Limbajul trandafirilor

Mi-au plãcut dintotdeauna trandafirii, mi-au pãrut a fi şãgalnici sau nostalgici, plini de dragoste şi de emoţie, sentimentali, inocenţi… In realitate, trandafirii chiar poartã o întreagã istorie în spate, alegorii şi metafore, ambivalenţe datorate petalelor catifelate ce contrasteazã cu ţepii ascuţiţi. Pot exprima atât de multe lucruri, dar numãrul florilor, aranjamentul buchetului sau culorile au semnificaţii precise, iar acest fapt extraordinar mi-a fost revelat într-un mod surprinzãtor, de cãtre un bãrbat. Ei bine, poate cã nu te-ai aştepta ca cineva de sex masculin sã fie atât de subtil şi informat cu privire la o problemã atât de delicatã cum este cea a alegerii unui buchet de flori. Bãrbaţii, în general, nu sunt firi vizuale şi au prea puţinã rãbdare sã disece faptele în patru, dar mai ales sã mediteze la înţelesul culorilor pe care, de altfel, nici nu prea le disting. Nu spun cã nu ar aprecia un trandafir graţios, dar mai mult ca sigur nu ar fi atât de informaţi încât sã doreascã sã transmitã ceva précis prin intermediul acestuia. O floare este doar o floare, adicã o scurtãturã sigurã spre inima unei femei.

Nu şi pentru soţul meu!
Eu şi soţul meu am fost colegi încã din clasa I. Dap, e foarte mult timp de când ne cunoaştem… Nu, nu am fost colegi de clasã şi în liceu. Dar eram la acelaşi liceu. Ne-am tot revãzut pe culoarele impozantei instituţii de învãţãmânt preţ de vreo doi ani, dupã care el a “dispãrut”. Mai târziu aveam sã aflu cã se mutase în altã parte, dar aş fi tare mincinoasã dacã aş afirma cã asta mi-a dat vreun pui de insomnie. In realitate nici n-am bãgat de seamã. Deh, aveam superficialitatea oricãrui adolescent.
Au trecut nişte ani, 15 mai exact, rãstimp în care drumurile noastre nu s-au mai întretãiat, deşi nu pot sã zic cã locuiam la cine ştie ce distanţã fabuloasã unul de celãlalt. Dar viaţa le aranjeazã, coincidenţele vreau sã zic, şi nu vom şti probabil niciodatã cum lucreazã misterioasele cãi ale sorţii. Aşadar, iatã-mã într-o canicularã zi de miercuri, traversând bulevardul cu ochii în pãmânt, gânditoare, grãbind pasul spre serviciu dupã ce rezolvasem niscai treburi agasante pe la porţile unei instituţii. El, plantat la colţul strãzii, trãgând dintr-o ţigarã, aştepta ceva sau pe cineva. Eu, cam ameţitã de cãldurã şi gânduri, am nimerit drept în braţele lui, vorba vine. Ce şanse erau sã dãm unul peste altul într-o zi de lucru banalã şi toridã pe deasupra? Ne-am îmbrãţişat, ca doi foşti colegi, ne-am pupat pe obraz şi ne-am întrebat unul pe celãlalt ce mai facem. Si pentru cã aveam puţin timp liber la dispoziţie, am intrat în prima terasã de pe bulevard sã bem un pahar de suc.

La plecare, în intersecţie, o femeie cu gãleţi de flori…Il vãd pe-al meu cã se opreşte, fãrã o vorbã, şi cumpãrã un trandafir de un roz adânc pe care mi-l oferã curtenitor. L-am luat cu o undã de uimire în priviri, poate nu era tocmai cazul ca el sã “comitã” un asemenea gest, dupã o atât de scurtã revedere, la urma urmei doar depãnasem amintiri, nu recitasem poeme de dragoste. Dar el îmi fãcea o declaraţie mutã, iar fraiera de mine nu pricepeam nimic.

Trandafirii de culoare roz, o nuanţã mai puternicã, semnificã gratitudine, apreciere, un început de iubire…

Când ne-am desparţit, m-a întrebat dacã ne putem vedea dupã o sãptãmânã când revenea dintr-o deplasare. Am acceptat imediat, era varã, era vremea vacanţelor şi a ieşirilor cu prietenii, de ce nu? Sapte zile mai târziu strângeam în braţe un frumos buchet de trandafiri portocalii, trei boboci splendizi care mã nedumereau mai tare decât orice mister de pe lumea asta. M-am gândit cã el are o idee fixã despre cum trebuie sã decurgã întâlnirile, nu-mi displãceau trandafirii, dar mã întrebam dacã lucrurile nu se mişcã puţin cam prea repede.

Trandafirii de culoare portocalie semnificã entuziasm, fascinaţie şi dorinţã…

Cam de la a patra întâlnire au apãrut trandafirii roşii, mereu câte trei…Chestia asta a ţinut un timp, nu m-am întrebat de ce se oprise în cele din urmã la aceastã culoare, oricum eu iubeam toţi trandafirii. Mã obişnuisem sã fiu rãsfãţatã cu flori, iar prietenia noastrã se metamorfozase într-o evidentã poveste de dragoste. Vã închipuiţi ce surprinsã am fost totuşi când, într-o bunã zi, l-am vãzut venind spre mine cu un fascinant buchet detrandafiri multicolori ce pãreau sã explodeze în mâinile sale. Atunci am ştiut cã ceva s-a schimbat…

Un buchet din 3 trandafiri roşii înseamnã “te iubesc”…

Un buchet din 35 de trandafiri înseamnã: “Sunt profund îndrãgostit de tine”…

Un an mai târziu eram cãsãtoriţi. Previzibil, nu? Nu şi în ceea ce priveşte buchetele de trandafiri. La prima aniversare a cãsãtoriei a fost rândul trandafirilor roşii şi albi, nu mai puţin de 55! Incepusem sã cred cã lucrurile scapã puţin de sub control, aşa cã mi-am luat inima în dinţi şi mi-am întrebat soţul dacã în tot acest rãstimp florile au fãcut parte dintr-un soi de cod secret? A râs încet şi a dat la ivealã din buzunar un bileţel mâzgãlit cu creionul, mototolit, cu scrisul aproape şters.
“Il am de la tatãl meu” a zis. “Mã gândeam eu cã, în cele din urmã, o sã observi.”

Trandafirii roşii şi albi semnificã armonie…

Un buchet cu 55 de trandafiri spune: “Mulţumesc pentru acest ultim an pe care mi l-ai dãruit!”

Si eu care credeam cã trandafirii sunt doar un gest curtenitor!
Ceva mai târziu, dupã ce am râs amândoi de propria-mi ignoranţã, m-am încumetat sã-l descos de unde are buchetele. Ochiul meu de femeie remarcase perfecţiunea aranjamentului, florile egale ca mãrime şi frumuseţe, cu tulpini lungi şi frunze proaspete, cãrnoase, lipsa petalelor pãlite sau a altor vicii pe care le întâlneşti la buchetele obişnuite, cumpãrate din piaţã. Era evident cã simplitatea şi calitatea buchetului nu proveneau din gusturile kitchoase ale negustoreselor de mahala.
“Ai dreptate!” mi-a confirmat soţul meu. “ N-avea rost sã caut în locurile comune. Am comandat de la o florãrie online din Bucureşti care are tradiţie de aproape zece ani şi oferã flori atent alese, astfel încât sã exprime cu adevãrat ceea ce gândeşti. Si cum dânşii livreazã doar în Bucureşti şi în Ilfov, achitam cu cardul prin PayU, fãceam comanda şi luam trenul pânã în capitalã. In douã ore eram înapoi!”

Aha, aşa care va sã zicã! Eram hotãrâtã sã îi plãtesc cu aceeaşi monedã domnului meu. Doar el depusese atâta efort ca sã îmi dãruiascã mie o surprizã. Si cum nimeni nu mã întrece la rãscolit internetul, planul meu era gata fãcut. Câteva luni mai târziu, venind seara de la serviciu, soţul meu a vãzut imediat trandafirul galben deschis complet deasupra a doi boboci roşii, sticla de şampanie Henkel Troken şi ursuleţul de pluş aranjate pe masuţa din sufragerie. S-a oprit încruntat în pragul camerei:
“Un secret? Fericire?...Si ursuleţul?”
Apoi faţa i s-a luminat în timp ce se repezea sã mã ia în braţe:
“Stiam eu cã în cele din urmã vei învãţa limbajul trandafirilor!”

Trandafirii roşii şi galbeni semnificã noroc, fericire…

Un trandafir complet înflorit şi doi boboci aratã cã e vorba despre un secret.

Complicii soţului meu şi apoi ai mei în acest joc au fost cei ce livreazã zâmbete şi surprize odatã cu buchetele de flori. Datoritã lor, limbajul florilor funcţioneazã în continuare, fãrã greş, fie cã sunt trandafiri la cutie, buchete exuberante, coşuri, cadouri care sã îndulceascã inima iubitei sau a mamei, însoţite de mesaje originale. “Surprizele” vin tocmai din Olanda, ţara florarilor cu cea mai mare experienţã şi nu au dezamãgit niciodatã, transmiţând exact emoţiile şi sentimentele dorite.
Pentru noi, ei au fost mesagerii perfecţi. Voi ce mai asteptaţi?

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2015.