivi artificiali”. Se menţioneazã în mod expres cã trebuie verificate inclusiv ingredientele. Fãina sã nu aibã aditivi, untul la fel. De fapt singurele ingrediente esenţiale pentru fabricarea pâinii sunt fãina, apa, drojdia şi sarea. Orice altceva nu este necesar! Aici intervine şi marea problemã a pâinii uzuale, fãcutã în mod industrial . E vorba despre etichetare şi informarea publicului asupra ingredientelor. Problemele englezeşti se potrivesc perfect realitãţii româneşti. Se pare cã şi la ei pâinea neambalatã reprezintã o mare necunoscutã şi este totuşi toleratã în comerţ. Chiar dacã pâinea este ambalatã şi etichetatã,  pe etichetã sunt trecuţi numai aditivii incluşi de producãtor în procesul de fabricare, nu apar şi substanţele existente deja în fãinã şi restul ingredientelor. Concluzia este cã o pâine în a cãrei compoziţie apar câteva E-uri, nu se mai numeşte pâine! Vã daţi seama ce bagãm în noi odatã cu pâinea neambalatã? Ca sã nu mai zic de banii fãcuţi la negru de aceşti comercianţi. V-a dat cineva vreodatã un bon de casã pentru pâinea neambalatã? Mie nu mi s-a întâmplat...Dacã, Doamne fereşte, gãsesc un şoarece în pâine, cum dovedesc de unde am cumpãrat-o, pe cine reclam? Si totuşi lucrurile merg mai departe deoarece oamenii cumpãrã astfel de pâine.
Cu aditivii e o întreagã discuţie. Acidul ascorbic de pildã, adicã vitamina C, apare sub codul E300. Unii ar putea fi atraşi de adãugarea acestuia în pâine...In realitate vitamina C este distrusã în timpul coacerii şi nu are nici o valoare pentru sãnãtate. Rolul lui E300 este de a mãri volumul pâinii, de a întãri crusta, fãcând-o mai aspectuoasã, deci aditivul în sine este destinat manipulãrii gustului public şi nu îmbunãtãţirii calitãţii produsului. De fapt, pentru consumatori, este absolut inutil, o altã chimicalã pe care o bãgãm “gratuit” în organism. Plus cã aditivul se obţine prin rafinare complexã, chimicã sau cu ajutorul microorganismelor, din sucul citricelor sau al unor carbohidraţi. In orice caz, în Anglia acest aditiv este folosit din anul 1936.
Existã însã, pe lângã aditivi, aşa-zisele “processing aids”, substanţe adãugate în timpul procesãrii. Producãtorii de pâine susţin cã aceste adaosuri sunt distruse în timpul coacerii la temperaturi înalte, dar s-a dovedit cã rãmân urme ale acestora, în crustã de exmplu. Ei bine, aceste substanţe sunt în mare parte alergenice. Ca sã vã daţi seama ce porcãrii bãgam în noi pâna acum câţiva ani, citez ca exemplu de pe site L-cisteina, interzisã în anul 2000 printr-o directivã a UE şi care era extrasã printr-un proces chimic din pãrul uman şi din penele de pasãre. YAC! Se menţioneazã cã, totuşi, unii producãtori rãu intenţionaţi pot eticheta produsele astfel încât sã parã cã acest adaos provine din surse legale. Nu m-aş mira de nimic!
Ca sã închei, aş spune cã am început sã privesc cu alţi ochi pâinea. Pâinea mea cu mãlai parea apetisantã, pufoasã, galbenã şi crocantã...dar toate acestea ar putea fi iluzii... şi chimicale. Si totuşi îmi place foarte tare. Semn cã sunt manipulatã la fel ca toţi ceilalţi consumatori.

2 comentarii:

  1. Am maşină de pâine acasă şi imediat ce am cumpărat-o mâncăm doar pâine făcută în casă. Acum a ajuns să adune praful în bucătărie, deşi îmi tot repet că ar trebui s-o folosesc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da, de fapt comoditatea sau lipsa de timp ne schimba bunele obiceiuri...avem principii sanatoase dar nu facem efortul de a le pune in practica.

      Ștergere

Va rog sa va spuneti parerea, cu umor, cu bun-simt, constructiv. Comentariile sunt moderate, nu apar imediat pe pagina. Incerc sa le aprob cat pot de repede.