“Du-te
în Franţa! Eu am fost în Provence…mmmm…câmpurile de lavandã, parfumul…o
încântare!”
“Dacã
vrei sã nu cheltui prea mult, ia un sejur cu reducere la greci, vremea e
minunatã acolo în septembrie!”
“Eu
am fost de trei ori pânã acum în Israel, în circuite religioase. La anul mã duc
din nou, e fantastic!”
Eu plec
în circuite turistice în Italia…Mã duc la schi în Austria…Imi vizitez prietenii din
Elveţia…
Dupã
trei zile de pus intrebãri în dreapta şi-n stânga şi de ascultat poveşti
amanunţite despre ţãri si meleaguri pitoreşti, aveam senzaţia cã vizitasem
toate locurile posibile. Mã indemnase necuratul sã cer o pãrere despre unde
anume sã-mi petrec vacanţa, un soi de rãsfãţ pe care ţineam sã mi-l fac cadou
dupã un an în care muncisem pe brânci.
Singura hibã era spiritul meu de
contradicţie. De ce îi auzeam pe toţi lãudând una şi alta, de-aia aş fi alergat
în direcţia opusã. Pânã şi nepotu’meu se lãuda cu o vacanţã cu work and travel despre care vorbea de un an de zile
întruna. Aşa se explicã de ce câteva zile mai târziu aveam bilete de avion
spre…Rusia. Prea nu se încumetase nimeni dintre cunoştinţele mele pe-acolo!
Mã
simţeam ca Indiana Jones, deşi urma sã vizitez Sankt Petersburg, nu
pustietãţile siberiene. Si tot ca în
filmele americane, am închis capacul valizei peste un bogat ornamentat #jurnaldecalãtorie aruncat deasupra
maldãrului de haine. N-aveam de gând sã ratez niciun fir de întâmplare din
cãlãtoria care mã atrãgea ca un vârtej. Sã înceapã aventura!
DAY 1
Dupã
6 ore de zbor, cu escalã în Moscova, aş fi jurat cã am bãut o gãleatã de cafea,
atât eram de surescitatã. Dupa sosirea pe aeroportul Pulkovo şi în taxi am
rezistat, dar senzaţia era înşelãtoare, a ţinut doar pânã m-am vãzut în camera de
hotel unde am cãzut latã pentru urmãtoarele 4 ore…Când a sunat alarma ceasului,
m-am sculat hotarâtã sã mã bucur de sejurul de şapte zile, fãrã sã mã gândesc
la obosealã, aşa ca mi-am împachetat mãrunţişurile în rucsac şi am pornit cu
entuziasm pe strãzile bãtrânului oraş.
sursa: saint-petersburg.com |
Ora
12. Centrul istoric este copleşitor. Sankt Petersburg este o Veneţie a
Nordului, o aşezare formatã din mai multe insule, 42 mai exact, despãrţite de
mai multe canale şi unite de o groazã de poduri. A fost chiar capitala Rusiei
pânã în 1918 (fost Petrograd, fost Leningrad, apoi iar St.Petersburg). Clãdirile
nu sunt atât de colorate, sunt mai degrabã copleşitoare, se vede spiritul
dramatic al poporului rus. Dar bisericile şi catedralele au mozaicuri extrem de
frumoase, ca şi cum credinţa ar fi înviorat imaginaţia constructorilor. Biserica
Invierii pare o imagine smulsã dintr-o poveste cu zâne şi cãpcãuni, nicidecum
un sfânt locaş ortodox. Oraşul este mai modern totuşi decât te-ai aştepta, se
vede influenţa europeanã. Multe statui, multe monumente închinate personajelor
pe care oamenii le admirã, dar nu şi Stalin. Nu sunt mari fani ai acestuia.
Ora
13. Strãzile sunt pline de maşini. S-ar pãrea cã localnicii preferã mai mult
propriile autovehicule decât transportul în comun (şi troleibuze, şi tramvaie).
Stau mai degrabã o orã în maşinã, în trafic, decât sã foloseascã fabulosul
metrou pe care îl au! Reuşesc sã intru la Muzeul Ermitaj, fostul Palat de
Iarnã, este un vis al meu de foarte mult timp. Construcţia este uriaşã şi dacã
aş zãbovi mãcar un minut în faţã fiecãrui exponat (sunt 2,7 milioane in total),
aş petrece câţiva ani în acest loc. Ca sã nu mai vorbesc de aglomeraţie! Este
greu sã faci o fotografie decentã în condiţiile astea. In schimb am cumpãrat o
carte frumoasã ca souvenir.
DAY 2
Ora
8. Breakfastul reuşeşte sã mã punã pe picioare. Au o cafea teribilã rusnacii,
simt cã prind destulã energie pentru urmãtoarele ore.
sursa: saint-petersburg.com |
Primul obiectiv pe ziua de astãzi
este Palatul Ecaterinei cea Mare de la Tsarskoe Selo, aflat în oraşul Puskin,
rezidenţa de varã a Romanovilor. Palatul este în stil baroc şi a fost finalizat
în 1756. Impãrãteasa Elisabeta, urmasa lui Petru cel Mare, a extins palatul astfel încât
sã rivalizeze cu Versaille-ul, ceea ce i-a reuşit perfect. Este cea mai
opulentã clãdire vãzutã de mine vreodatã. Multã strãlucire, mult aur şi
proporţii înfricoşãtoare.
Ora
12. Revin în oraş. Imi dau seama cã este cea mai nordicã metropolã a lumii,
temperatura este mai scãzutã decât acasã, dar ramâne totuşi plãcutã. Cel mai
greu mã adaptez la aglomeraţie. Sunt 4,5 milioane de locuitori, iar eu mi-am trãit
toatã viaţa într-o urbe care ar reprezenta a şaptesprezecea parte din acest
mastodont.
Ora
19. Merg la un spectacol folcloric susţinut de patru ansambluri de muzicieni la
Palatul Nicolaevsky. Am vãzut dansurile tradiţionale cazãceşti, câtã pasiune
pun oamenii aceştia în mişcãri! Dansatorii sunt absolvenţi de şcoli de
coregrafie, adevaraţi profesionişti. Spectacolul a ţinut douã ore, cu o pauzã
de 30 de minute în care s-a servit (!!!) un pahar de şampanie şi o gustare
uşoarã.
DAY 3
sursa: wikimedia.org |
Ora
10. Fac o scurtã croazierã pe un canal al râului Neva. A fost construit de
întemeietorul oraşului, controversatul Petru cel Mare, ca principalã cale de
acces pentru oameni, dar mai ales pentru comercianţi. Croaziera mi-a oferit
panorame splendide şi ocazia de a face câteva fotografii de ansamblu. Am vãzut
clãdirea KGB-ului. KGB-ul nu mai existã, dar umbra sa pluteşte încã deasupra
oraşului.
Ora
14. M-am oprit la Sinagoga Coral, o clãdire ce iese în evidenţã prin stilul
bizantin roşu şi alb, din cãrãmizi. În interior este fascinantã şi are un
magazinaş de suveniruri foarte bine dotat, cu preţuri rezonabile.
Ora
16. Nu ratez Palatul Yusupov, locul unde a fost asasinat Rasputin în 1916. Din
pãcate, zona în care a fost omorât celebrul personaj este accesibilã doar
grupurilor organizate, dar restul cladirii este restaurat şi poate fi vizitat.
Ora
19. Pe drumul de întoarcere m-am oprit la o cafenea de lângã hotelul Astoria ca
sã-mi refac doza de energie. Masa de searã am servit-o la restaurantul Idiot,
credeam cã are vreo traducere, dar am aflat cã este numit aşa dupa romanul “Idiotul”
al lui Dostoievski, scriitor pentru care localnicii au un adevãrat cult. In
orice caz, atmosfera boemã, cu mobilã de epocã şi picturi în ulei este celebrã
printre artişti. Am încercat felurile de mâncare vegetariene caracteristice şi
am gustat un cocktail “Crimã şi pedeapsã”. Categoric trebuie sa recitesc romanul!
DAY 4
Din
pãcate, sejurul meu este la final. A fost scurt, mai mult un teaser pentru o
cãlãtorie adevãratã. La revenirea în ţarã trebuie sã verific neapãrat ofertele de circuite şi sã reeditez
experienţa. Aş vrea sã extind cãlãtoria şi spre Moscova dacã tot am cãpãtat
curaj.
Oamenii
mi s-au pãrut interesanţi. Pe undeva, seamãnã destul de mult cu cei de acasã.
Ceea ce îi diferenţiazã este amploarea spaţiului şi a evenimentelor istorice.
În
ceea ce priveşte oraşul Sankt Petersburg, acesta este un miracol din multe
puncte de vedere. Totul este sã ai timp şi voinţã sã îl descoperi.
Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2015.
eu as merge oriunde, numai sa merg :))
RăspundețiȘtergerePfui, asa este! Curiozitatea sa vezi alte locuri este mare la oricine.
ȘtergereDacă ai văzut Ermitajul este perfect! Multe vacanţe în continuare!
RăspundețiȘtergereEhe, din pacate e in stadiul de vis...
Ștergereda chiar ma gandeam eu! cum sa pleci asa fara gasca ta de baieti?! :)
RăspundețiȘtergereIti dai seama! Ce faceam eu singura printre straini, atat de departe?
ȘtergerePai...cred ca tocmai ce.ai povestit ;))
ȘtergereOho, iarna cred ca e de vis dar trebuie sa ai ceva rezistenta ori eu sunt omul caldurii, as ingheta!
RăspundețiȘtergereEu am vizitat doar Moscova...St. Petersburg a ramas la stadiul de vis, foarte frumos articolul tau ;)
RăspundețiȘtergereN-am calcat prin acele parti de lume, dar tare mi-ar placea.
Ștergere