Translate

sâmbătă, 8 martie 2014

Psihanalizã şi decoraţiuni



Stau întinsã pe canapeaua de piele. Mâinile pe burtã, ochii în tavan, la ventilatorul ce învârte leneş un aer lejer parfumat. Incerc sã par calmã. Mã simt cumva ca într-un film alb-negru din anii ’40. Trag o ocheadã spre personajul insolit din dreapta mea. Stã relaxat pe scaun şi îşi aranjeazã un carnet de notiţe pe genunchi. Nu-mi convine poziţia. Ca sã îl vãd trebuie sã forţez privirea. Mã simt vulnerabilã, dar trebuie sã am încredere. Mi l-a recomandat vecina de la parter, zice cã e cel mai tare din oraş. M-am uitat la vecinã şi pare alt om. N-am ce pierde, oricum situaţia e disperatã!

In timp ce studiez cu oarecare surprindere atmosfera eclectica a cabinetului plin de obiecte utile şi decorative în acelaşi timp, vocea doctorului îmi rãsunã brusc în ureche, fãcându-mã sã tresar.
- Aşadar, stimatã doamnã, spuneaţi cã este ceva urgent. Vã ascult!
Mişc labele picioarelor fãrã sã mã pot abţine. E greu de explicat ce m-a adus la consultaţie.
-Domnule doctor, totul a început acum câteva luni. Când veneam de la serviciu observam mici amãnunte care altãdatã nu mã deranjau: faianţa decoloratã din bucãtãrie, masa ciobitã şi zgâriatã, vopseaua murdarã şi sãritã pe alocuri…Pe atunci senzaţia era nedefinitã ca şi cum mã sâcâia ceva. In loc sã mã relaxeze, venitul acasã a început sã îmi dea o stare de agitaţie. De cum intru pe uşã mã apuca nervii. Vãd probleme care nu pot fi rezolvate şi stresul pune stãpânire pe mine.
-Aţi încercat sã vã duceţi la medicul specialist în renovãri?
- Bineînţeles, dar mi-am dat seama cã starea mea are rãdãcini mai adânci. Ceea ce mã supãrã cu adevãrat nu este aspectul pãrãginit, cât o lipsã de stil cronicã…iremediabilããããã…
Incep sã mã smiorcãi incontrolabil. Doctorul se întinde, smulge un şerveţel din cutie şi mi-l oferã cu un gest repezit.
-Nimic nu este iremediabil, stimatã doamnã, zice el pe un ton plat.
Imi trag nasul cu nãduf şi cu un sâmbure de speranţã.
-Haideţi sã o luãm metodic. Vã fac o schema de tratament cu decoratiuni interioare şi vã recomand sã nu vã abateţi de la ea, altminteri nu veţi avea nici un rezultat. Sã luãm sufrageria…Spuneţi-mi scurt ce vã supãrã în aceastã zonã.
-Textile anoste, mobila amestecatã, pereţi albi şi goi, parcã ar fi camera de hotel nu un cãmin…mitraliez eu.
Vocea mi se gâtuie din nou, dar doctorul mã priveşte sever, aşa cã strâng buzele şi înãbuş oftatul. Il vãd cum şovãie cu stiloul deasupra carnetului. Se hotãrãşte brusc şi scrie…

 -Buuuun…pentru sufragerie prescriu o dozã de şoc. O luaţi toatã în maxim douã zile, altfel nu îşi face efectul. Incepem cu antibioticul pentru pereţi. Tablouri pictate pe lemn, culori vesele, forme fluide, vor atenua monotonia spaţiului. Trecem la canapea şi aplicãm local câteva perne cu imprimeu vegetal pentru cicatrizarea rupturilor. Pentru bibliotecã aş zice cã merge ceva homeopat, cea mai bunã ar fi o vazã de inspiraţie Dior şi un lampion cu dantelã. Dacã vi se pare cã întârzie rezultatele, luaţi dublu din fiecare.

Simt cum renasc în timp ce îl ascult pe doctor.
-Dar holul…holul îmi dã mâncãrimi de ochi…bâlbâi eu învioratã.
-Aaaaa, holul nu pune mari probleme de obicei, se rezolvã întotdeauna cu clasicele stickere de perete şi nici nu au efecte secundare, zice el plictisit. Mai bine sã ne ocupãm de bucãtãrie, mi se pare cã de aici vi se declanşeazã stãrile neplãcute.
Sughit în semn de rãspuns şi fac un gest a disperare.


-Ok, aici vã recomand tratamentul meu preferat. Este o terapie inovatoare, a intrat de puţin timp pe piaţa noastrã şi rezolvã lucrurile fãrã excepţie. Este un amestec de shabby chic şi stil “vintage” menit sã ridice calitatea ambientului şi moralul pacientului. Incepeţi dvs. cu panourile metalice, cele cu Route 66 au un aer dinamic, înviorãtor dimineaţa. Masa îmbãtrânitã prea devreme poate fi tratatã cu un supliment de faţã de masã rotundã, pastelatã. Un ceas de perete antichizat va asigura vitaminele necesare, iar suporturile de ceramicã vor feri tacâmurile de boala sertarelor întunecoase…



 Mã uit la doctor cu inima tresãltând de bucurie. Jur cã vãd o aurã luminându-i creştetul şi aud o muzicã îngereascã izvorând dinspre ventilator. El rupe scurt reţeta şi-mi aruncã o privire nerãbdãtoare. Strâng la piept bucãţica de hârtie şi ies din cabinet în transã. De-abia când ajung pe stradã îmi aduc aminte sã lecturez bileţelul salvator:
“ Doctor Deco
Adresa: Str. Blanari nr. 12, Bucuresti
Nu necesitã programare.”

Acest articol  participa la Spring SuperBlog 2014



4 comentarii:

  1. Excelentă prezentare! M-ai convins! O să-l caut şi eu pe domnu doctor DECO !
    Mult succes la SuperBlog !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Daca ajung in Bucuresti as vrea sa vad si eu "tratamentele" din magazin, sunt sigura ca sunt mai tari ca in poze.

      Ștergere
  2. Parca mi te-am si imaginat cum te confensai doctorului :). Frumos articol! Bafta!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc! Am pus ochii pe panourile metalice, cred ca imi iau chiar mai multe, sunt tare haioase!

      Ștergere

Va rog sa va spuneti parerea, cu umor, cu bun-simt, constructiv. Comentariile sunt moderate, nu apar imediat pe pagina. Incerc sa le aprob cat pot de repede.