Translate

marți, 18 martie 2014

Frumuseţea din vecini



La aceastã probã din SuperBlog, CND Turism ne propune sã ne imaginãm o vacanţã specialã (cum altfel?!) într-una dintre destinaţiile interne/externe sau sã povestim despre unul dintre locurile déjà vizitate, aflate pe lista vacantespeciale.ro. Sã spun drept, prima intenţie a fost sã aleg o destinatie turistica externã şi sã dau frâu liber imaginaţiei. Apoi m-am gândit cã, odatã ce n-am cãlcat prin acele locuri îndepãrtate, n-aş putea decât sã extrag informaţii de pe net, lucru pe care îl poate face oricine dacã vrea sã cunoascã amãnunte. M-am uitat încã o datã pe oferta de pe site şi mi-a sãrit în ochi, era atât de aproape încât nici nu o observasem la prima lecturã… zona care este vizitatã anual de peste 1 milion de oameni…Perla Carpaţilor (deşi mie personal nu-mi place acest supra-nume)…Sinaia, dragilor, despre staţiunea Sinaia este vorba.
Acum, probabil veţi spune cã n-am ales bine si trebuia sã mã orientez spre ceva mai exotic. Ei bine, ştiu cã Sinaia este extrem de cunoscutã, dar, totuşi, câţi dintre voi (dacã nu sunteţi din judeţ) aţi ajuns pe Valea Prahovei? Zici Sinaia, zici Peleş, zici familia regalã şi ai senzaţia cã ai fost cândva pe acolo. Pentru mine Sinaia este fata din vecini, am copilãrit împreunã, ne-am maturizat şi de-abia acum observ cât s-a schimbat, este şi frumoasã şi derutantã. In ciuda renumelui, staţiunea este vizitatã în primul rând de bucureşteni, prahoveni şi ceva mai puţini braşoveni (aştia se împiedicã pe traseu de Predeal), aşa cã eu personal m-am hotãrât sã conving şi alţi conaţionali sã petreacã o vacanta la munte în Prahova. Dar, fie cã ajungeţi în weekend sau pentru un sejur prelungit în Sinaia, eu v-aş recomanda sã conştientizaţi în primul rând cadrul natural al staţiunii şi mai puţin facilitãţile moderne. Nu sunt ecologistul extremist de tip Green Peace, dar tendinţa de dezvoltare a staţiunilor în general trage prea mult spre infrastructurã şi prea puţin spre activitãţile în aer liber, aşa cã visez la o vacanţã dedicatã naturii, nu colindãrii magazinelor, cazinourilor sau cluburilor.
Localitatea este îmbibatã de istorie la propriu, iar orientarea spre turism s-a produs la sfârşitul sec. al XIX-lea, odatã cu inceperea construirii Castelului Peleş de cãtre regele Carol I. Gãsiţi date peste tot, nu intenţionez sã scriu acum o cronologie. Ceea ce mã intereseazã pe mine sunt acele aspecte mai puţin cunoscute. Ajung în Sinaia relativ des, tot pe fugã şi mai ales în interes de serviciu. N-am petrecut niciodatã o vacanţã adevãratã aici, tocmai pentru cã este atât de accesibilã pentru mine. N-am vãzut niciodatã totul, pe îndelete. Pentru mine Sinaia reprezintã mai mult Parcul Natural Bucegi şi mai puţin istoria familiei regale.
Acum câţiva ani, dacã întrebai în stânga şi în dreapta, foarte puţini ar fi ştiut cã Bucegiul cel semeţ este protejat, iar fiecare traseu turistic pãtrunde adânc în inima unei zone ocrotite. Chiar şi astãzi mulţi ar spune cã muntele este o rezervaţie naturalã, fãrã sã ştie cã, prin 1990 era propus ca parc naţional, iar în 2003 a fost într-un final declarat parc natural. Diferenţa este esenţialã. Un parc naţional este ocrotit cu multã severitate, un parc natural este deschis dezvoltãrii controlate. Sã fim înţeleşi, Bucegiul are o importanţã ştiinţificã excepţionalã, dar transformarea lui în parc natural a fost o concesie fãcutã dezvoltãrii turistice. Limita parcului este chiar pe lângã limita intravilanului, aşa cã, se poate ajunge în zona protejatã foarte uşor. 

Drumul spre Piatra Arsa (inainte de asfaltare)
Ca urmare, unul dintre visurile mele este sã iau la pas ruta Sinaia-Piatra Arsã. Cã în maşinã am parcurs-o, ba chiar înainte de Marea Asfaltare. Drumul Judeţean 713, frumos aranjat în prezent, duce lin spre zona alpinã. Fac un efort serios sã ajung la complexul de la Piatra Arsã, trebuie sa ai ceva sange de marsaluitor in vine! Este o bazã tradiţionalã de cantonament pentru sportivi, dar, mai presus de asta, am ocazia sã admiri covorul de jneapãn caracteristic muntelui. 

Covorul de jnepeni de la Piatra Arsa
 Vã asigur cã este o imagine impresionantã. Trunchiurile contorsionate ale acestor arbori scunzi, dar viguroşi, pot atinge vârste extrem de înaintate.
Acum, a doua mea ţintã ar fi Sfinxul, dar nu oricând, ci exact în ziua de 28 noiembrie când, la apusul soarelui, deasupra platoului, razele soarelui formeazã o piramidã magicã, iar Sfinxul are puteri tãmãduitoare. Oameni din toate colţurile lumii se strâng acolo, încercând sã surprindã acest moment extraordinar. Bãnuiesc cã atmosfera este deosebitã. Oricum, munţii Bucegi sunt recunoscuţi pentru legendele şi fenomenele misterioase petrecute aici, chiar şi numai sã ajungi în preajma Sfinxului, sã fii atât de aproape de un monument milenar, este un fapt care îţi poate oferi altã perspectivã asupra lucrurilor.

Arinisul de la Sinaia

Intr-una din zilele în care o drumeţie atât de lungã mi s-ar pãrea un efort prea mare, aş putea rãmâne pe teren cvasi-orizontal şi aş da o fugã în cartierul Cumpãtu pentru a vedea o micuţã rezervaţie naturalã, frumosul Ariniş de la Sinaia. Bijuteria naturalã aparţine, încã de pe vremea regalitãţii, Staţiunii Zoologice Sinaia, un loc unde se face cercetare, iar studenţii vin în practicã. Arinişul aratã ca o junglã în miniaturã şi se poate admira chiar de pe şosea.  

Complexul Peles
   
Aşa cum spuneam la început, e greu sã ocoleşti obiectivele recunoscute cum sunt Complexul Muzeal Peleş, Mânãstirea Sinaia, Cazinoul, Casa Memorialã „George Enescu”, Parcul Dimitrie Ghica. In Parcul Ghica am remarcat clãdirea Hotelului Palace, o construcţie cu aer aparte, realizatã în 1911, renovatã şi transformatã într-un obiectiv de cazare la cele mai înalte standarde. Bineinteles ca odrasla mea trage in parc datorita locului de joaca si a altor distractii destinate celor mici-masinute, patinoar iarna. 
Pe drumul Peleşului, am avut ocazia sã vizitez o clãdire modestã aflatã în vale, pe stânga la urcare, în dreptul castelului. Oferã adãpost microhidrocentralei ce asigurã alimentarea cu energie a complexului, a fost construitã în 1880, pãstreazã turbinele şi mare parte din instalaţiile nemţeşti originale, încã funcţionale. Este o adevãratã minune a tehnicii! 

Parcul Ghica - sursa foto
 Dupã o zi de drumeţie, gãsesc precis în Sinaia un loc în care sã mãnânc pe gustul meu, dar aş vrea în primul rând sã vizitez restaurantul Kuib. Face parte dintr-un complex, unul dintre cele trei din ţarã, care are Eticheta Ecologicã acordatã de Uniunea Europeanã. Am auzit cã serviciile oferite sunt „verzi” – reducerea consumului de resurse, ingrediente naturale pentru menu, colectarea selectivã a deşeurilor. Aş termina ziua în acelaşi mod apropiat de naturã în care mi-am petrecut-o.
In încheiere v-aş întreba dacã vi se pare cã staţiunea Sinaia oferã ceva mai mult decât alte locuri turistice din ţarã? Aţi fi dispuşi sã cunoaşteţi altceva decât obiectivele consacrate despre zona vizitatã?

Acest articol participa la Spring SuperBlog 2014

 

Un comentariu:

Va rog sa va spuneti parerea, cu umor, cu bun-simt, constructiv. Comentariile sunt moderate, nu apar imediat pe pagina. Incerc sa le aprob cat pot de repede.