Translate

vineri, 29 noiembrie 2013

Isteria dinaintea furtunii

Recunosc ca ultimele doua saptamani au fost undeva, peste limita mea de suportabilitate. Mi-am facut o mica si traumatizanta operatie la dinti, motiv pentru care n-am mancat de 10 zile mai nimic, ca zemurile cu paine inmuiata nu pot fi numite hrana adevarata. Nu eram tocmai o carnivora inraita dar acum as fi in stare sa platesc, numai sa pot imbuca o fleicuta bine facuta. Incep si sa clachez nervos din cauza glicemiei vesnic scazute, mi s-a atrofiat burta "di tat" si tin un regim drastic fara sa vreau. Sunt tot timpul morocanoasa, vad lucrurile in negru, imi lipseste doza zilnica de zahar.
Eu sunt optimista numai cand sunt grasa si bine indopata. Rezultatul acestei experiente neplacute este o irascibilitate continua. Sunt o bomba cu ceas. Explozia nucleara s-a produs ieri pe la pranz, in timp ce seful al mare imi freca menta pe o tema de care ma saturasem. Barbatii ar trebui sa fie capabili sa observe semnele subtile pe care le prezinta o femeie ajunsa la capatul rabdarii. Nu si asta de care va vorbesc. Nooo, a insistat pana am "bubuit" de s-a auzit pana la parterul cladirii. Poate ca l-am si speriat putin, a pus capat discutiei si m-a expediat in stil managerial. Dar apucasem sa-i zic esentialul, adica cam ce acumulasem de un an incoace. Bineinteles ca ulterior, dupa ce m-am calmat, m-am intrebat ce naiba a fost in capul meu. Dar nici n-am regretat prea tare. Totusi, nu faceti ca mine! S-ar putea sa dauneze grav carierei, nu numai sanatatii.
Sper sa nu am un sfarsit de an prea zbuciumat. Din punct de vedere profesional...
Printre durerile de dinti, articolele pentru SuperBlog si ghioraiturile de mate am reusit sa strecor un borcan supradimensionat de ness la care m-am uitat trei zile fara sa am cea mai mica inspiratie. Pana la urma l-am chituit la gura, ca sa semene a vaza si l-am dat cu grund dupa care m-am mai uitat trei zile la el, tot fara nici o idee. Ma lovise inhibitia scriitorului in fata foii albe, tot alb vedeam si eu in fata ochilor. Pana la urma, cam in raspar, am realizat ceva. Fiu-meu m-a carait ca vrea si el sa incerce, asa ca l-am lasat sa-si faca damblaua cu un borcan mai mic. Cele doua opere nascute in chinuri le vedeti mai jos.





Astazi am bagat ultimul articol la SuperBlog si slava Domnului ca s-a terminat....Oficial se termina saptamana viitoare cand se dau si ultimele note, dar zau daca nu ma simt ca dupa un efort fizic intens. Intelectul meu a clacat in fata avalansei de randuri pe care le-am asternut. N-am batut campii in viata mea in halul asta... Bine, eu sunt mic copil fata de orgia de literatura revarsata pe la ceilalti participanti. Am stors si eu cate o poveste pe ici, pe colo, de doua pagini, dar m-am epuizat spre finalul competitiei. A fost to much pentru inimioara mea infometata. Ca si in cazul dintilor, dupa ce imi va trece amintirea traumei, probabil ca voi recidiva si voi participa din nou. Nu prea curand insa.

10 comentarii:

  1. bine ca simtul umorului a ramas intact si nu s-a atrofiat odata cu burta! :))))
    cat despre reactia in fata sefului.....bravo tie! indiferent ce sa va intampla dupa! am facut asta in ultimii 5 ani, de fiecare data cand paharul umilintelor risca sa dea pe afara! si nu-mi pare rau nici acum! nu e vorba de mandrie, ci de un minim respect pe care trebuie sa il ceri daca unii nu au bun simt sa il ofere!

    RăspundețiȘtergere
  2. Vazele sunt super dragute iar cu articolele inscrise la concurs cred ca nu va fi efort in van pentru ca am mai citit si eu cateva dintre ele si cred ca ai sanse sa castigi ceva. Oricum, eu iti doresc succes!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc! Pana la urma conteaza ca am dus la bun sfarsit totul.

      Ștergere
  3. Offf... Biata de tine! Ai pictat minunat borcanele și chiar sunt frumoase! Am mai văzut oameni care sunt nervoși din astfel de motive și te înțelelg perfect.
    P.S. În cazul în care aveai probleme cu greutatea, cred că a fost o minunată ocazie pentru a da jos câteva sute de grame... :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Probleme aveam ca nu mai puteam sa tin regim. Chiar am slabit nitel!

      Ștergere
  4. Priveste partea buna, mai slabesti olecuta:). Imi pare rau ce te simti asa, iti doresc multa sanatate. Cele doua opere de arte sunt frumoasa, vad ca si piciul mosteneste din talentul tau.Mult succes si la concurs, sper sa castigi!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Daaa, acum sunt ca o silfida. De castigat am castigat experienta mai ales. Piciul are senzatia ca va face bani cu borcanele, altminteri n-ar fi interesat de partea artistica. Il las sa viseze...

      Ștergere
  5. Vreau şi eu...borcane!
    La multi ani, Oamă de România! (Dacă se supără cineva de apelativul "oamă", e scos din textele lui Coresi! Zău!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu se supara nimeni, ba chiar nici nu ma visez oama din alta parte. Imi pare bine ca-i molipsesc si pe altii cu borcanele.

      Ștergere

Comentariile la acest articol sunt moderate, nu apar imediat pe pagina.