Translate

miercuri, 13 martie 2013

Istoria (nu) se repeta



Sezonul doi, episodul “Papusi”.
Copilaria mea petrecuta la tara, la bunici, a insemnat in primul rand o experienta de neuitat, multa miscare in aer liber ceea ce e o exprimare blanda pentru agitatia in care traiam in fiecare zi. Aventuri, obraznicii, descoperiri senzationale! Vara. Cand venea frigul reuseam sa mai vad casa pe dinauntru ca iernile copilariei mele erau geroase si cu zapada cat gardul. Pentru serile lungi la gura sobei existau cartile si jucariile aduse de mama, de la oras. Revistele Pif, Rahan si cele cu personajele Disney erau o adevarata “delicatesa”. Jucariile erau mai saracute, de obicei chinezesti. De tabla. Dar ce jucarii! Rezistente, nemuritoare.
Unele le-am dat tarziu de tot, cand eram deja adult. Nu ma induram sa ma despart de ele, asa de tare erau ancorate in amintirile mele. La tara aveam preocupari si jucarii de baietoi, papusile nu faceau parte din anturajul meu. Cand am inceput scoala, am venit la oras si dintr-o data am descoperit farmecul delicat al jocurilor cu fetitele din bloc. In scurt timp am ajuns in posesia unei colectii de papusi dintr-acelea mari, pe care le imbracam si le dezbracam, le coafam, uneori le si tundeam, dar, mai ales, faceam instructie cu ele. Erau elevele mele, aliniate pe canapea, incapabile sa-mi raspunda, iar eu faceam pe profesoara, scriind cu creta pe sifonier, apucatura pentru care mi-am luat cateva chelfaneli de la maica-mea ca zgariasem mobila.
Astazi am casa plina de roboti si vehicule de tot felul. Mi-au placut si mie dintotdeauna, nu zic nu, ca demontam toate masinutele cu grozava satisfactie ca sa vad cum functioneaza. Dar cand ma uit pe site-urile magazinelor online imi doresc sa fi avut macar cateva dintre minunatiile de care se pot bucura odraslele noastre. M-am uitat de curiozitate la papusi si mi-am dat seama ca imi plac la fel de mult ca in copilarie, numai ca acum ar fi extrem de greu sa aleg ceva din puhoiul de personaje puse la dispozitie de magazine. Probabil fiu-meu ar zice ca imi cumpar chestii de fete. Da, uneori dau in mintea copiilor, dar nu mi-e rusine. Baia asta de copilarie face bine psihicului mai ales in zilele mohorate, plictisitoare, gri, cu final previzibil. Si va asigur ca nu am o fire predispusa la dulcegarii. Nici pe departe! Dar varsta ma imblanzeste. Si tare as mai strange in brate o papusa, fie si numai pentru a retrai cateva momente din copilarie. In schimb am ajuns sa ma pricep perfect la ce-si doresc baietoii ca al meu. Daca aveti indoieli, va spun eu...Cumparati-le un LEGO Superheroes , n-am vazut baiat care sa reziste unui asemenea cadou, ii solicita mintea si il destinde in acelasi timp caci are satisfactia de a mesteri si de a obtine o figurina deosebita. Pentru fetite, va puteti orienta la jucarii de plus in forma de animale, FurReal friends, ele se ataseaza de aceste obiecte, mai ales cand au aspectul unor animalute de casa indragite.
  

2 comentarii:

  1. Păpuşa asta chiar arată foarte realist.
    Eu în iernile lungi, geroase şi cu zăpada cât gardul de la bunica am învăţat să tricotez şi făceam haine la singura păpuşă existentă în casa bunicii, rămasă de când era mama copil.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mie-mi spui? Am invatat sa brodez, sa crosetez, sa tricotez, sa croiesc...Dar cu ce placere faceam diverse lucruri!

      Ștergere

Va rog sa va spuneti parerea, cu umor, cu bun-simt, constructiv. Comentariile sunt moderate, nu apar imediat pe pagina. Incerc sa le aprob cat pot de repede.