Translate

duminică, 23 septembrie 2012

Si ei sunt ai noştri (urşii adică!!!)...10 motive pentru care eu nu mă tem de urşi



1. Nu sunt vânător
2. Nu sunt braconier
3. Nu sunt cioban
4. Nu am vilă la pădure
5. Nu am grădină lângă pădure (că stau la bloc în oraş)
6. Nu fac grătar la pădure
7. Nu merg de nebună prin pădure decât cu grupul
8. Nu îmi pun cortul în vârf de munte
9. Nu practic bear-feeding adică turism de hrănire a urşilor
10. I respect wild animals deci nu mă apropii de ele…


Acestea fiind zise ar trebui să reevaluez punctul 5 deoarece mama mea are o livadă lângă pădure dar n-am mai fost de ceva timp la ţară. S-a dus însă soţul meu, l-am sunat exact când traversa şapte văi şi-o vale-adâncă încercând să ajungă la moşie şi m-a anunţat glumeţ că a dat peste o balegă de urs….mi-a spus că dacă vreau o mostră trebuie să se întoarcă vreun km. ”Vorbiţi tare şi loviţi o cratiţă” l-am sfătuit eu deşi ştiam prea bine că n-are la el decât telefonul mobil, o armă cu bătaie lungă deoarece ar putea să omoare un urs cam în 20 de ani, prin puterea radiaţiilor. Glumă, glumă dar excrementele sunt foarte reale, urşii bântuie zona mea de baştină dintotdeauna, dat fiind că trag în perioada asta la fructe. Am tot găsit urmele lor încă de pe vremea când vizitam pădurea cu bunicii mei, în căutare de araci pentru roşii, dar nu ni s-a întâmplat să dăm peste vreun exemplar. Pe-acolo nimeni nu se plânge de ravagiile făcute de urşi, livezile le-au stat la dispoziţie non-stop, mai degrabă mistreţii înverşunează sătenii că dau iama prin porumb.
Buuun, ieri dimineaţă pe un post tv local, mai-marele unei asociaţii de vânătoare din judeţ explica doct cum s-au dus de râpă populaţiile de urşi şi lupi datorită restricţiilor la vânătoare. Adicătelea exemplarele de azi sunt mai multe dar mai blegi, s-au deteriorat genele că n-are cine să mai facă selecţia artificială, recte vânătorii care au mâinile legate de directivele europene. Oarecum nedumerită m-am întrebat cum naiba se făcea selecţia acum câteva sute de ani când nu erau organizaţiile vânătoreşti iar populaţiile se autoreglau după principii naturale ce se învaţă la genetică în clasa a XII-a ! Invitatul din emisiune a pomenit chiar de decimarea prădătorilor din anii ’50 şi recompensele date vânătorilor ! Adică ar râmni sa-şi mai rotunjească veniturile asociaţiei hăcuind pe banii statului nişte animale.
Săptămâna trecută numărul urşilor din ţară bătea spre 8000 pe toate posturile de televiziune în condiţiile în care animalele sunt imposibil de numărat fără coliere şi GPS că trec dintr-un judeţ în altul cât ai zice peşte...deci poţi să-i numeri în sistemul clasic, după urme sau vizual cu ochii, de 3 ori în 3 judeţe dacă sunt suficient de înfometaţi să circule pe distanţe mari. So, nu cred că sunt mai mulţi ca întotdeauna, numai spaţiul lor vital s-a micşorat văzând cu ochii.
Mai pe seară primarele din Buşteni se holba din televizor, disperat că Moroieniul e la doi paşi şi o să ajungă plaga urşilor turbaţi şi pe Valea Prahovei…câteva babe intervievate pe scări se văicăreau că intră urşii peste ele, iar camera de filmat filma (în puii mei, la naiba) un gard câş cu trei ţambre putrezite prin care ar fi trecut şi o vrabie mai voinică darmite un urs…ziceai că oamenii ăia veniseră de două zile în Buşteni şi aflaseră şi ei că au pe dreapta pădure cu urşi. Măi nene, făceţi-vă oameni buni împrejmuiri ca lumea la case că trăiţi în cvasi-mijlocul naturii de zeci de ani… unul chiar pricepuse cum stau lucrurile şi îşi trăgea curent electric prin gard. Acum ceva timp Spitalul din Sinaia nici n-avea un gard şi urşii aveau program la bucătărie de câte ori se gătea ceva. In spatele spitalului începe pădurea şi tot acolo era şi un depozit de gunoaie...mâncare caldă, gunoaie la botul calului, oameni buni chiar aveţi pretenţia ca animalele să-şi controleze foamea şi instinctele şi să ignore o aşa sursă de hrană ?! Eu ştiu că românii au tradiţia personificărilor literare dar chiar să ceri unui animal să se abţină mi se pare absurd.
Puşca şi cureaua lată, ce mai urşi aveam odată...adică acum două mii de ani când 80% din teritoriul ţării era acoperit de păduri şi exista o variantă de urs ce hălăduia şi la câmpie, terorizându-i pe amărâţii de daci. Noroc cu imperiile, roman, turc şi austro-ungar, care ne-au defrişat o parte din păduri, obligând urşii şi lupii să se retragă spre zone mai înalte şi permiţând urbanizarea populaţiei. Ca de obicei noi n-avem nici o vină, alţii poartă răspunderea că au dispărut pădurile, ce ţi-e şi cu istoria asta !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Va rog sa va spuneti parerea, cu umor, cu bun-simt, constructiv. Comentariile sunt moderate, nu apar imediat pe pagina. Incerc sa le aprob cat pot de repede.